Trei citate (2)

”Una din frumuseţile creaţiei lui Dumnezeu este aceasta: dacă nu doreşti să accepţi creştinismul, eşti liber să-l respingi. Această libertate de alegere – chiar şi libertatea de a respinge adevărul – este ceea ce ne face să fim creaturi morale şi ne dă posibilitatea să ne alegem destinul final. Iar aceasta ne aduce chiar la motivul existenţei noastre şi la esenţa întrebării de ce nu ni Se revelează Dumnezeu chiar atît de clar cum am dori noi. Căci dacă Biblia este adevărată, atunci Dumnezeu ne dă fiecăruia dintre noi prilejul să facem o alegere cu consecinţe eterne între a-L accepta sau a-L respinge. Şi pentru a Se asigura că alegerea noastră este cu adevărat liberă, El ne aşează într-un mediu plin de dovezi ale existenţei Lui, dar fără prezenţa Lui directă – o prezenţă atît de puternică, încît ne-ar înăbuşi libertatea noastră, şi astfel ne-ar anula posibilitatea de a-L respinge. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a asigurat în viaţa aceasta destule dovezi pentru a convinge pe cine vrea să creadă, dar a lăsat totodată şi unele ambiguităţi ca să nu-l forţeze pe cel ce nu vrea să creadă.”

”Afirmaţia ‘Ştiinţa este singura sursă de adevăr obiectiv’ se pretinde a fi un adevăr obiectiv, dar ea nu este un adevăr ştiinţific, ci unul de natură filozofiă – deci nu poate fi dovedită de ştiinţă – prin urmare, se contrazice singură. Aceasta ne conduce la poate cea mai importantă lecţie pe care o putem învăţa de la ştiinţa de proastă calitate practicată de darwinişti: ştiinţa este întemeiată pe filozofie. De fapt, ştiinţa este o sclavă a filozofiei. O filozofie de proastă calitate duce la o ştiinţă de proastă calitate, iar o ştiinţă de bună calitate necesită o filozofie de calitate.”

”Legea morală nu este întotdeauna vizibilă în acţiunile noastre, fapt dovedit de lucrurile îngrozitoare pe care oamenii şi le fac unii altora. Dar ea străluceşte în reacţiile noastre – ce facem atunci cînd noi înşine sîntem trataţi incorect. Cu alte cuvinte, legea morală nu este întotdeauna standardul după care îi tratăm pe alţii, dar este aproape întotdeauna standardul după care aşteptăm ca alţii să ne trateze pe noi. Ea nu descrie despre cum ne comportăm noi în realitate, ci mai degrabă prescrie cum ar trebui să ne comportăm.”

Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu – Norman L. Geisler, Frank Turek, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2007

Anul Pătrăţosului

 

Azi dimineaţă îi spuneam lui Emanuel Sârbu (a cărui O dezinformare a lui Daniel Mitrofan ajunsese pe locul 2 în topul postărilor): Lasă că va găsi Pătrăţosu un subiect să-ţi sufle chestiunea zilei.

N-am ştiut că am gura… a(i)urită! La doar cîteva ore Pătrăţosu anunţa:

“Paul Negruţ a fost schimbat din funcţia de rector al UEO? :)”

În sfîrşit am şi eu o zi bună, de sărbătorile astea, mi-am zis… Dar apoi a venit update: Noul rector al universităţii este dr. Dan Botica!

Cine este Dan Botica? – ăsta da titlu pentru o postare… Gugălesc, mare lucru nu găsesc, pînă la urmă dau de o fotografie a anonimului (pentru mine) Dan Botica… Mister, mister… Pătrăţosu iar a făcut-o lată – şi titlul ăsta e bun… (Neastîmpăratul nu s-a putut abţine la sfîrşit de an să nu se joace iară…)

Dar rectorului măcar îi cunoşteam zîmbetul, pe de o parte, pe de alta – privirea ascuţită, poantele repetate din 2 în 2 ani, ştiam pe cine agreează şi cu cine lucrează… De Botica (Dane, să trăieşti!) nimic… Deja îmi era dor de Paul Negruţ…

Ce mai, eram ca un adevărat editorialist pregătit cu două plicuri: dacă e de-adevăratelea (da’ cum să fie?) şi dacă nu e…

După ce am primit pe email confirmarea că e aşa cum am spus – o glumă pătrăţoasă la sfîrşit de an – (şi totuşi, iarăşi îmi ziceam, cum şi-a permis? Oare e implicat şi rectorul în chestia asta?) am vrut să scriu, totuşi (pînă cînd vine Pătrăţosu cu lămuririle lui pătrăţoase), ceva cu titlul: “Nu Paul Negruţ trebuia schimbat, ci Vasile Talpoş” (vreun american să fi confundat, iarăşi, Bucharest cu Budapest…)

Nu m-am complicat. Păcat.

Şi păcat că unii nu ştiu de glumă… Cum nu ştiu unii nici de vorbă bună…

Da, a fost Anul Pătrăţosului.

Dimineaţa ne-am trezit computerul pe pătrăţoşenii, iar seara l-am închis tot pe linie dreaptă…

Ne-am înroşit ochii citindu-i postările şi comentariile pătrăţoşilor la postări (pe care şi le tot numără), ne-am burzuluit cînd a luat curbele tot în unghi drept (!), am scrîşnit din dinţi la (d)efectele pătrăţoase, unii am apelat la amicii IT să copieze blogul pe vremea cînd era să închidă taraba cu pătrăţele…

Ne-a dat de gîndit, ne-a înfuriat, ne-a binedispus (mai ales cu selecţiile de muzică) şi ne-a făcut să ne simţim, pe alţi bloggeri, precum zicea Dustin Hoffman despre Brad Pitt: “Lîngă acel puşti, noi toţi arătăm ca cepele.”

Ne-am mirat că mai există blogăreală după Pătrăţosu…

Iar acum şi-a încheiat triumfal anul… Creştinul azi face gafe…

În loc de lector s-a scris… rector. Cu o astfel de greşeală de literă începe şi unul dintre filmele mele preferate, Brazil (postmodern, da’ postmodern de-a binelea, de trebuie de cel puţin trei ori vizionat pentru a prinde subtilităţile trimiterilor culturale).

În ultimile 24 de ore la Pătrăţosu s-au perindat peste 4.000 de vizitatori (sau vizite, ce mai contează?). Oricum, pe locul 1 se tot pătrăţoşeşte…

PS. Desigur, Pătrăţosu ştie că Rotundu are pentru el una caldă – una rece. Astăzi a fost cea caldă… Avînd în vedere că am visat (cu ochii deschişi) că a fost schimbat un lector… No bine, iar a sălit litela…

Foto (Alin Cristea): O, intrusă, cană pătrăţoasă…

4 postări în Top 10 (28 decembrie 2007)

28 decembrie 2007, 08.15

1. A dispărut…

A dispărut şi din vocabularul nostru şi din vocabularul jurnaliştilor, analiştilor, sociologilor. Cine? Clasa Muncitoare, fraţilor, Clasa Muncitoare. Nu în numele ei s-a făcut comunismul? De 10 ani de zile a dispărut clasa muncitoare. Unde mai sînt vremurile în care “IMGB face ordine…”. Unde sînt vremurile în care “Minerii pun panseluţe”. Clasa muncitoare este cu totul dispărută şi de facto şi de jure. A şters-o Dumnezeu de pe faţa pămîntului în ţara asta.

2. O dezinformare a lui Daniel Mitrofan

Daniel Mitrofan, autorul cărţii “Pigmei şi uriaşi”, în care demasca colaborarea UNORA dintre “clericii” baptişti (da, ştiu, baptiştii nu au “cler”… mă refer prin această sintagmă la pastori şi alţi “lucrători”), prezent de ceva vreme şi în blogosferă, a postat nu de mult un articol (îl găsiţi aici), în care demasca marea “crimă” de care se fac vinovaţi o serie de pastori: au mers în concediu la Heiligenkreutz!

3. Neolegionarism cu pretenţie de „jurnalism civic”

În ultima perioadă observăm o intensificare a atacurilor suburbane şi lipsite de substanţă lansate de Asociaţia Civic Media împotriva noului Director general al Arhivelor Naţionale ale României, Dr. Dorin Dobrincu. Poziţia desuet naţionalistă şi simpatiile vădit neolegionare ale domnului Victor Roncea, cel care conduce Civic Media, nu sunt un secret pentru cei care citesc cu regularitate presa din România. Lucrul acesta este evident din articolele sale publicate în gazeta Ziua, cu care împărtăşeşte aceleaşi simpatii şi antipatii, ca şi aceleaşi metode îndoielnice de a face gazetărie (dacă se întreabă cineva la ce anume ne referim, este suficient să ia în considerare mulţimea de procese de calomnie şi şantaj deschise împotriva jurnaliştilor de la acest trust de presă).

10. 12 august 1974 – Răspuns solicitare informaţii despre Gacea Aurel

Numitul XXXXX [Gacea Aurel] este născut la XXXXX (?) în Tulcea, fiul lui XXXXX domiciliat în Tulcea, str. XXXXX. absolvent al Iiceului nr. 2 Tulcea, promoţia 1974. La data de 14.06.1973, sus-numitul a fost avertizat de organele de securitate. Iar org. UTC a luat măsura excluderii acestuia din rîndurile sale deoarece desfăşura activitate mistică şi de atragere a unor elevi la cultul baptist, propaga unele idei antisociale.

10 bloguri în Top 50

25 decembrie 2007, 15.30

3) patratosu
4) romoflorin
15) danutm
20) predici
26) ambasadorul
37) artzar
38) simplulgand
40) cristianlucaci
46) ionatan
47) adamaica

12 postări în Top 100

Turul blogurilor (şi site-urilor) – Crăciun 2007

“Toiagul vieţii se naşte în pântecul Fecioarei.” – Efrem Sirul (Dănuţ Mănăstireanu)

Flavius Petrişor: De Crăciun parcă se observă mai mult ca oricând un suflu comun al umanităţii, un gând simplu şi curat de pace între oameni, de îngăduinţă, de bună învoire — aşa cum cântau îngerii. E probabil singura perioadă din an în care oamenii parcă îşi ascultă impulsul natural de a-şi exprima sentimentele fără să le fie teamă. Şi nu pot să nu observ o anumită foame a oamenilor după astfel de timpuri. Nu vi se pare interesant faptul că în fiecare an oamenii îşi doresc atmosfera Crăciunului tot mai devreme?

Dan Harabula: Sărbătoarea naşterii îmi spune că există lucruri mai importante decât ceea ce văd, simt, ating. Că există eternitatea la care trebuie să-mi raportez cel mai mărunt gest, cea mai banală vorbă rostită, că ceea ce spun în ascuns va fi odată strigat de pe acoperişuri şi o cană cu apă întinsă unui însetat nu se va pierde în uitare. Înţeleg, privind la ieslea Domnului meu, că lucrurile nu sunt ceea ce par: cei mari sunt de fapt atât de mici şi cei mici strălucesc într-o împărăţie care, deocamdată, se vede doar cu inima.

Cristian Lucaci: Crăciunul este o sărbătoare a cadourilor expirate. Mă refer la cadoul gigantic care apare de Crăciun şi ni se înfăţişează de fiecare dată ca fiind nou. An după an, redeschid povestea lui Iosif şi a Mariei, a păstorilor, a magilor şi a stelei călăuzitoare. Dumnezeu este re-dădătorul, iar pruncul este re-datul. An de an redescopăr aceeaşi poveste şi anticipez acelaşi punct culminant. De fiecare Crăciun despachetez cadoul pe care l-am primit şi anul trecut, având în faţa mea alegerea de a-l arunca în debara sau de a primi pruncul – darul Tatălui – ca nou.

Trevin Wax: Evenimentele primului Crăciun s-au desfăşurat într-o perioadă nesigură din istorie. […] Când ne uităm la relatarea biblică a naşterii Domnului Isus, vedem că această veste a naşterii aduce 2 mari reacţii, 2 mari răspunsuri din partea oamenilor. Ori este o ameninţare, un motiv pentru care să-ţi fie frică, să te simţi incomod. Ori este un motiv de adorare, un lucru care te face să îngenunchezi înaintea ieslei din Betleem şi să te închini cu tot ce eşti şi cu tot ce ai. Naşterea Domnului Isus: Ameninţare? Sau motiv de adorare?

Marius Cruceru: Mihail Neamţu a scris pentru Cotidianul un text frumos, text care a apărut ma apoi şi pe blogul Antiteze. “Pacea Crăciunului… este prea fragilă pentru a tolera falsul ori somnolenţa ca premise ale reconcilierii. Darul acestor zile sfinte nu s-a ascuns mereu în reflexul destinderii colective, al pasiunii pentru vacanţe scumpe şi vitrine somptuoase. Crăciunul n-a coincis dintotdeauna cu euforia sentimentală, consumul abundent şi veselia goală a gregarităţii. Nu există pace fără zbuciumul interiorităţii şi pasiunea pentru adevăr, într-o neîncetată aspiraţie spre desăvârşire. Singur, confortul ne binedispune fără să ne facă, automat, mai buni.” […] Nu, nu există pace fără confruntare, nu există linişte fără sabie, nu există împăcare fără înfruntare. Nu există pace în minciună. În cîntarea îngerilor este foarte multă tensiune: sus-jos, slavă-pace, Dumnezeu-oameni, înalt-pămînt… […] Pacea Crăciunului este starea de stupefacţie pe care o ai atunci cînd descoperi că Templul ţi-e spurcat şi n-ai cum să capeţi bunăvoinţa lui Dumnezeu decît prin HAR.

Alin Cristea: Deşi tânjim după binecuvântare, ne mulţumim cu… cadouri. Uneori suntem plăcut surprinşi, într-adevăr, alteori suntem obosiţi de platitudinea unor gesturi gratuite. Sufletul nostru nu e încântat de un cadou, ci de graţia cu care se înscrie în traiectoria unei relaţii. Cadoul poate conferi spectaculozitate unui moment, binecuvântarea proiectează, evenimenţial, bunătatea pe peretele unui suflet. Creştinii ar trebui să fie ispravnicii binecuvântării şi ai cuvântării de bine. Pentru ei, fiecare lună e luna cadourilor, fiecare zi un pretext pentru a-şi trăi vocaţia de a primi şi a da. Cel care a învăţat să primească binecuvântarea vieţii, a mântuirii şi a Duhului roditor va vrea să primească şi binecuvântarea despre care Isus spunea: “Este mai ferice să dai decât să primeşti.”

Mihai Chiriguţ: Am fost pradă a formelor (sau a formalismului), dar fără fond. Cred ca e vremea sa iniţiem o schimbare. Am putea începe prin a înlocui în inima noastră, sărbătoarea cu Sărbătoritul. Asta ar fi cu adevărat o schimbare de fond. Corespondenta ei în schimbarea formei, ar fi schimbarea denumirii. I-am spune “Naşterea Domnului” nu “Crăciunul”. Apoi, cred ca am putea schimba, tot ca o schimbare a fondului, din sărbătoarea trupului (răsfăţat cu prăjiturile si bucatele cele mai alese si îmbrăcat în cele mai scumpe straie pe care ni le-am cumpărăm în acel an), în sărbătoarea sufletului.

Avram Sabou: Va mai trece poate şi acestă sărbătoare pentru unii cu împlinire: cu mese încărcate, colinde, distracţie, musafiri, surprize programe de biserică reuşite… dar pentru alţii cu probleme, ce mai poate însemna acestă sărbătoare? Un nou început, o bucurie a întâlnirii şi relaţiei cu Hristos, o pace ce srăbat cerurile şi pămăntul, o aventură a credinţei, o umilinţă ce coboară până la iesle, o bucurie nespusă, o dăruire care costă… Generaţia în care noi trăim are nevoie de o perspectivă creştină autentică asupra acestei sărbători iar noi putem să împlinim acestă nevoie. Azi Domnul Isus nu mai este la Betleem, nici în Nazaret sau Israelul de altădată, dar El este acolo unde este dorit, într-o inimă ce ţine loc de iesle…

Mihai Ciucă: Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare a creştinilor. Este atât de frumoasă încât a fost confiscată de lume şi secularizată peste măsură. Dacă scoţi nasul afară, zilele acestea, vezi că parcă toţi au intrat în febra pregătirilor de Crăciun. Cu toate acestea, se pare că majoritatea oamenilor manifestă aşteptări care nu au nimic a face cu esenţa magică a sărbătorii. […] Ca şi creştini avem partea noastră de responsabilitate pentru această confiscare comercială a celei mai iubite sărbători a creştinătăţii. Probabil că am încetat să manifestăm aşteptări potrivite cu spiritul sărbătorii şi, de aceea, se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Vladimir Pustan: În ieslea Betleemului se pune fânul pentru culcuşul unei naşteri aproape neobservate… Ne-am băgat capul în magazine şi computere şi nu vedem steaua licărind a drum lung. Obosiţi de propriile chipuri, convinşi că universul se sfârşeşte cu debaraua plină de haine, plimbăm căţeii pământului în lesa păcatului. Cu capul în troaca cu lături, fiul risipitor a întrebat „Asta e tot ce mi se poate oferi?” „Nu!”, a auzit, „aşa că întoarce-te acasă”. Când vei privi în bocancii goi, când te vei sătura de pachetul primit sub brad, adu-ţi aminte că e vremea să te întorci spre iesle. Doar de acolo vin lucrurile care nu trec şi de care are sufletul tău nevoie.

Blog creştin– Iosif Ţon: Cea mai profundă semnificație a nașterii Domnului Isus este că prin El Dumnezeu a venit la noi: Dumnezeu Și-a luat trup omenesc și a locuit printre noi. Și mai profund: Dumnezeu Și-a asumat umanitatea noastră pentru ca noi să putem primi ceva din Ființa Lui, adică să devenim fii ai Lui. Venirea Domnului Isus la noi, pe care o sărbătorim acum, este pusă de apostolul Pavel în aceste cuvinte: „Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit… prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3: 4-6).

Ionatan Piroşca:
Eu nu pot celebrare mai altfel ca-n genunchi
Şi bucurie nu pot o alta decât seara…
Mă fă, Isuse Doamne, cum paiele mănunchi
Pe care naşte-Ţi Pruncul şi Îi aşterni povara.

Sărbători (şi) cu ierburi amare

 

În contextul lunii cadourilor care se instalează în această perioadă, smintindu-ne cu zurgălăi şi Crăciunei de sezon, dar şi în contextul amar al acestui an pentru evanghelicii din România, aş vrea să contextualizez afirmaţia “Naşterea Domnului Isus este manifestarea plenară a bunătăţii lui Dumnezeu şi a iubirii lui de oameni.” (din pastorala lui Iosif Ţon afişată pe Blog creştin) şi să ne aducem aminte în ce moment al istoriei ne aflăm.

ÎNTRUPAREA Domnului Isus ar fi un concept mai amplu decît NAŞTEREA, chiar dacă sărbătorile de iarnă ne obligă, festivist, chiar hlizit, să ne concentrăm asupra evenimentului naşterii unui copil (celebru). Dar pînă şi întruparea e un concept slab dacă vrem să scoatem în evidenţă “manifestarea plenară”. JERTFA e un concept mult mai explicit. Dar după vineri vine… duminica: ÎNVIEREA. Dacă n-a înviat Hristos… credinţa e zadarnică.

Hristos s-a concentrat asupra misiunii Sale. De fapt singur a trebuit să meargă pînă la capăt. Drumul Lui a fost presărat cu “ierburi amare”, precum evreii trebuiau să celebreze, în grabă, de Paşte, amintirea robiei. Iar Sărbătoarea corturilor le aducea aminte că au locuit în corturi. (Cea mai importantă sărbătoare, Ziua ispăşirii, se celebra nu cu ospăţ, ci cu… post – singura zi din an cînd era obligatoriu postul.) Aşadar, celebrări care priveau înapoi, spre clipe… amare, ca urmaşii să-şi aducă aminte de izbăvirea Domnului.

Tendinţa, naturală, cu care ne îndreptăm spre sărbătoare, pare să fie cea festivistă, sau, în cele mai bune cazuri, intimistă. Ne zbatem să facem pregătiri de sărbători, dar de atîtea ori ne lipsesc… ierburile amare. Sau, mai exact, le avem pe undeva, dar nu le-am introdus în meniu. Fiecare dintre noi provenim dintr-o istorie, familială, confesională, naţională, pe care nu o putem pune în paranteză ca să nu ne deranjeze ospeţele şi colindiţele.

Aşadar, sărbătorile nu pot fi celebrate adecvat fără… ierburi amare. Confruntarea cu realitatea are importanţă majoră pentru închegarea sărbătorii. Cina Domnului nu ajunge la “manifestare plenară” dacă mai întîi fraţii întru Hristos nu şi-au amărît cugetul pentru a şi-l curăţa. Organismul eclesial nu e sănătos fără “purtarea sarcinilor unii altora” – astfel se împlineşte Legea lui Hristos.

Ca români, sîntem într-un moment foarte dificil. În nici un alt an, precum anul ăsta, nu am auzit că atîţi tineri şi copii s-au spînzurat sau au murit în accidente. Multe familii se destramă sau cel puţin un părinte e plecat la muncă în străinătate. Consecinţele amare ale tranziţiei se văd deseori în învăţămînt, sănătate, justiţie.

Ca evanghelici, am cunoscut deja o creştere alarmantă a corupţiei în spaţiul confesional, a violenţei verbale şi, poate faptul cel mai amar, a suspiciunii unii faţă de alţii. Nu în ultimul rînd, putem adăuga, fiecare, chestiunile amare din istoria personală, familială, eclesială.

ÎNTRUPAREA – JERTFA – ÎNVIEREA constituie spiritul sărbătorii, nici una fără celelalte două.

De cîteva zile am început să urez: Sărbători feri(ci)te!

Ferite de… nesărbătoare.

Alin Cristea, un îngrijorat

Turul blogurilor (20+1 decembrie 2007)

Cînd ajunsese la 4 episoade, spuneam că interviul cu Dănuţ Mănăstireanu, acordat în vară lui Andrei Ivan, ar fi cel mai important material publicat anul acesta pe vreunul dintre cele 125 de bloguri evanghelice pe care le-am aflat pînă acum. Ce să mai spun acum, cînd a ajuns la episodul 12? Ultimele episoade se intitulează: Evanghelicii: calităţi şi defecte; Evanghelicii şi contextul social românesc; Evanghelicii, modernitatea şi postmodernitatea; Evanghelicii şi captivitatea culturală; Tinerii evanghelici şi modelele lor.

Daniel Mitrofan mai scrie încă o scrisoare deschisă. Deja este o inflaţie de scrisori deschise… Şi de adeziuni generaliste şi ambigue… Cel puţin o scrisoare mai trebuie însă scrisă. Şi semnată. (Dacă nu, oricum sînt arătaţi cu degetul. Peste alţi 18 ani, probabil un alt cercetator va face încă o scrisoare deschisă în numele nemernicilor de acum.)

Un răspuns public dă şi Ted Doru Pope unui bine cunoscut blogger ortodox (de pe vremea cînd îl afurisea pe Pătrăţosu), care cică oferă distincţii (de-astea, din gură doar!). Într-adevăr, reverendul evanghelic e elegant pînă şi în răspunsul dat, din care merită să cităm, pentru cei neavizaţi, cine sînt cei care constituie avanpostul evanghelic pe Internet:

“Blogul meu a început ca un exerciţiu de informare adresat mai ales micii comunităţi de români căreia îi sunt pastor. Îmi cunosc măsura și locul și știu că sunt „mărunt” și în comparație cu condeiurile altor bloggeri din spațiul evanghelic, cum ar fi Marius Cruceru, Daniel Branzei, Dănuț Mănăstireanu, Alin Cristea, Dan Spaniard, Adamaica, Ionatan Piroşca, ca să numesc doar câțiva dintre ei. Ei au fost ca și dvs. un etalon și o motivație pentru mine.”

Pătrăţosu îşi aduce aminte să publice (sau afişează strategic, chiar înainte de Sărbători) răspunsul lui Ionel Tuţac (din 23 noiembrie!). Ca şi în alte dăţi, dezagreez stilul pătrăţoşenic de a complica inutil chestiunea, nu doar lăsînd comentarii dizgraţioase (un blog de asemenea calibru se alimentează şi din astfel de intervenţii agresive), ci chiar încurajîndu-le. Iar modul de a-şi cere scuze e… lamentabil.

Un alt front pentru pătrăţoşi l-a deschis Pătrăţosu pe blogul lui Florin Stoica, unde este publicată pastorala de Crăciun a lui Iosif Ţon, aşa că trebuia… exegetat, nu-i aşa?

Sărbători feri(ci)te!

PS. Clujul Evanghelic are o nouă casă, îi dorim să păstreze ritmul de postare de anunţuri. S-ar putea să şi crească ritmul, că ardeleanul e greu de pornit, dar apoi… de oprit.

Vreo 30 de anunţuri se găsesc pe site-ul Confesionala: Seri de colinde şi alte evenimente.

Trei citate (1)

“Chiar dacă, la un anumit nivel, internetul este creaţia omului, el face parte din lumea pe care a creat-o Domnul şi pe care ne-a poruncit s-o îngrijim. […] Importanţa tehnologiei nu trebuie abordată cu superficialitate, doar pentru că nu este evident spirituală. Tot ceea ce ţine de viaţă Îi aparţine lui Dumnezeu. La fel este şi cu tehnologia.”

“Internetul nu are doar un caracter mai participativ, ci şi unul mai personal decît presa topografică. Creştinii ar trebui să aprecieze modul în care internetul promovează legăturile dintre oameni. Este adevărat că acestea pot fi false şi manipulatoare, însă ele pot fi şi autentice. O comunitate virtuală este tot un fel de comunitate. Modernismul a fragmentat relaţiile interumane şi a subminat valorile comunitare, însă internetul, într-o anumită măsură, le poate restaura.”

“În măsura în care creştinii intră în spaţiul virtual pentru a-şi împlini vocaţiile, folosind talentele, înclinaţiile şi oportunităţile primite din partea lui Dumnezeu, în măsura în care ei folosesc noua tehnologie a informaţiei ca instrument pentru a studia şi a răspîndi Cuvîntul lui Dumnezeu, în măsura în care formează comunităţi creştine în sfera internetului, Dumnezeu va interveni în această lume umană – aşa cum a făcut întotdeauna – pentru a aduce răscumpărare.”

Creştini într-o lume @ .com-ului. Să ne conectăm fără să ne mistuim – Gene Edward Veith, Jr. şi Christopher L. Stampler, Editura Făclia, Oradea, 2007

Turul blogurilor (10 decembrie 2007)

În prima decadă a lunii decembrie, 3 bloguri au fost consecvente, în ceea ce priveşte poziţia în Topul WordPress. Pătrăţosu s-a menţinut în primele 3 locuri, iar Clujul Evanghelic şi Simplul gând s-au poziţionat constant la jumătatea Topului care cuprinde 100 de bloguri.

De reţinut că în 2 decembrie au fost pentru prima dată 4 postări în Top 10. După aceea, însă, blogurile evanghelice au revenit la media de la începutul lunii noiembrie, de 6-7 bloguri (şi 6-7 postări) în Top 100.

Dosariada continuă să suscite interes: Daniel Mitrofan (cel care pune la drepta uriaşii şi pigmeii la stînga) a prezentat materiale despre păţaniile lui Liviu Olah din anii ’70. Iarăşi lectură lungă: 20 de pagini.

Dănuţ Mănăstireanu publică filă după filă din dosarul său, iar astăzi a dat un anunţ care are darul de a dinamiza aşteptările noastre:

“În curând vom publica un document important, care marchează deschiderea Dosarului de Urmărire Informativă (DUI) şi care descrie în detaliu modul în care Securitatea încerca să controleze activitatea cultelor religioase, în vederea ingrădirii lor.

În acest text vor apărea şi cîteva nume (reale) ale unor ofiţeri care un jucat un rol nefast in istoria multor credicnioşi din Iaşi în acea vreme. De asemenea, vor apărea şi numele (de cod) ale unor informatori importanţi ai Securităţii din cadrul Bisericii baptiste din Iaşi.”

De remarcat însă amplul interviu, în 4 părţi, pe care l-a acordat în vara anului 2007 lui Andrei Ivan, absolvent al Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti şi masterand la Facultatea de studii politice a Universităţii Bucureşti, despre situaţia evanghelicilor din România. Probabil este cel mai important material publicat anul acesta pe vreunul dintre cele 125 de bloguri evanghelice pe care le-am aflat pînă acum.

E de ajuns, în acest sens, următorul citat din interviu, pe care un alt tînăr l-a reţinut şi l-a trimis pe o listă de discuţii:

“Nu pricepem că nu putem permanentiza structurile din perioada comunistă într-o perioadă în care s-au schimbat complet datele realităţii dimprejurul nostru. Nu realizam că nu mai putem să-i controlăm pe oameni prin vinovăţie şi prin reguli, ci că trebuie să le insuflăm convingeri şi să le arătăm modele.”

Avînd în vedere scandalurile din acest an de la baptişti şi penticostali, nu putem decît să-l botezăm pe autorul citatului Dănuţ… Măiestreanu.

M-am gîndit eu că Pătrăţosu nu o să rămînă prea mult la teme temperate, neideologiza(n)te, precum scripcărie (pe acoperiş), ucenicie (stil bessonian) sau rugăciune (…ca parapanta), la care numărul comentariilor e nesemnificativ faţă de peste 100 la “Mîntuirea neamului” sau “Feminizarea preoţiei”.

“Nu vă temeţi de busola de aur” – încă un titlu cu ghilimele – adună peste 50 de comentarii, însă ar trebui citit în primul rînd materialul de pe blogul “Al Mohler in Romanian”: Busola de aur – instructaj pentru creştinii îngrijoraţi. Tot acolo este prezentată şi o carte care relansează controversa despre Evanghelia lui Iuda.

Pătrăţosu prezintă şi el o carte de Paul Negruţ apărută recent (nu şi în librăria creştină din centrul oraşului de pe Criş unde am întrebat de volum). Silviu Tatu, căruia i-am prezentat nu demult ultima carte apărută, anunţă pe blogul său un Proiect nou: “Dicţionar de imagistică biblică” (An encyclopedic exploration of the images, symbols, motifs, metaphors, figures of speech and literary patters of the Bible), proiect de traducere pe care îl va coordona anul viitor la Editura Casa Cărţii din Oradea.

De cîteva zile (ne)liniştitul Daniel Brânzei din Los Angeles a mai lansat un blog cu titlul Semi-preparate. Şi mai (ne)liniştitul Ionatan Piroşca, care anul acesta a reuşit să publice 2 volume de poezie (ţină-i Domnul năravul!), s-a hotărît să facă un bilanţ al celor 7 ani de existenţă a grupului “Cuvinte la schimb”, pe care l-a iniţiat la începutul anului 2001, împreună cu Dan Surducan (care acum se ocupă de recent înfiinţata revistă Impuls).

Voi face şi eu un bilanţ, despre bloguri, al lunii noiembrie în medi@, iar în confesional@ un bilanţ al anului 2007, care a fost un an al scandalurilor, al blogurilor şi al scrisorilor deschise.

Atenţie, dar, urmează comunicate importante… Bilanţuri, adică… De comunicate încearcă să se ocupe alţii (iar de documente alţi… alţii!):

Marius Cruceru: “În prima jumătate a lunii noiembrie are loc un eveniment deosebit la Universitatea Emanuel: inaugurarea seriei de prelegeri John Bunyan. Primul invitat este rectorul Seminarului Teologic Princeton, Dr. Iain Torrance, profesor de Patristică. […]” (25 octombrie)

Paul Negruţ: “[…] Am fost sesizat că în ultima vreme, de când eu n-am mai ţinut legătura cu dr. Iain Torrance, dânsul şi-a schimbat poziţia cu privire la problema homosexualităţii şi a făcut afirmaţii publice în sprijinul ordinării pastorilor homosexuali şi căsătoriei între persoane de acelaşi sex. […] Reformulăm şi păstrăm invitaţia pentru a participa la o dezbatere publică pe temele asupra cărora suntem în dezacord. […]” (30 octombrie)

Comunitatea Baptistă din Oradea: “Conducerea Comunităţii Baptiste de Oradea nu este de acord cu invitarea teologului Iain Torrance la Universitatea Emanuel din Oradea din cauza poziţiilor teologice ale acestuia aflate în clar dezacord cu crezul nostru. Cerem de urgenţă conducerii Universităţii Emanuel să refuze în termeni categorici oferta prof. Iain Torrance.” (2 noiembrie)

Încă un atac în Colorado

Duminică la amiază un om înarmat a deschis focul în Colorado Springs (la 100 de km de Denver), la New Life Church, megabiserică (10.000 membri) fondată de Ted Haggart, fost preşedinte al organizaţiei National Association of Evangelicals, implicat anul trecut într-un scandal sexual.

O persoană a fost ucisă şi alte patru rănite. Atacatorul a fost împuşcat mortal de către un om din serviciul de pază.

http://news.yahoo.com

Atac armat la centrul “Tineri pentru Misiune” din Denver

În dimineaţa zilei de duminică, 9 decembrie, un om înarmat a deschis focul în centrul Tineri pentru Misiune (Youth With A Mission) din Denver, Colorado. Tiffany Johnson, de 26 ani, din Minnesota, şi Philip Crouse, de 24 de ani, din Alaska, au decedat. Alţi doi tineri au fost răniţi.

Cei aproximativ 80 de tineri din campusul Arvada din Denver au fost mutaţi într-un altă locaţie din Colorado pe perioada investigaţiei crimelor.

Tineri pentru Misiune – Youth With A Mission (YWAM) – este o mişcare creştină interdenominaţională cu locaţii în 171 de ţări. Pornită în 1960 pentru a implica tinerii în proiecte de misiune de scurtă durată, organizaţia are în prezent peste 16.000 de membri în 1.180 de centre care pregătesc peste 25.000 de tineri în fiecare an.

Comunicatul de presă se găseşte site-ul organizaţiei: www.ywam.org

Dumnezeu a vorbit în vechime prin profeţi

 

Silviu Tatu, Dumnezeu a vorbit în vechime prin profeţi. Studii în Vechiul Testament, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007

“Harry Potter (engl. Olaru) a ajuns fără îndoială cel mai renumit olar al vremurilor noastre. J.K. Rowling este persoana care l-a făcut renumit. Numele său nu derivă din profesia părinţilor săi, cu atît mai puţin a sa însuşi, pentru că nici el nici părinţii săi nu sînt olari de profesie. Potter este cel mai adecvat nume pentru un orfan de părinţi, crescut ca un străin de către nişte rude pisăloage şi veşnic nemulţumite de performanţa copilului. Dacă vreţi este un corespondent masculin pentru Cenuşăreasa. Numele acesta modest nu este fără pereche. Există multe alte nume simple, inspirate din profesii uzuale în Evul Mediu, ca de exemplu, Măcelaru, Croitoru, Ceteraş, Armaşu, Dogaru, Popa.”

Astfel începe penultimul capitol al cărţii, care are ca ca subcapitole: Dumnezeu ca olar, Dumnezeu ca păstor, Dumnezeu ca tată. Autorul foloseşte astfel de elemente moderne, lîngă chestiuni teologice şi concepte din ebraică, pentru a prezenta dimensiuni comune ale Vechiului Testament: pocăinţa, rugăciunea, postul, cîntarea, meditarea din Scripturi şi memorarea Scripturii, într-o carte structurată în 14 capitole scurte:

I. Vechiul Testament ca Sfântă Scriptură
II. Revelaţia de Sine a lui Dumnezeu prin creaţie şi istorie
III. Legământul lui Dumnezeu cu omul în cărţile Pentateuhului
IV. Canaanul în cărţile istorice
V. Monarhia şi dinastia davidică în cărţile istorice
VI. Templul în Samuel, Regi şi Cronici
VII. Istoria “rămăşiţei” în Ezra, Neemia şi Estera
VIII. Înţelepciunea divină în Iov, Proverbe şi Eclesiastul
IX. Teologia Sionului în Pslami
X. Dreptatea lui Dumenzeu în cărţile profetice
XI. Disciplinele spirituale în Vechiul Testament
XII. Imagini vechi-testamentale despre Dumnezeire: imagini preluate din viaţa publică
XIII. Imagini vechi-testamentale despre Dumnezeire: imagini preluate din viaţa privată
XIV. Imagini vechi-testamentale despre mântuire

Silviu Tatu, prezbiter în Biserica Baptistă nr. 8 “Providenţa” din Oradea, este lector universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti. A fost coordonator (2000-2002) al traducerii Bibliei ebraice în limba română (International Bible Society).

Cartea poate fi cîştigată ca premiu la concursul Concordia 47.

4 postări în Top 10

2 decembrie 2007, 13.00 – 11 postări în Top 100

2. şi… “noi sîntem români”

E 1 Decembrie. Ziua Naţională a României. Ca orice român bun regret că a căzut sîmbăta. [..] A fi român înseamnă a fi şi ortodox? Schimbarea opţiunii religioase înseamnă pierderea patriotismului?

6. Tu poţi sparge câte nuci vrei

Colegiul Richard Wurmbrand organizează Balul Anual de Binefacere, ediţia a IV-a – Spărgătorul de nuci – Vineri, 14 decembrie 2007, între orele 18.45-21.00 la Sala de Recepţie a Hotelului Agrement Ciric.

8. Socialism made in America Latină

După părerea mea, mutaţia spre stânga a spaţiului politic latino-american este un fenomen periculos, care poate duce la o nouă recrudescenţă a totalitarismelor de sorginte marxistă, într-o vreme în care ţările încă socialiste, mai ales în Asia, cochetează cu ideea renunţării la eticheta comunistă, socotită a fi o piedică în calea modernizării şi a prosperităţii economice.

9. deşteaptă-te române=creştine?

Ce să îţi urez ţie ţara mea de glorii uitate, ţara mea de visuri spulberate? Îţi doresc un om vrednic, unul conducător care să aleagă dreptatea şi credinţa, unul care să spună deşteaptă-te creştine!

Rugăciune pentru Andreea

 

Părinte ceresc,
de la Adam încoace
fiinţa umană stă sub semnul eşecului
şi al nostalgiei după întîlnirea cu Creatorul
în răcoarea zilei.

De atunci doar binecuvîntările Tale
dau sens vieţii omului
aflat în căutarea paradisului.

Te rog însoţeşte-o pe Andreea
în această căutare a eternităţii.
Converteşte-i eşecurile
în tot atîtea momente de regăsire
a Ta şi a ei.

Dă consistenţă zîmbetului nostru
atunci cînd ne îndreptăm chipurile noastre
unul spre celălalt.
Şi să lumineze Faţa Ta
întîlnirea noastră.

23.03.2003

Turul blogurilor (1 decembrie 2007)

În ultima săptămînă din luna noiembrie şi-au lansat blog Alin Cristea, Daniel Mitrofan şi Dănuţ Mănăstireanu.

La Rotundu se propune relativizarea… pătrăţoşeniilor, dar şi devoalarea excrescenţelor colţuroase ale celor care se dau… rotunzi. Dar pînă cînd se va ajunge la aceste realizări măreţe, de remarcat informaţiile utile despre bloguri, site-uri, grupuri de discuţii şi despre Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice.

Persona, blogul lui Dănuţ Mănăstireanu, a ajuns rapid în Top 10 WordPress (lb. română). Jurnalul virtual a avut ca pretext pentru lansare publicarea dosarelor de urmărire pe care le-a găsit în arhivele CNSAS cunoscutul ieşean de la World Vision International.

Centrul de istorie şi apologetică pare preocupat, peste măsură (80 de pagini), de Cazul fr. Ţon Iosif. Cei care vor să citească pagini extrem de interesante (şi, mai ales, printre rînduri) ale corespondenţei de anul acesta dintre Daniel Mitrofan şi Iosif Ţon trebuie să-şi pună deoparte cel puţin 1 oră pentru lectură. Şi un pahar de apă alături, că se citesc cu… înghiţituri.

În această ultimă săptămînă din noiembrie bloggerii evanghelici au atins cote… istorice (vezi pagina Evanghelicii în Top WordPress). Nici Ion Iliescu nu l-a zdruncinat prea mult pe Pătrăţosu de pe locurile fruntaşe. Dar dacă la începutul lunii erau 6-7 bloguri evanghelice în Top 100, la sfîrşitul lui noiembrie erau 9-10, cu 3 bloguri ale ieşenilor (orădeni) în primele 10 locuri. Fenomenul a culminat cu apariţia a 13 bloguri evanghelice în Top 100 în 1 decembrie (16.00, 22.00).

Aşadar, dacă 2007 a fost pentru evanghelicii români Anul blogurilor, luna noiembrie pare să fi fost… Luna blogurilor. De reţinut şi faptul că în această lună de toamnă au mai fost lansate blogurile: mareatrimitere, zongu, roalmohler, alaxandra, mtipei (unele dintre ele ajungînd chiar în Top 100).

Închei ziua de 1 Decembrie, cînd unii se mai joacă leapşa, adăugînd în listă un blog dedicat unui Mare Român: Nicolae Moldoveanu.

România mea

Ca român, anul acesta m-am regăsit în versurile lui Mihnea Blidariu, la fel cum acum cîţiva ani m-am regăsit în cuvintele lui Dan Perjovschi: În Europa, unul cîte unul. Aş mai menţiona Odă limbricului, o joacă (seriosă) la care m-a împins Circul de Stat (parlamentar) de acum un an.

în fiecare zi mă uit la cei de lîngă mine
şi mă întreb ce înseamnă să trăiţi bine?
în fiecare zi devin din ce-n ce mai convins
că ţara asta e-un decor cu geamul spart şi becul stins
nu
românia mea nu-i românia lor
nu-i românia celor de la televizor
nu-i românia mea românia electorală
românia urbană sau românia rurală
nu-i românia din sondaje sau din interviu
nu e o ţară playback e o ţară pe viu
[…]

Cele trei materiale – România mea, În Europa, unul cîte unul şi Odă limbricului – se găsesc pe Thymosblog

13 bloguri în Top 100

1 decembrie 2007, 16.00

1. patratosu
5. cristianlucaci
7. danutm
53. solideogloria
59. simplulgand
63. zongu
67. decluj
68. romoflorin
83. ionatan
88. agorachristi
89. artzar
90. addsalu
91. adamaica