no comment 52 – Etică parentală

“Procesul educaţiei necesită răbdare, atenţie şi perseverenţă, trebuie în mod obligatoriu să se muleze pe un caracter ales al educatorului. Nu este suficient doar să elaborăm enunţuri teoretice, ci este imperativ necesar să proclamăm ce trăim, şi să trăim ceea ce spunem. În excelenta carte Intelectualii scrisă de jurnalistul de notorietate Paul Johnson, acesta surprinde exact carenţele mari de caracter ale unora dintre oamenii care au influenţat lumea prin concepte elaborate. De exemplu, cunoscutul filosof şi scriitor francez din sec. al XVIII-lea, Jean-Jacques Rosseau, care a scris mult despre educaţie, şi care a exercitat o influenţă majoră asupra posterităţii, a trăit o viaţă dezorganizată, imporală, era un personaj egoist, venitos şi iresponsabil. El şi-a abandonat toţi cei cinci copii la Spitalul Copiilor Găsiţi, şi a avut pretenţia că este îndreptăţit să elaboreze principii de educaţie.” (Eugen Jugaru, “Educaţia – o necesitate universală”, în Impuls, Nr. 9)

“Boxerul de categorie grea Mike Tyson ilustrează foarte bine spiritul lumii noastre când afirmă cât de mult îşi ‘iubeşte’ copiii, recunoscând în acelaşi timp că îi vede foarte rar: ‘Nu prea am o relaţie cu ei [copiii lui], le-a spus el reporterilor cu os eară înaintea unui meci. Avem probleme acasă. Dar totul este bine. Sunt cel mai bun tată din lume. Nu ar fi putut avea un tată mai bun ca mine. Chiar dacă nu mă vor mai vedea niciodată, tot nu ar fi putut avea un tată mai bun decât mine, pentru că nimeni nu-i poate iubi mai mult decât mine.’ În ciuda sentimentelor lui Tyson, dovezile sugerează altceva. Datele de la tribunal care reies din judecarea lui dovedesc că între 1995 şi 1997 el a cheltuit de două ori mai mult pentru adăpostirea şi hrănirea animalelor sale (inclusiv peste o mie de porumbei şi o mulţime de pisici) decât pentru alocaţia copiilor săi.” (Gary Thomas, Chemarea sacră de a fi părinte, Editura Noua Speranţă, Timişoara, 2008)

Claude Lévi-Strauss – 100 de ani

Părintele antropologiei moderne a împlinit 100 de ani, devenind primul centenar al Academiei Franceze.

„‘Pămîntul mitologiei este rotund’, spune Lévi-Strauss. Mitologia serveşte la constituirea unei imagini despre lume care să satisfacă anumite exigenţe: coerenţă, consistenţă şi saturaţie. Pentru cel care înţelege miturile în spiritul tradiţiei, acestea nu sînt contradictorii, nu susţin teze disperate şi nu lasă neexplicat nimic din lumea experienţei culturilor tradiţionale. Nu acesta a fost şi visul gînditorilor care au întemeiat ştiinţa modernă?”

(Ioan Pânzaru, Introducere la Mitologice II. Miere şi scrum, de Claude Lévi-Strauss, Editura Babel, 1998)