Posts Tagged ‘Harvard’

Samuel Huntington

28 Decembrie 2008

Renumitul politolog american, specialist în probleme de politică americană, democratizare, politică militară, strategie şi politică de dezvoltare, a absolvit Universitatea Yale la 18 ani şi a obţinut doctoratul la Universitatea Harvard, unde a început să predea la 23 de ani. Cariera sa academică la Harvard a fost de aproape 60 de ani, pînă în 2007. Huntington a fost consilier al preşedintelui Jimmy Carter, preşedinte al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice şi unul dintre fondatorii revistei Foreign Policy.

Samuel Huntington, supranumit “un Machiavelli al vremurilor noastre”, s-a impus pe plan mondial în 1993 cînd a publicat cartea Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, tradusă în 39 de limbi. În această carte dezvoltă ideea că în lumea de după Războiul Rece conflictele nu vor mai avea loc între statele-naţiuni, ci vor proveni din diferenţele culturale şi religioase dintre marile civilizaţii.

filarmonic@ 51

18 Decembrie 2008

Joi, 18 decembrie 2008, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Mihaela Cesa-Goje
Solist: Sebastian Tegzeşiu

În program:

P.I. Ceaikovski: Concert pentru vioară şi orchestră în Re major
C. Debussy: Preludiu la după-amiaza unui faun
L. Bernstein: Dansuri simfonice din West Side Story

Concert pentru vioară şi orchestră în Re majorPiotr Ilici Ceaikovski

Compus în 1878, Concertul pentru vioară şi orchestră a fost dedicat violonistului şi pedagogului de origine maghiară Leopold Auer, fondatorul şcolii violonistice ruse, care a refuzat iniţial interpretarea lui, considerînd unele dificultăţi tehnice de nerezolvat. În cele din din urmă, Concertul a fost interpretat de Adolf Brodski.

Preludiu la după-amiaza unui faunClaude Debussy

“Prima capodoperă necontestată a lui Debussy este Preludiu la după-amiaza unui faun (1892-1894). Ca şi Mallarmé, inspiratorul său, Debussy se arată a fi un poet modern al muzicii, inventator al ritmicii, al sintaxei, al retoricii, al formei sale proprii. Neîncetatele fluctuaţii armonice (luate în considerare pe orizontală sau pe verticală), bogăţia ritmică, supleţea şi libertatea frazării instaurează dintr-o dată un nou ‘mod de a vorbi’ în muzică. Scriitura instrumentală este de un rafinament şi de o uşurinţă incomparabile. Cît despre formă, dacă la analiză putem distinge un plan tradiţional (expoziţie-dezvoltare-repriză-coda) foarte liber, în schimb la audiţie nu se percepe decît o continuitate în transformare constantă, în care reveriile apar ca evocări, ca amintiri modificate, nu ca reprize. ‘Ideea dă naştere formei’, scria Paul Dukas a doua zi după prima audiţie a lucrării, rezumînd astfel într-o frază una dintre caracteristicile fundamentale ale creaţiei debussiste.” (Dicţionar Larousse de mari muzicieni)

Leonard Bernstein (1918-1990)

“A fost primul american care a dirijat orchestra de la Scala din Milano (Medeea de Cherubini, cu Maria Callas, 1953). În Statele Unite, începînd din 1954, a fost animatorul unor cicluri de emisiuni de televiziune. După imensul succes al comediei sale muzicale West Side Story (1957), succes prelungit de un film [10 premii Oscar], a fost numit director muzical al Orchestrei filarmonice din New York (1958). A abandonat acest post în 1968, pentru a se consacra compoziţiei, emisiunilor lui de televiziune şi cursurilor de la Universitatea Harvard, continuîndu-şi cariera de dirijor pe plan internaţional.

Pianist talentat, dirijor impetuos, animator şi organizator, compozitor popular, Bernstein a fost unul dintre personajele aflate multe decenii în prim-planul vieţii muzicale americane şi chiar mondiale. În creaţia sa, care vizează deseori spectacularul şi ezită în faţa adevăratelor îndrăzneli, s-au succedat, ori mai degrabă s-au amestecat, influenţe ale lui Stravinski, Copland, Hindemithm, Mahler, influenţe de jazz, folclor, opera italiană, muzica pop. Într-un limbaj universal şi accesibil, a reuşit să trateze anumite teme importante, cum este cea a credinţei pierdute şi regăsite, sau cea a condiţiei umane. El a visat la noi forme de teatru muzical, dar tentativele lui, unele convingătoare, au rămas puţin artificiale.”

(Dicţionar Larousse de mari muzicieni)