“Chiar dacă, la un anumit nivel, internetul este creaţia omului, el face parte din lumea pe care a creat-o Domnul şi pe care ne-a poruncit s-o îngrijim. […] Importanţa tehnologiei nu trebuie abordată cu superficialitate, doar pentru că nu este evident spirituală. Tot ceea ce ţine de viaţă Îi aparţine lui Dumnezeu. La fel este şi cu tehnologia.”
“Internetul nu are doar un caracter mai participativ, ci şi unul mai personal decît presa topografică. Creştinii ar trebui să aprecieze modul în care internetul promovează legăturile dintre oameni. Este adevărat că acestea pot fi false şi manipulatoare, însă ele pot fi şi autentice. O comunitate virtuală este tot un fel de comunitate. Modernismul a fragmentat relaţiile interumane şi a subminat valorile comunitare, însă internetul, într-o anumită măsură, le poate restaura.”
“În măsura în care creştinii intră în spaţiul virtual pentru a-şi împlini vocaţiile, folosind talentele, înclinaţiile şi oportunităţile primite din partea lui Dumnezeu, în măsura în care ei folosesc noua tehnologie a informaţiei ca instrument pentru a studia şi a răspîndi Cuvîntul lui Dumnezeu, în măsura în care formează comunităţi creştine în sfera internetului, Dumnezeu va interveni în această lume umană – aşa cum a făcut întotdeauna – pentru a aduce răscumpărare.”
Creştini într-o lume @ .com-ului. Să ne conectăm fără să ne mistuim – Gene Edward Veith, Jr. şi Christopher L. Stampler, Editura Făclia, Oradea, 2007
La Rotundu 
Lasă un răspuns