no comment 27 – De-ale BAC-ului

Profesorii corectori la examenul de bacalaureat din Capitală au descoperit zeci de lucrări identice, ceea ce conduce la ipoteza că elevii au copiat la proba scrisă de Limba şi Literatura Română. Preşedintele Agenţiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii Educaţiei, Gheorghe Rădulescu, membru în comisia 128 de corectare a lucrărilor de Bacalaureat din Capitală, a reclamat că tezele erau copiate după cărţi cu subiect rezolvat. La subiectul numărul 1, punctele 6 şi 7, la interpretarea poeziei lui Nichita Stănescu au fost găsite 50 de lucrări identice, copiate cu tot cu greşeli.

HotNews

Nicolae Linca

Nicolae Linca a cîştigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Melbourne în 1956, într-o finală în care a boxat cu un deget fracturat. A fost singurul campion român olimpic la box.

HotNews

no comment 26 – 300 de referendumuri

“Anul trecut s-au ţinut 300 de referendumuri în Germania şi jumătate dintre ele s-au încheiat cu victoria rebelilor. A evoluat şi amplitudinea cererilor: dacă la început se protesta împotriva turnurilor de telefonie mobilă şi a contoarelor din parcări, acum se pun în discuţie serviciile publice, planurile de privatizare, proiectele de transport public sau furnizarea de apă şi de energie.” ( Dilema veche, Nr. 220, 1-7 mai 2008 )

O variantă accesibilă pentru toată lumea

Ieri am primit pe Messenger:

„Cine vrea dintre cei care dati bacul (si nu numai) sa facem un lant de rugaciune azi la ora 22 si sa ne rugam sa pice o varianta accesibila pentru toata lumea (la fiecare proba) si Dumnezeu sa ne da intelepciune pe tot parcusul bacului. Daca consideri, poti sa dai mai departe, dar doar la cei care sunt seriosi si simt cu noi!!!”

Mă gîndeam: ce impresie îşi mai fac unii despre Dumnezeu (şi despre ce înseamnă lanţ de rugăciune)! Probabil că au în minte imaginea unui valet stilat care, solicitat de un clopoţel agăţat la capătul unui şnur providenţial, se prezintă deîndată, cu sentimentul datoriei împlinte.

O variantă accesibilă pentru toată lumea?! Aoleu, ce imaturitate!

Şi, totuşi, odată BAC-ul trecut, nu ar fi bine să cerem de la Dumnezeu înţelepciune pentru toată viaţa?

Frica de Domnul e începutul înţelepciunii – o variantă accesibilă pentru toată lumea!?

Dau şi eu mai departe, dar doar la cei care sînt serioşi…

Comunicate „pozitiv-negativ”

Iată două comunicate prin care preşedintele României este rugat să nu promulge ciudata lege prin care senatorii au decis ca programele de ştiri din cadrul televiziunilor şi radiourilor să difuzeze în mod egal ştiri pozitive, cît şi ştiri negative:

Clubul Român de Presă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

Organizaţia Reporteri fără Frontiere împreună cu Agenţia de Monitorizare a Presei au sesizat, joi, printr-o poziţie comună, Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei şi OSCE cu privire la adoptarea de către Senatul României a legii care impune o pondere egală între ştirile pozitive şi negative la radio şi TV. Doar în China şi Coreea de Nord mai există astfel de practici, avertizează RSF şi AMP, cerând preşedintelui României să nu promulge o lege incompatibilă cu standardele europene. Tot azi, CNA-ul a trimis o scrisoare oficială preşedintelui, cu o solicitare similară.

HotNews

BBC România se închide

BBC World Service a decis să închidă redacţia sa în limba română. Radio BBC România, care în prezent transmite aproape 4 ore pe zi şi realizează o pagină de internet proprie, îşi va înceta emisia la 1 august 2008, după 68 de ani de activitate neîntreruptă.

BBC România

Henry Chadwick

His most quoted line, spoken during a debate at the Anglicans’ General Synod in 1988, summarizes his own life’s work of finding answers in history. Professor Chadwick said, “Nothing is sadder than someone who has lost his memory, and the church which has lost its memory is in the same state of senility.”

theologica.blogspot.com

Str. Iuliu Maniu

Politica (6)

“Politica este, oriunde în lume, o confruntare pentru putere şi influenţă şi un mijloc de recompensare a fidelilor. Dar nu trebuie să fie exclusiv sau predominant redusă numai la asta. Este important pentru instaurarea democraţiei să înveţi să împarţi puteream dar nu este suficient pentru a menţine acest regim. Kenya şi Irakul ne arată ce riscuri de etapă am depăşit, dar ar trebui să ne incite şi să mergem mai departe. Pasul calitativ superior este să faci regimul democratic eficient şi efectiv. Altfel, poţi intra în crize politice precum cele din anii ’70 în America Latină sau cele periodice din Africa. Este vremea ca liderii politici să realizeze că politica este despre rezultate, nu aparenţe. Dacă, la începutul perioadei de tranziţie, reprezentarea diferitelor opinii prevala în faţa eficienţei, după 5 cicluri electorale, 3 alternanţe la guvernare şi apariţia unei noi generaţii crescute în tranziţie, perioada turnirurilor contestatare şi încleştărilor aparent eroice şi epopeice, dar retorice şi reciproc anihilatoare trebuie să lase preocupării centrale pentru actul de guvernare.” (Florin Morar, 22, Nr. 25 (954), 17-23 iunie 2008 )

poz@ 26 – Nature’s Golden Minutes

http://photo.net/photodb/photo?photo_id=7431286

Cap de bour – 150 de ani

Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la apariţia primul timbru românesc – “Cap de bour” – între 20 şi 27 iunie are loc, la Romexpo, Expoziţia Filatelică Mondială EFIRO 2008, cu aproape 800 de colecţii aparţinînd unui număr de 650 de colecţionari din 74 de state.

Cronicile din Narnia: Prinţul Caspian

Al doilea film după seria romanelor lui C.S. Lewis, regizat tot de Andrew Adamson (Shrek, Shrek 2), continuă povestea spectaculoasă începută în Cronicile din Narnia: Şifonierul, leul şi vrăjitoarea (peste 745 milioane de dolari încasări, unul dintre cele mai mari succese ale Studiourilor Disney).
Disney si Walden Media au hotărît ca lansarea părţii a treia, „The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader”, să fie amînată de la 1 mai 2009 la 7 mai 2010.

Tărîmul umbrelor

Joi – 19 iunie, Prima, 15.45 (partea I)
Vineri – 20 iunie, Prima, 15.45 (partea a II-a)
Tărîmul umbrelor / Shadowlands – nom. BAFTA
Dramă, Marea Britanie-SUA, 1993
Regia: Richard Attenborough – nom. BAFTA
Cu:
Anthony Hopkins – BAFTA
Debra Winger – nom. BAFTA, nom. Oscar

2 premii BAFTA [6]
[2] nom. Oscar

“Adaptarea unei piese de William Nicholson, torent de paradoxuri învăluit în glazura melodramei, love-story la vîrsta a doua în care Winger străluceşte prin ironie şi inteligenţă, iar Hopkins [în rolul lui C.S. Lewis] rămîne prizonier al seducătoarei cerebralităţi manieriste pe care i-au indus-o filmele lucrate cu Ivory.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

bibliotec@ 6 – iunie 2008

Buletin informativ despre diferite cărţi. Se distribuie prin email la 300 de adrese în data de 6 a fiecărei luni.

Pentru abonament gratuit, trimiteţi un mesaj cu titlul “biblioteca” la alincristea@thymos.ro

Pentru renunţare la abonament trimiteţi un mesaj cu titlul “sfîrşit biblioteca”

“Uneori mă întreb dacă nu cumva toate plăcerile sunt substitute pentru Bucurie.” (C.S. Lewis)

C.S. Lewis, Surprins de Bucurie. Povestea unei convertiri, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

Prezentare pe ultima copertă:

“Pentru publicul larg, C.S. Lewis (1898-1963) este autorul celebrelor Cronici din Narnia, o serie de poveşti fantasy în curs de ecranizare. Mai mult, figura acestui profesor de literatură care a predat la Oxford şi Cambridge, fiind un fel de simbol al elitei universitare britanice, şi povestea lui de iubire cu Joy Gresham au inspirat un frumos film, Shadowlands (Tărâmul umbrelor), cu sir Anthony Hopkins şi Debra Winger în rolurile principale.

Mai puţin cunoscut de publicul larg este faptul că C.S. Lewis a scris remarcabile studii de literatură medievală şi critică literară şi că e socotit cel mai important apologet al creştinismului din secolul XX (câteva scrieri ale sale pe tema credinţei – Despre minuni, Cele patru iubiri, Problema durerii sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr – au fost traduse la Humanitas). În Marea Britanie, Lewis a devenit celebru încă din timpul vieţii graţie cofnerinţelor lui vibrante despre creştinism, transmise la radio în timpul războiului.

Scrierile şi cu atât mai mult conferinţele creştine ale lui Lewis erau atât de convingătoare pentru că izvorau din încărcătura emoţională a propriei convertiri. Şi chiar despre această convertire, oarecum surprinzătoare pentru un tânăr intelectual studios, lucid, deloc lipsit de spirit critic, e vorba în cartea de faţă. Surprins de bucurie este, în fond, o autobiografie spirituală: în spatele vieţii exterioare, se conturează evoluţia lăuntrică a autorului de la credinţa convenţională din copilărie la necredinţa frivolă din prima tinereţe şi, în fine, la credinţa profundă în Dumnezeul creştin.”

Walter Hooper (Cuvânt înainte): “Pentru scrierea ei, Lewis a avut nevoie de mai mult timp decât pentru oricare altă carte a sa. Când Lewis ştia ce anume doreşte să scrie, scria cu mare uşurinţă şi fluenţă. Dar povestea ‘Bucuriei’ a fost o excepţie. Cred că principalul motiv pentru care scrierea cărţii i-a luat atât de mult ţine de faptul că ideea centrală – ‘Bucuria’ ca ‘dorinţă neîmplinită, care este ea însăşi mai dezirabilă decât orice altă satisfacţie’ – i-a venit treptat, de-a lungul mai multor ani. […] Surprins de Bucurie a fost dusă la bun sfârşit în martie 1955 şi a fost publicată îna celaşi an, în septembrie. A devenit lucrarea clasică a lui Lewis, în parte şi fiindcă a fost scrisă exact când Lewis înţelegea perfect ce voia să spună prin Surprins de Bucurie.”

Trei citate

“E vorba de o dorinţă neîmplinită, ea însăşi mai dezirabilă decât orice altă satisfacţie. O numesc Bucurie, care aici are sensul de termen tehnic şi trebuie deosebită radical atât de Fericire, cât şi de Plăcere. Bucuria (în accepţiunea dată de mine) are într-adevăr în comun o caracteristică, şi numai una; faptul că persoana care a avut parte de ea o va dori mereu. Altfel, văzută doar din perspectivă calitativă, ar putea fi considerată, aproape la fel de bine, un soi de nefericire sau jale. Însă una pe care o dorim. Mă îndoiesc că cineva care a gustat-o ar vrea, dacă i-ar sta în putere, să o schiombe fie şi pe toate plăcerile lumii. Atâta doar că Bucuria, spre deosebire de plăcere, nu stă în puterea noastră.”

“Două lucruri aflate altădată în mintea mea la mare distanţă unul de celălalt goneau acum alături: dorul, la nivelul imaginaţiei, de Bucurie, sau mai degrabă dorul care era Bucurie, şi dorinţa hămesită, aproape bolnăvicioasă, de Ocult, de Supranatural. Odată cu ele sosea însă (nu la fel de bine-venit) şi un freamăt de nelinişte, ceva din teama imemorabilă de care toţi am avut parte în prima copilărie şi (dacă suntem sinceri) mult timp după aceea. Mintea umană se caracterizează printr-un soi de gravitaţie care face ca binele să se precipite spre bine şi răul către rău.”

“Fiecare pas pe care l-am făcut, de la Absolut la ‘Spirit’ şi de la ‘Spirit’ la ‘Dumnezeu’, fusese un pas către ceva mai concret, mai iminent, mai compulsiv. Cu fiecare pas, aveam mai puţine şanse de ‘ a fi stăpân pe propriul suflet’. Acceptarea Întrupării era un pas mai departe în aceeaşi direcţie. Îl aducea pe Dumnezeu mai aproape sau îl apropia într-o manieră nouă. Iar aşa ceva, după cum mi-am dat seama, nu-mi dorisem. Însă odată ce am conştientizat temeiul eschivărilor mele, am recunoscut ruşinea şi zădărnicia lor. Ştiu foarte bine când, dar nu şi cum, s-a produs pasul final. Cineva m-a dus la grădina zoologică din Whipsnade, într-o dimineaţă însorită. Când am plecat într-acolo, nu credeam că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar când am ajuns credeam. Şi totuşi, n-aş spune că meditasem în timpul călătoriei. Şi nici că trăisem mari emoţii. ‘Emoţional’ este probabil ultimul cuvânt care trebuie folosit cu referire la anumite evenimente importante. A fost mai degrabă ca şi când un om, după un somn îndelungat, stă încă nemişcat în pat şi devine conştient că s-a trezit. […] Dar cum rămâne cu Bucuria, în încheiere? Căci povestea a fost în cea mai mare parte despre ea. Ca să spun adevărul, subiectul aproape şi-a pierdut importanţa de când am devenit creştin. Ce-i drept, nu mă pot plânge, ca Wordsworth, că strălucirea vizionară s-a stins. Cred (dacă acest aspect merită întru câtva pomenit) că vechea săgetare, vechiul gust dulce-amărui, a revenit la fel de des şi de intens după convertire ca în oricare altă perioadă din viaţa mea. Dar acum ştiu că experienţa, văzută ca stare a propriei mele minţi, n-a mai avut (de atunci) importanţa pe care i-am acordat-o cândva. Era valoroasă doar ca indicator către altceva, din altă lume.”

Cronica unei cărţi anunţate: 2 ani, 6 luni, 3 săptămâni şi 3 zile

Emanuel Conţac: “Au cărţile destinele lor, spuneau latinii. Nu doar originalele, ci şi traducerile, adăugăm noi. Adesea drumul sinuos dintre proiectarea şi realizarea lor ne rămâne ascuns. Prea adesea trecem cu vederea faptul că orice carte adună între paginile ei multă aşteptare, perseverenţă şi trudă, mai ales din partea unor oameni care vor rămâne necunoscuţi marelui public. Cei interesaţi de drumul ‘Bucuriei’ pot citi mai jos cronica momentelor principale, de la clipa în care am cumpărat originalul, până la momentul în care am ţinut în mână cartea în limba română.”

vaisamar.wordpress.com

“Babel” – Expoziţie de pictură la Oradea

Astăzi, 18 iunie, de la ora 19.00, la Galeria de Arte Vizuale din Oradea, va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură intitulată “Babel”, care va reuni lucrările a 10 artişti plastici orădeni, printre care şi Gheorghe Tirla.

Expoziţia va rămîne deschisă două săptămîni, în zilele lucrătoare, între orele 10.00-19.00.

De-ale fotbalului

De multe ori m-am întrebat care or fi românii care fac bancuri, că români care le consumă sînt o droaie. Iată ce am primit astăzi pe Messenger:

Cică antrenorul Olandei îşi anunţă jucătorii că vor juca un meci contra României. Nimeni n-are chef, şi la un moment dat portarul Van der Saar zice : – Băieţi, uite ce zic eu, joc eu singur contra României, şi voi mergeţi într-un club, OK?” Toţi sunt de acord. La un moment dat aprind TV-ul şi ce văd: 1-0 pentru Olanda, gol Van der Saar în minutul 5! Toţi veseli, sting TV-ul şi iar se pun pe băute… La capătul celor 90 de minute aprind din nou televizorul şi… „România 1 – Olanda 1, gol Mutu, minutul 90.” Fuga toţi la stadion şi la vestiare îl găsesc pe Van der Saar, disperat, cu capul în mâini… – Ce s-a întâmplat, măi Van der Saar? – Băieţi, îmi pare sincer rău, am fost eliminat în minutul 6 …

no comment 25 – Un american şi-a schimbat numele în: In God We Trust

Un magistrat din Lake County a aprobat vineri schimbarea numelui solicitată de un şofer de autobuz din Chicago în vîrstă de 57 de ani, care este şi artist amator. Prenumele său actual este „In God”, în timp ce numele de familie a devenit „We Trust”.

“In God We Trust” este motto-ul oficial al SUA şi al statului Florida.

HotNews – 15 iunie 2008

Un pătrăţos şi o rotundă?

Pe un blog nou citesc:

În perioada 19-23 Mai în organizarea Bisericii Baptiste Sfânta Treime Oradea în parteneriat cu Fundaţia Charis Sântion, a avut loc sesiunea pentru tineri: CONFRUNTĂRILE GENERAŢIEI TINERE.

Primul subiect: RELAŢIA DINTRE BĂIEŢI ŞI FETE din perspectiva Scripturii.

Petrică Mihenţ a prezentat tinerilor relaţia dintre ” UN PĂTRĂŢOS ŞI O ROTUNDĂ” A vorbit despre relaţia spirituală, psihică şi fizică dintre un bărbat şi o femeie.

gripi.wordpress.com

Ca Rotund ce sînt, aş fi interesat să ştiu ce prezentare a avut Petrică Mihenţ. Pînă atunci mă întreb, desigur, dacă o fi ştiind despre ce vorbeşte?

Cine mai e Rotundu: “informator mizer într-o soldă papistaşă a unui ecumenism rimând odios cu tembelism”

“Ce ai putea sa-mi face tu Aline? Sau mai bine spus, ce ai dori tu – tainic si nestiut de nimeni -? Care-i dorinta ta neostoita? Simt la tine o ura imensa, nu stiu de unde vine! Ura ta este reala si nu are justificare… cauta daca crezi ca ai putere, sa scapi de ea! Te anunt ca stiu despre tine multe – esti fricos, esti las, esti pornit spre gloria desarta a lumii! Iubesti nu Scriptura ci flirtul cu stralucirea lumeasca! Ce sa faci? Sa te pocaiesti, fiindca tu nu-L iubesti pe Hristos, te iubesti pe tine si barba ta, rasa dupa modelul Babilon – apropos, vezi ca scrie undeva ceva in Biblie despre ai care-si rad barbile asa ca tine! Eu nu am barba – eu am palmele grele si calcaiele crapate de lucrul in gradina, cu pamantul! Eu cred ca doar cuvantul Bibliei este AUTORITATE! Nu recunosc alta AUTORITATE! Eu inteleg mai bine decat tine aceasta AUTORITATE! Recunosc insa ca la randu-mi fac rau ori de cate ori voiesc a face bine! Tu in schimb ce faci? Faci dosare ”CNSAS” cu bloggerii! Libertatea cuvantului? Unde – in inventarieri meschine si marunte cu pretentie de atingere cu aripa geniului? Barem daca ai fi si tu un Densusianu… dar tu esti doar un secret secretar al dezbinarii in lumea evanghelica! Tu esti doar un agent al necredintei si al urii! Esti un slujbas corigent al Marelui Inchizitor al lui Dostoiveski! Ca barbat esti prea feminin ca sa iti incerc otelul lipsa! Ca intelectual esti prea ”mecanic”, avand impresia falsa ca inchipuirile tale nu ti-ar fi furnizate de o terta persoana, ceva mai harnica si mai atenta cu increderea ca propriul cerebel ar avea valoare si intaietate in orice jduecata de valoare! Te-am mirosit de la distanta, fara sa te citesc: esti un lup in blana de oaie! Tu nu iubesti oamenii, tu te iubesti doar pe tine! Tu iubesti sa pretinzi ca ai o alta natura decat cea reala! Ai un numitor comun cu Diavolul: Diavolul insusi pretinde ca este Dumnezeu! Dar pe mine nu ma pacalesti: stiu cine esti cu adevarat, esti un informator mizer intr-o solda papistasa a unui ecumenism rimand odios cu tembelism! Ce crezi tu, cu mincinoasa ta pana de carturar? Crezi tu ca il ai ca aliat pe Dumnezeu in marsavele tale manifeste de dispret fata de oameni? Lupule in blana de oaie… iti pot numara coastele si iti pot ghici turbarea nerusinata, prin nemarginita dimensiune a unui semidoctism grotesc ce-ti anima perii babilonieni ai barbii tale deja sure!
Eu nu voi mai trece pe aici, niciodata! Am spus destul – ce am avut de zis am zis! Imi pare rau ca blogul Adamei, femeie printre altele, a devenit locul predilect al unora care se tund la frizeria lui Belsatar!”

Comentariu pe blogul Adamaica, 14 iunie 2008, semnat Daniel

Ce este un scriitor?

“Un scriitor este cineva care-şi petrece ani întregi încercînd cu răbadare să descopere o a doua fiinţă în interiorul său, şi lumea care-l face să fie ceea ce este. […] A fi scriitor înseamnă a recunoaşte rănile secrete pe care le purtăm în noi – atît de tainice, încît noi înşine abia ne dăm seama de ele – şi a le explora cu răbdare, a le cunoaşte, a le limpezi, a stăpîni suferinţele şi a le preschimba în elemente conştiente ale spiritului şi scrisului nostru. Scriitorul vorbeşte despre lucruri pe care oricine le cunoaşte, doar că nu ştie că le cunoaşte.”

Orhan Pamuk – din discursul rostit la decernarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2006