Dezbatere publică cu toţi candidaţii pentru funcţia de Primar al Municipiului Oradea – aşa era oferta de pe anunţul pe care l-am citit ieri la Universitate (no, acum o să ştiu şi eu cîţi şi care sînt, mi-am spus). Azi însă mi se păreau că erau cam prea multe scaune în faţă, în Aula Universităţii, iar după ce candidaţii au ocupat locurile, mi se păreau că lipsesc nişte candidaţi la funcţia de Primar. Chiar era atunci necesar să se zbată IERS (Institutul de Studii Euroregionale) să scrie cuvîntul “toţi”? Şi mai apoi să-i însemneze cu roşu pe cei care nu au venit… Au fost prezenţi, aşadar, şi cîţiva candidaţi la consiliul local / judeţean. Şi, ca să închei cu partea de introducere, deşi s-a corectat la început faptul că unul dintre politicieni nu era candidat independent, ci din partea Partidului Ecologist, pînă la sfîrşitul întîlnirii, pe lista afişată des pe perete, tot independent a rămas…
Neclarităţi au fost însă şi la alte chestiuni: Simplul Cetăţean a spus că a fost anunţat doar cu 30 de minute înainte de întîlnire. Însă zbaterea a avut loc, de fapt, pe la mijlocul întîlnirii, la adresa dihotomiei sau trihotomiei depeşei trimisă de organizatori politicienilor. Cei din urmă spuneau că s-au aşteptat la o chestionare în 3 puncte, conform înştiinţării primite, organizatorii au spus că au comasat primele două chestiuni într-una singură (şi că ar fi trimis-o încă o dată, la scurt timp după prima, dacă am înţeles eu bine).
Li s-au oferit, pentru punctul 1, cîte 3 minute celor 10 politicieni, respectiv Simplului Cetăţean. Desigur, am fost cu totul uimit de afirmaţia lui Ioan Horga, moderatorul întîlnirii, care a spus la început: “Faceţi abstracţie că sînt candidaţi la Primărie”, încercînd probabil să propună o atmosferă de dezbatere. Păi nu eram toţi acolo tocmai pentru că era vorba de candidaţii la Primărie? Nu, nu a fost o atmosferă de dezbatere, ci una de… zbatere. Mai cu zvîcneli, mai fără, cu şi fără mască…
Organizatorii au pus la dispoziţie 2 videoproiectoare, însă doar unii candidaţi au avut documente electronice pe care le-au prezentat publicului. A fost nostim însă cînd unul dintre politicieni a spus: “Bănuiesc că e proiectată lista cu propuneri”, însă cînd s-a întors să vadă dacă aşa e, nici vorbă, şi nici n-a mai apărut vreodată lista cu pricina…
Simplul Cetăţean a început prin a afirma că nu e nici fost prefect, nici nu are doctorat şi că nu vrea să devină din creştin un depravat, că doar se ştie cum e cu politica…
Ilie Bolojan – cu care simpatizez de cîteva zile, (şi) pentru că şi-a făcut blog (iar cînd scriu aceste rînduri, e în primele 20 de locuri în Top Wordpres lb. română, împreună cu încă alte 3 bloguri orădene), făcîndu-şi timp să aibă o întîlnire cu bloggerii orădeni – nu şi-a folosit acest avantaj în întîlnirea cu studenţii. Dacă ar fi avut două postări specifice pe subiectele întîlnirii şi ar fi amintit că aceste chestiuni sînt pe blog, studenţii l-ar fi întîmpinat cu şi mai mare căldură.
Simplul Cetăţean însă a menţionat de cîteva ori, pe parcursul întîlnirii, site-ul său, unde poate fi citit programul său electoral…
La încă o tură de 3 minute, pentru al doilea punct – despre sprijinirea studenţilor, candidaţii şi Simplul Cetăţean au fost mult mai relaxaţi, oferind cîteva chestiuni punctuale, reluate pe scurt în a treia parte a întîlnirii ca răspunsuri la întrebările, cam ameţite – inclusiv de genul: “dacă credeţi că ce aţi promis veţi şi face?” –, ale cîtorva studenţi.
Întîlnirea a început cu 10 minute întîrziere, după alte 15 s-a strecurat şi Petru Filip în public, unde mai erau cunoscute figuri politice precum Teodor Atanasiu, Paul Magheru, Mihai Bar.
În general a fost o întîlnire de uzură, fără miză, cam plicticoasă, dar cu inedite intervenţii ale Simplului Cetăţean.
Cu ocazia acestei (de)zbateri mi-am amintit ce scria, cu atîta luciditate, Mihai Maci:
“În ceea ce priveşte Universitatea, menirea ei ar fi trebuit să fie (cel puţin după Revoluţie) aceea de-a construi premisele spaţiului civic autohton. Ori nicăieri eşecul Universităţii nu e mai patent decît aici. Devenită ea însăşi afacere de clan (şi de clanuri), Universitatea a ratat şansa de-a deveni (prin onestitate – morală şi profesională) motorul oraşului şi al zonei.” [Familia, Nr. 1 (506), ianuarie 2008]
Niciunul dintre candidaţi nu a vorbit de rolul Universităţii ca centru de promovare al unor valori morale, spirituale, fundamentale pentru o societate urbană precum Oradea. Singurul moment care a “deviat” zbaterea tehnocrată şi politrucă de la orbita ei monotonă a fost cînd unul dintre candidaţi a încheiat cu o formulă biblică: “Încrede-te în El şi El va lucra.”
În rest, căldură mare, mon cher!
Şi să nu uităm ce a spus Simplul Cetăţean, în cele din urmă: simbolul partidului meu e ochiul.
Iată că, în zbaterea politicianistă, pînă şi simplu cetăţean nu ne mai putem numi noi, cei fără de… partid.
La Rotundu 