Posts Tagged ‘Oradea’

filarmonic@ – 10/2009

5 Martie 2009

Joi, 5 martie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Henri Bonamy (Franţa)

În program:

W.A. Mozart: Flautul fermecat – uvertură
J. Haydn: Simfonia concertantă pentru vioară, oboi, fagot şi orchestră
L.v. Beethoven: Simfonia a II-a în Re major

“Către sfîrşitul secolului al XVIII-lea Mozart şi Haydn înălţase genul [simfoniei] pe o culme de pe care geniul lui Beethoven înaripase cu noi forţe, una după alta, simfoniile sale.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale, 1998)

Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)

“Ceea ce deosebeşte clar muzica lui Mozart este proporţionalitatea şi corectitudinea ei – gustul, dacă vreţi. Aceasta, plus un fond inepuizbil de melodii combinate cu un simţ al melodiei deosebit de îndrăzneţ. Un simţ perfect al armoniei, un simţ al modulării, acestea sînt caracteristicile infailibile ale unui compozitor important. […] Mai versatil decît Bach, mai aristocratic din punct de vedere muzical decît Beethoven, poate fi considerat cel mai desăvîrşit, mai bine dotat şi mai natural muzician pe care l-a cunoscut vreodată omenirea.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

Joseph Haydn (1732-1809)

“Haydn formează împreună cu colegii săi mai tineri Mozart şi Beethoven (dar să nu uităm că i-a supravieţuit cu 18 ani lui Mozart) ceea ce în istoria muzicii este cunoscut sub numele de ‘trinitatea calsică vieneză’. […] Ca şi Mozart, dar pornind de la alte premise, Haydn a făcut din discursul muzical expresia unei acţiuni dramatice (şi nu a unui simplu sentiment). Prin gîndirea sa rapidă, concentrată, procedînd prin elipse, sinteză extraordinară de contracţii şi expansiuni, de esenţă epică, triumfă în simfonie, cvartet şi oratoriu, aşa cum Mozart, la rîndul său, a dus către culmi nebănuite opera şi concertul de pian. Lunga carieră a lui Haydn se întinde de la sfîrşitul erei baroce pînă la începutul romantismului.” (Dicţionar Larousse de mari muzicieni)

Ludwig van Beethoven (1770-1827)

“Majoritatea oamenilor îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor. De ce aceasta? Pentru că Beethoven a luat toate regulile clasice ale lui Haydn şi Mozart şi le-a dezvoltat pînă cînd muzica sa a devenit mai cuprinzătoare din toate punctele de vedere. Acolo unde Haydn a făcut o glumă care putea fi spusă într-un salon, Beethoven face glume bărbăteşti, de hohotul cărora se cutremură lumea, şi care trebuie ţipate în toiul furtunii urlătoare. Acolo unde Haydn făcea mici surprize amuzante, Beethoven îţi face surprize cutremurătoare, care te lasă cu gura căscată, fără surîs [“în legătură cu aceasta, ar trebui să asculţi ‘Scherzo’ din Simfonia a VII-a de Beethoven”]. Acolo unde Mozart era vesel, Beethoven e nebun de bucurie. E ca şi cum ai privi muzica clasică printr-o lupă – e dintr-o dată mult mai mare. Însă lucrul principal pe care Beethoven l-a adăugat muzicii clasice a fost o mult mai mare cantitate de emoţie personală. Emoţiile sale sînt mai puternice, şi mai vizibile.” (Leonard Bernstein, Cum să înţelegem muzica)

Adevărul de seară: Bihorenii au prins gustul blogului

7 Februarie 2009

„‘Vreo 45 de bloggeri sunt mai cunoscuţi în Oradea, dar sunt câteva sute’, spune cu uşor regret Laurenţiu, creatorul blogului oradeanul.com. […]

Oradeanul.com este pe locul 47, în scădere cu zece poziţii. ‘Nu am muncit prea mult în ultima vreme’, recunoaşte el. Următorul este pe locul 213, Rotundu.”

Adevărul de seară Oradea

Oradea în ZeList (05.02.2009)

5 Februarie 2009

Cel puţin 11 bloguri orădene în primele 1.000 poziţii în Top ZeList (28.623 de bloguri româneşti).

În paranteză: poziţia în Blog Rank (8364 de bloguri româneşti)

47. oradeanul.com (90)
213. rotundu.wordpress.com (78 )
312. te.stiu.info (922)
414. dani-hellgaming.com (434)
418. patratosu.wordpress.com
469. academianae.wordpress.com (296)
526. mortu.eu (510)
831. adamaica.wordpress.com (159)
924. pop-radu.blogspot.com
948. throughlifelightandlens.blogspot.com
949. florin-todea.blogspot.com

filarmonic@ 6

5 Februarie 2009

Joi, 5 februarie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Alfonso Saura (Spania)
Solist: Demeny Balazs (Ungaria)

În program:

W.A. Mozart: Nunta lui Figaro – uvertură
F. Liszt: Dans macabru
J. Brahms: Simfonia a II-a în Re major

Johannes Brahms (1833-1897)

“Singurul compozitor german din timpul vieţii lui Wagner care s-a dovedit suficient de mare pentru a sta mai mult sau mai puţin pe picior de egalitate cu el a fost Johannes Brahms. Dar cei doi se situează pe poziţii diametral opuse. Wagner a fost revoluţionarul care trăia în viitor. Brahms a întruchipat spiritul clasic preocupat de forme abstracte şi nu a scris în viaţa lui nici o notă muzicală programatică, cu atît mai puţin operă. Wagner avea să exercite o influenţă covîrşitoare asupra generaţiilor viitoare. Cu Brahms, simfonia, aşa cum a fost ea gîndită de Beethoven, Mendelssohn şi Schuman, şi-a încheiat existenţa. Brahms, ca şi Bach, a însumat o epocă. Spre deosebire de Bach, Brahms a contribuit în mică măsură la dezvoltarea muzicii, deşi unele din texturile şi armoniile lui se regăsesc sub forma unui ecou slab la Arnold Schoenberg. Chiar şi în zilele lui Brahms, progresiştii nu aveau o părere prea bună despre el. Mahler îl numea ‘un omuleţ cu inima cam mică’. Iar cei care erau cu mintea înfierbîntată şi dominaţi de Wagner, precum Hugo Wolf, abia aşteptau să apară o nouă lucrare a lui Brahms ca să o ridiculizeze. […]

Brahms a fost un clasic conştient de clasicismul său, ocupînd în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea aceeaşi poziţie pe care a deţinut-o Mendelssohn în prima. Ca şi Mendelssohn, se mulţumea cu formele vechi şi ştia despre ele mai mult decît oricare muzician contemporan. […] Cunoştea foarte bine perioada clasică şi era un cercetător temeinic al muzicii lui Beethoven. Ignora în mare măsură curentele romantice violente din jurul său, ‘muzica viitorului’. Se mulţumea să lucreze la fel ca marii maeştri, folosind contrapunctul, variaţiunea şi forma de sonată. Avea un puternic simţ al cîntecului popular german şi îl folosea adesea, mai ales la începutul carierrei sale; o muzică marcată de ritmurile intercalate ale lui Schumann, caracterizată printr-un simţ beethovenian pentru dezvoltare şi un simţ bachian pentru polifonie.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

Simfonia a II-a în Re majorJohannes Brahms

Simfonia în re major este unul dintre cele mai luminoase tablouri sonore ale creaţiei lui Brahms, luminozitate care i-a atras şi unele denumiri de semnificaţie, ca ‘Pastorala’ lui Brahms, ca ‘Ultima simfonie de Schubert’, sau ca ‘Simfonia vieneză’. Raportată la Beethoven şi Schubert pentru puritatea sentimentelor dezvăluite, sau la climatul vienez, pentru pulsaţia de länder şi vals ce-i leagănă numeroase pagini, muzica noii simfonii se impune ca tipică pentru sistemul brahmsian de simfonizare, nu numai prin toate argumentele ei de ordin stilistic, dar mai ales prin ‘afectivitatea’ proiectată permanent in interior, din cercul simţămîntului de cuprinzătoare iubire – iubire de natură, de oameni, de viaţă. Este o muzică a frumosului şi echilibrului, concepută într-o uluitoare unitate. O unitate la care Brahms ajunge pe calea vastei experienţe în arta variaţională şi a unei depline stăpîniri a mişcărilor contrapunctice, conducte prin care muzica sa se dezvoltă continuu din esenţe primare. În această privinţă, a ramificaţiilor expresive şi a evoluţiei lor dictate de un fond muzical generator, Simfonia în re major constituie unul dintre eminentele exemple.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

Oradea în ZeList (29.01.2009)

29 Ianuarie 2009

Cel puţin 63 de bloguri orădene în Top ZeList (24.330 de bloguri româneşti)

49. oradeanul.com
214. te.stiu.info
294. dani-hellgaming.com
340. rotundu.wordpress.com
389. patratosu.wordpress.com
474. academianae.wordpress.com
520. lilisor.net
601. mortu.eu
609. alexandruseres.com
783. zona4.ro
884. adamaica.wordpress.com
1121. fara-sens.com
1269. statu.wordpress.com
1328. romaniaevanghelica.wordpress.com
1520. uberloverz.com
1638. alexblog.eu
1692. recitirea.blogspot.com
1840. mariuscruceru.ro
1846. greyheart.net
1892. camix.wordpress.com
2063. adividu.wordpress.com
2174. ogdi.net
2181. designerul.blogspot.com
2291. adriangagiu.romblog.ro
2384. danielfarcas.wordpress.com
2603. oradeaevanghelica.wordpress.com
2611. itxpert.info
2775. blinder00.blogspot.com
3236. bolojan.wordpress.com
3727. omfericit.net
3755. kloampa.net
4009. drezina.wordpress.com
4180. cucina.jugariu.ro
4721. blog.jugariu.ro
6205. blogreaca.wordpress.com
6423. bisericievanghelice.wordpress.com
6675. whoomp.info
7324. maleahi316.wordpress.com
8529. radflorentina.wordpress.com
9061. infocrestin.wordpress.com
10236. carticrestine.wordpress.com
10310. lothlorien-elbereth.blogspot.com
11614. fabricadebarbati.wordpress.com
11815. mediacbee.blogspot.com
12542. petrudugulescu.wordpress.com
13493. idueo.wordpress.com
15792. conferintasalem.wordpress.com
15840. tabarasalem.wordpress.com
17110. bibliapentrutoti.wordpress.com
17111. infochristian.wordpress.com
18758. alincristea.wordpress.com
19830. blogurievanghelice.wordpress.com
19831. greaca.wordpress.com
19832. cside2008.wordpress.com
19833. acusticianul.blogspot.com
19834. poetievanghelici.blogspot.com
19835. perichoresisemanuel.wordpress.com
19920. gripi.wordpress.com
20041. romaniaevanghelica.blogspot.com
20051. infoevanghelic.wordpress.com
20041. romaniaevanghelica.blogspot.com
20618. internetevanghelic.wordpress.com
21486. blogurioradea.blogspot.com
24328. georgebalanwordpress.com

Primăria (3)

20 Decembrie 2008

primaria3

Toamna orădeană (2008)

19 Septembrie 2008

Carrefour Express Oradea

10 Septembrie 2008

Din 11 septembrie, ora 9:00, se deschide Carrefour Express, al 15-lea de acest fel din România.

Magazinul va fi deschis în locul fostului supermarket Artima, de pe strada Corneliu Coposu, nr. 10, în apropierea Orăşelului Copiilor din cartierul Rogerius.

Va urma transformarea supermarketului Artima din Lotus Market, iar în primăvara anului 2009 Carrefour va deschide la Oradea un hypermarket în Era Shopping Center de pe Calea Aradului.

Blogurile lui Alin Cristea

6 Iunie 2008

Cu ocazia atingerii pragului de 50.000 de accesări la Rotundu (500 postări), prezint mai jos blogurile lansate şi numărul accesărilor.

rotundu (50.000)
bisericievanghelice (15.000)
romaniaevanghelica (3.000)
oradeaevanghelica (450)
infocrestin (1.900)
infochristian (450)
carticrestine (1.500)
petrudugulescu (4.900)
thymosblog (650)
oradeapress

De asemenea, mai am înscrise cel puţin alte 10 bloguri (pe unele dintre ele intenţionez să le lansez pînă la sfîrşitul anului).

alincristea
postmodernism
omulevanghelic
editurioradea
baptistii
dictionare
turulblogurilor
infocultural
jeancalvin
christianlibrary

Newslettere – Abonament gratuit

La 1 martie s-au împlinit 6 ani de la lansarea newsletterelor săptămînale revist@, cinem@ şi no comment (cărora pe parcurs li s-au adăugat şi altele).

La 1 aprilie s-au împlinit 6 ani de la lansarea revistei electronice confesional@.

confesional@ – newsletter lunar care anunţă cuprinsul revistei electronice cu informaţii şi comentarii din spaţiul confesional neo-protestant. Este trimis la 21.000 de adrese.

electoral@ – newsletter trimestrial care anunţă cuprinsul grupajului cu note de cultură politică şi dezbatere civică care se adresează spaţiului confesional neo-protestant – NEFUNCŢIONAL deocamdată

medi@ – newsletter lunar care semnalează cuprinsul grupajulului cu informaţii şi comentarii din şi pentru media cu tematică creştină (180 abonaţi)

Primele trei grupaje se afişează pe site-ul de informaţii şi cultură evanghelică Confesionala

Concordia – newsletter săptămînal cu ştiri şi actualizări pe site-ul Confesionala.ro şi anunţă cîştigătorii concursului săptămînal. Este trimis la 250 de adrese.

bibliotec@ – buletin informativ lunar despre diferite cărţi. Se distribuie prin email în data de 6 a fiecărei luni (300 abonaţi)

filarmonic@ – buletin informativ săptămînal despre programul Filarmonicii din Oradea. Prezintă informaţii şi comentarii despre compozitori şi lucrări muzicale. Este trimis la 75 de adrese.

poz@ – Poza de luni dimineaţa. Este trimis la 240 de adrese.

revist@ – grupaj săptămînal din principalele reviste culturale. “Revista lui Alin este un soi de memorie condensată a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: eşti în ea, deci exişti!” (Alex. Leo Şerban) – 1.300 abonaţi

cinem@ – grupaj săptămînal cu informaţii şi comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV. Contribuie la educaţia cinematografică, dezvoltarea spiritului critic şi vizualfabetizare. “În societatea de astăzi care cunoaşte o expansiune uriaşă a vizualului în cele mai diverse şi neaşteptate forme, a învăţa să priveşti devine o necesitate practică.” (Mircea Vasilescu) – 1.100 abonaţi

no comment – un anunţ ciudat, o informaţie care te buimăceşte, o scenă care te lasă gură-cască. “Fiecare manipulat trebuie să aibă cel puţin un minut pe zi de ‘No comment’, într-o ţară ca a noastră unde în fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu stă de vorbă cu pasagerii’.” (Radu Cosaşu) – 1.300 abonaţi

Ultimele trei grupaje se afişează pe site-ul de puzzle cultural Thymos

Thymos – newsletter săptămînal cu ştiri şi actualizări pe site-ul Thymos.ro şi anunţă cîştigătorii concursului săptămînal. Este trimis la 450 de adrese.

Pentru abonament gratuit menţionaţi opţiunile într-un mesaj la alincristea@thymos.ro

Pentru renunţare la abonament menţionaţi “sfîrşit” lîngă opţiuni.

Concurs electoral „Ilie Bolojan”

30 Mai 2008

Cu ocazia votării primarului Oradiei, Asociaţia Thymos oferă un premiu pentru unul dintre răspunsurile corecte (rotunjite) la întrebarea:

Cu cîte procente peste 50% va fi ales Ilie Bolojan primar al Oradiei din primul tur?

La concurs pot participa doar orădenii. Răspunsurile trebuie date pe blogul „La Rotundu”:

https://rotundu.wordpress.com

Premiul constă în albumul Istoria ilustrată a secolului al XX-lea.

Se va acorda un premiu de 10 cărţi de la anticariat pentru indicarea procentajului corect (rotunjit) dacă Ilie Bolojan va obţine sub 50% în primul tur.

Premiul va fi înmînat la McDonald’s din cartierul Nufărul (împreună cu o îngheţată, desigur).

Simplul Cetăţean şi politicienii orădeni (zbatere publică)

28 Mai 2008

Dezbatere publică cu toţi candidaţii pentru funcţia de Primar al Municipiului Oradea – aşa era oferta de pe anunţul pe care l-am citit ieri la Universitate (no, acum o să ştiu şi eu cîţi şi care sînt, mi-am spus). Azi însă mi se păreau că erau cam prea multe scaune în faţă, în Aula Universităţii, iar după ce candidaţii au ocupat locurile, mi se păreau că lipsesc nişte candidaţi la funcţia de Primar. Chiar era atunci necesar să se zbată IERS (Institutul de Studii Euroregionale) să scrie cuvîntul “toţi”? Şi mai apoi să-i însemneze cu roşu pe cei care nu au venit… Au fost prezenţi, aşadar, şi cîţiva candidaţi la consiliul local / judeţean. Şi, ca să închei cu partea de introducere, deşi s-a corectat la început faptul că unul dintre politicieni nu era candidat independent, ci din partea Partidului Ecologist, pînă la sfîrşitul întîlnirii, pe lista afişată des pe perete, tot independent a rămas…

Neclarităţi au fost însă şi la alte chestiuni: Simplul Cetăţean a spus că a fost anunţat doar cu 30 de minute înainte de întîlnire. Însă zbaterea a avut loc, de fapt, pe la mijlocul întîlnirii, la adresa dihotomiei sau trihotomiei depeşei trimisă de organizatori politicienilor. Cei din urmă spuneau că s-au aşteptat la o chestionare în 3 puncte, conform înştiinţării primite, organizatorii au spus că au comasat primele două chestiuni într-una singură (şi că ar fi trimis-o încă o dată, la scurt timp după prima, dacă am înţeles eu bine).

Li s-au oferit, pentru punctul 1, cîte 3 minute celor 10 politicieni, respectiv Simplului Cetăţean. Desigur, am fost cu totul uimit de afirmaţia lui Ioan Horga, moderatorul întîlnirii, care a spus la început: “Faceţi abstracţie că sînt candidaţi la Primărie”, încercînd probabil să propună o atmosferă de dezbatere. Păi nu eram toţi acolo tocmai pentru că era vorba de candidaţii la Primărie? Nu, nu a fost o atmosferă de dezbatere, ci una de… zbatere. Mai cu zvîcneli, mai fără, cu şi fără mască…

Organizatorii au pus la dispoziţie 2 videoproiectoare, însă doar unii candidaţi au avut documente electronice pe care le-au prezentat publicului. A fost nostim însă cînd unul dintre politicieni a spus: “Bănuiesc că e proiectată lista cu propuneri”, însă cînd s-a întors să vadă dacă aşa e, nici vorbă, şi nici n-a mai apărut vreodată lista cu pricina…

Simplul Cetăţean a început prin a afirma că nu e nici fost prefect, nici nu are doctorat şi că nu vrea să devină din creştin un depravat, că doar se ştie cum e cu politica…

Ilie Bolojan – cu care simpatizez de cîteva zile, (şi) pentru că şi-a făcut blog (iar cînd scriu aceste rînduri, e în primele 20 de locuri în Top Wordpres lb. română, împreună cu încă alte 3 bloguri orădene), făcîndu-şi timp să aibă o întîlnire cu bloggerii orădeni – nu şi-a folosit acest avantaj în întîlnirea cu studenţii. Dacă ar fi avut două postări specifice pe subiectele întîlnirii şi ar fi amintit că aceste chestiuni sînt pe blog, studenţii l-ar fi întîmpinat cu şi mai mare căldură.

Simplul Cetăţean însă a menţionat de cîteva ori, pe parcursul întîlnirii, site-ul său, unde poate fi citit programul său electoral…

La încă o tură de 3 minute, pentru al doilea punct – despre sprijinirea studenţilor, candidaţii şi Simplul Cetăţean au fost mult mai relaxaţi, oferind cîteva chestiuni punctuale, reluate pe scurt în a treia parte a întîlnirii ca răspunsuri la întrebările, cam ameţite – inclusiv de genul: “dacă credeţi că ce aţi promis veţi şi face?” –, ale cîtorva studenţi.

Întîlnirea a început cu 10 minute întîrziere, după alte 15 s-a strecurat şi Petru Filip în public, unde mai erau cunoscute figuri politice precum Teodor Atanasiu, Paul Magheru, Mihai Bar.

În general a fost o întîlnire de uzură, fără miză, cam plicticoasă, dar cu inedite intervenţii ale Simplului Cetăţean.

Cu ocazia acestei (de)zbateri mi-am amintit ce scria, cu atîta luciditate, Mihai Maci:

“În ceea ce priveşte Universitatea, menirea ei ar fi trebuit să fie (cel puţin după Revoluţie) aceea de-a construi premisele spaţiului civic autohton. Ori nicăieri eşecul Universităţii nu e mai patent decît aici. Devenită ea însăşi afacere de clan (şi de clanuri), Universitatea a ratat şansa de-a deveni (prin onestitate – morală şi profesională) motorul oraşului şi al zonei.” [Familia, Nr. 1 (506), ianuarie 2008]

Niciunul dintre candidaţi nu a vorbit de rolul Universităţii ca centru de promovare al unor valori morale, spirituale, fundamentale pentru o societate urbană precum Oradea. Singurul moment care a “deviat” zbaterea tehnocrată şi politrucă de la orbita ei monotonă a fost cînd unul dintre candidaţi a încheiat cu o formulă biblică: “Încrede-te în El şi El va lucra.”

În rest, căldură mare, mon cher!

Şi să nu uităm ce a spus Simplul Cetăţean, în cele din urmă: simbolul partidului meu e ochiul.

Iată că, în zbaterea politicianistă, pînă şi simplu cetăţean nu ne mai putem numi noi, cei fără de… partid.

Drama muzicală la Oradea

12 Aprilie 2008

Pentru unul ca mine, căruia orice apropiere de vreo Casă de cultură îi provoacă o anumită idiosincrasie – pe de o parte pentru că e un loc unde nu mă aştept să găsesc cultură servită adecvat cu spaţiul uriaş al sălii de spectacol, pe de altă parte pentru că arhitectura proletară a oricărei Case de cultură îmi repugnă şi mă face mă gîndesc că pînă şi de la păsări şi animale oamenii pot învăţa cum să-şi organizeze cît de cît interesant locul unde are loc locuirea – aşadar, pentru unul ca mine, cu alergie la inesteticul urban (şi bădărănia umană), drama de sîmbătă seara m-a surprins plăcut, cu atît mai mult cu cît am rememorat, şi vizual de data asta, Crucificarea ca eveniment major pentru destinul etern al omenirii.

Corul Deo Gloria a prezentat “Învierea şi viaţa”, o dramă muzicală pentru narator, actori, solişti, cor şi orchestră de Robert Sterling. A coordona 60 de participanţi la ţesătura artistic-muzicală nu e deloc un lucru uşor, dar dirijorul corului, Ovidiu Niculaş, are experienţa necesară, site-ul Fundaţia Deo Gloria precizînd că e al treilea an de prezentare a dramei, pînă acum interpretarea ei avînd loc în Oradea, Marghita, Sibiu, Deva, Viena, Graz, Torino, Roma, Nurnberg, Schwabach, Metzingen.

Cu evidente trăsături culturale de tip occidental (american) şi confesional (evanghelic), drama e construită cu ajutorul unor cunoscute teme muzicale din muzica pop de sorginte creştină a anilor ’80-’90, care e tot mai prezentă în comunităţile evanghelice din România în ultimii 10 ani, la concurenţă cu aşa-numita muzică worship – şi din compoziţii corale la fel de cunoscute auditoriului provenit din mediul neo-protestant. Drama e alcătuită din episoade uşor de recunoscut de către spectatorul cu minimă cultură religioasă, dar tratate în cheie confesional-evanghelică: Maria, mama lui Isus, nu are nici un rol, în afară de cîntecul în întuneric, la picioarele crucii Răstignitului, unele piese fac referiri directe (în registru evanghelist) la auditoriu, folosind persoana a II-a singular (dar şi persoana I plural).

Din punct de vedere liric, Isus nu este personajul central, interpretul român al lui Petru, cu vădit apetit dramatic, captînd cel mai mult atenţia, în afara personajului central care este mulţimea. Aşadar, nu e de mirare că multe părţi ale dramei muzicale sînt distribuite corului, şi într-un progres tonal cu (prea) dese momente apoteotice.

Am reţinut momentul coborîrii de pe cruce, care nu este un vector cultural de sorginte protestantă, ci din îndelungata tradiţie catolică, amintind de celebre picturi care au imortalizat artistic cea mai apropiată, şi dureroasă, poziţionare a Mariei faţă de fiul ei.

Sfîşierea perdelei albe (dincolo de care se profila Răstignirea) în momentul Morţii însoţite de cutremur şi întuneric a creat o intensitate psihologică deosebită, însă cere prea multă fineţe de interpretare pentru a se face legătura, mai ales în clipele “videoclipului”, cu semnificaţia teologică a ruperii catapetesmei din Templu.

În general, ritmul compoziţiei muzicale e în conformitate cu cel al epocii în care trăim, însă tempoul poate fi diferit în funcţie de interpretarea ansamblului artistic. Episodul din grădina Ghetismani e revizitat rapid, la fel ca şi cele din curtea lui Pilat sau a Soborului, doar menţionate de narator (ce arii puteau avea Pilat, preoţii, chiar şi Iuda!). Drama se termină brusc, după sugerarea Învierii, cu personajul colectiv: corul şi-a făcut datoria, corul poate să plece.

Aşadar, Învierea nu e tocmai un termen potrivit pentru a da titlul dramei. Un titlu corespunzător ar fi fost: “Isus şi mulţimea”.

(Sau, glosînd pe marginea construcţiei ideatice a dramei, “Cum cred evanghelicii că s-a plimbat Isus prin mulţime”. Liniştit, echilibrat, mai degrabă cu simpatie decît cu nelinişte, mai mult un amic decît un vizionar precum Ioan Botezătorul, mai mult un bun predicator şi un excelent psihoterapeut decît un ascet aflat în prima linie a luptei cu demonii. Desigur, pentru chestiunile de management eclesial, Petru va fi omul. Proletarul care şi-a depăşit condiţia. De teologie se va ocupa, mai tîrziu, recalificatul, la locul de muncă, Pavel. Şi uite-aşa era să ajung la Apocalipsa. Păi nu acolo scrie Amin?)

Drama muzicală devine unul dintre modurile cele mai vizibile de prezenţă confesională în peisajul urban (orădean), un vehicol pentru vectori culturali (re)formaţi în creuzetul neo-protestant. Probabil un vizitator de pe alte meleaguri (culturale) ar putea spune: “În toate privinţele vă găsesc foarte muzicali. Căci, pe cînd străbăteam urbea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile pe care le ascultaţi voi, am descoperit chiar şi o Casă de cultură, unde a fost interpretată drama ‘Viaţa şi Învierea’. Ei bine, ceea ce voi apreciaţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă spun eu că e: muzică americană!” De înghiţit cu Cola şi hamburgheri!

Sper să nu păţesc şi eu precum Vladimir Pustan, care scrise o scrisoare deschisă către Iosif Ţon şi apoi mai scrise una să priceapă oricine că de bine a scris în prima.

Să fie clar: mi-a plăcut drama. Dar mi-a plăcut şi mai mult să constat că nu mi-am pierdut simţul critic şi nici pe cel al umorului. (La urma urmei, e o postare pe blog, nu eseu la Teologia biblică a închinării.)

Drama muzicală „Învierea şi viaţa”

11 Aprilie 2008

Sîmbătă, 12 aprilie, de la ora 19.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, corul Deo Gloria (dirijor: Ovidiu Niculaş) prezintă drama muzicală “Învierea şi viaţa”. Biletele se pot procura de la sediul Radio Vocea Evangheliei din Oradea sau la numărul de telefon 0770-570194.

BPZ Noua Speranţă 

Healing of Memories

7 Aprilie 2008

Paul Negruţ, rectorul Universităţii Emanuel din Oradea, este menţionat de Radio Trinitas printre cei care iau cuvântul, la Centrul eparhial al Episcopiei Oradiei, la deschiderea oficială a conferinţei internaţionale şi interconfesionale Healing of Memories, luni, 7 aprilie.

Site-ul Universităţii Emanuel nu menţionează nimic despre această participare a rectorului instituţiei la conferinţa “Healing of Memories”, cum nu a menţionat nimic nici despre prelegerea Semnificaţia botezului din Duminica Pascală după mărturiile Părinţilor Bisericii, 3 aprilie, ora 17.00, Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea – invitat: Cristian Bădiliţă.

Singura informaţie din anul acesta la “Noutăţi-Anunţuri-Evenimente” este din 11 martie (iar ultima din 2007 este din 19 decembrie).

Cei de la Universitatea Emanuel, îndeosebi, au nevoie de… “vindecarea” memoriei.

Două articole despre tarele patriei

30 Martie 2008

– Articolul “Tarele şi tăriile patriei”, semnat de Dan C. Mihăilescu în Idei în dialog, Nr. 2 (41), februarie 2008, constituie un folositor compendiu jurnalistic pentru “chestiunea românească” (“dacă e să vorbim despre un particularism românesc în raport cu alte etnii şi cu alte societăţi, atunci el vine tocmai din această scrutare încordată a caracterului naţional” – Traian Ungureanu; “asta ne distinge, ca români, în lume, la ora actuală: tensiunea continuă la nivelul vieţii cotidiene. (…) Conflictul generalizat al fiecăruia cu fiecare.” – Mircea Cărtărescu), autorul dînd o lungă listă de autori care au scris, de-a lungul timpului, despre trăsăturile societăţii româneşti.

Iată mai jos cîteva paragrafe din articolul amplu:

“Dacă facem fie şi în pripă o examinare a stării bibliografic-identitare, ca să zic aşa, nu se poate să nu fim cît de cît satisfăcuţi. De la excepţionala suită editorială realizată de Iordan Chimet în anii ’70 ai veacului trecut, dar publicată abia la începutul anilor ’90 (Dreptul la memorie, vol. I-IV, 1992-1993) – din păcate într-un context intelectual esenţial viciat de gherila politică şi patologia socială şi, deci, cu un nemeritat de firav ecou reflexiv –, şi pînă la Enervările lui Mirel Bănică şi Codruţ Constantinescu (‘sau despre bucuria de a trăi în România’, Polirom, 2007) s-a format o adevărată bibliotecă a Ideii româneşti.”

“În volumul coordonat de Ruxandra Cesereanu [T(z)ara noastră. Stereotipii şi prejudecăţi], accentul nu cade, slavă Domnului!, pe glosarea clişeelor ‘imuabile’ din garderoba temei, ci pe sublinierea actualităţii lor. O actualitate dezarmantă, dureroasă, grotescă, îngrijorătoare etc., depinde de poziţionarea privitorului. Adică nu se reia, obositor şi inutil, şirul viciilor ‘tradiţionale’ – inconstanţa, dezbinarea, ‘adamismul’ (‘manolismul’ şi cultul improvizaţiei), mimetismul servil, lenea, fatalismul, xenofobia, laxismul etc. – versus panoplia calităţilor – ospitalitatea, omenia, îngăduinţa, xenofilia, disponibilitatea, frumuseţea femeilor, sufletul licoros ‘viticol’, asimilismul ş.a.m.d. –, nu se retrasează, cu eternele concluzii insolubile, în linie weberiano-huntingtoniană, tranşeele religiei (ortodoxia faţă de catolicism şi protestantism) şi nici nu se bovarizează găunos ori revendicativ. Nici autovictimizarea, nici autodenigrarea nu încarcă analizele.

În schimb, imaginea prezentului te înfioară.”

ÎNTREBARE: Cine a scris următoarele cuvinte?

“Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiinţă acestor ţări (Ţările Române, n.n.) în care cuvîntul nu-i cuvînt, amorul nu-i amor şi frumuseţea e inscripţia unui… otel.”

– În primul număr din acest an, cel din ianuarie, al revistei Familia (fondată de Iosif Vulcan în 1865), am găsit un excelent articol semnat de Mihai Maci, lector la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane – Universitatea din Oradea.

Din articolul de 8 pagini, care, pornind de la problemele, multe şi mari, ale Universităţii din Oradea, scanează, de fapt, tare româneşti, m-am limitat, cu greu, la 3 paragrafe:

“Aş începe cu o problemă care nu e a Universităţii din Oradea: într-o ţară în care legile se dau cu suspendare şi cu excepţii, e lesne de înţeles că ‘scurtăturile” îşi au gradul lor de fatalitate. Disfuncţionalitatea instituţională se traduce prin tentaţia de-a ocoli arcanele unei legislaţii prea încîlcite şi adesea inimaginabile. Într-o ţară în care regulile de bază ale conduitei publice şi cele ale fiecărui domeniu nu sînt clare şi accesibile oricui, onestitatea e un deziderat de neatins şi un simplu artificiu în strategiile de PR. În absenţa unor reguli clare, totul e supus unor proceduri din ce în ce mai complicate, în care tentativa de formalizare a ceea ce ar trebui să fie de la sine înţeles duce la rezultate adesea absurde. Sau la mimetism şi resemnare. Dar şi la aspecte lucrative, ţinînd cont de nenumăratele comitete şi comisii a căror menire e aceea de-a ne pavoaza cu regulamente şi hotărîri către ‘viitorul luminos’ al capitalismului. Ceea ce e grav e faptul că acest mecanism al birocraţiei creează un anumit tip uman: cenuşiu, neinteresat de nimic decît de propria carieră şi de privilegiile aferente acesteia, ‘şef’ născut, nu făcut, multilateral incompetent şi soldat credincios al tribunelor şi al birourilor (sau, cum li se spune acum, ‘board’-urilor). Acest tip uman e un exemplar tipic al tranziţiei (adică al unei lumi neaşezate) şi e cel care (prin multiplicarea lui mimetică) induce ideea tristă a faptului că o tranziţie propagată de asemenea persoanje nu poate fi decît o tranziţie spre mai rău. […]

Al doilea aspect ţine oarecum indirect – dar extrem de profund – de Universitate; ţine mai mult de oraş şi de zonă. Nu ştiu alţii cum sînt, dar pentru mine unul (ca orădean de adopţiune) Oradea e singurul oraş din ţară în care mi-a fost dat a auzi – în contexte oficiale şi din gura unor persoane oficiale – vorbindu-se rural, ca la ţară. Cred că această siluire a limbii române mprturiseşte două lucruri: mai întîi faptul că un anumit model de urbanitate (acela al ‘celei de-a treia Europe’) şi-a pierdut atracţia. Că şlefuirea, pe care o conferă cultura, şi manierele, pe care le conferă civilizaţia, proprii (ne place sau nu ne place) burgheziei iudeo-maghiare autohtone, au fost submerse de masa muncitorilor slab calificaţi aduşi de Ceauşescu din mediul rural în cartierele-dormitor de la marginea oraşului. Şi că şcoala – cea care educă limba – n-a fost nicicînd un model pentru cei obligaşi să termine un liceu. Poate timpul prea puţin e de vină, poate precaritatea condiţiilor, cert e că prima generaţie urbanizată păstrează încă reziduurile uneio ruralităţi neconsumate. Iar cînd această generaţie iese din producţie, locul ei e ocupat de ‘bişniţari’, ‘valutişti’, şi tot felul de alţi atleţi ai ‘micului trafic’ care, după ‘evenimente’ au investit în ce e mai stabil – în terenuri şi, deopotrivă, în ce e mai mişcător – în politică. Forma de organizare ale acestor semi-urbani rămîne cea rurală: familia – ca unitate ‘de producţie’ şi, în anii comunismului, ca singur mediu de încredere.”

“Clanificarea instituţiilor are drept consecinţă blocarea apariţiei spaţiului public. Altfel spus a spaţiului discuţiei libere şi a deciziei consensuale, opus autorităţii decizionale a unui pater familiae. Şi aceasta e o problemă mai largă decît aceea a Universităţii din Oradea, însă parcă la Oradea această structură de clanuri a depăşit apogeul către parodie şi, în ceea ce priveşte Universitatea, menirea ei ar fi trebuit să fie (cel puţin după Revoluţie) aceea de-a construi premisele spaţiului civic autohton. Ori nicăieri eşecul Universităţii nu e mai patemt decît aici. Devenită ea însăşi afacere de clan (şi de clanuri), Universitatea a ratat şansa de-a deveni (prin onestitate – morală şi profesională) motorul oraşului şi al zonei.”

Alte articole de Mihai Maci:

Curat murdat – ecouri la «Universitatea curată» (Dilema veche, Nr. 202, 22 decembrie 2007)
L-ati citit pe Ostrogorski? (Idei în dialog, Nr. 6 (33), iunie 2007)
Ce ar trebui să însemne şi ce nu ar trebui să însemne condamnarea comunismului (Idei în dialog, Nr. 6 (21), iunie 2006)
Despre carte şi şcoală (Idei în dialog, Nr. 1 (16), ianuarie 2006)