Posts Tagged ‘poezie’

Concurs Rotund Ianuarie – Cîştigători

14 Februarie 2009

Să fiu sincer, n-am ştiu că-mi va fi aşa de greu să aleg cîştigătorii.

V-aş da premii tuturor participanţilor la Concurs Rotund Ianuarie.

Vă urez succes în continuare la concursuri precum Thymos Februarie şi Rotund Februarie.

Vă mulţumesc pentru clipele frumoase de poeticitate pe care mi le-aţi dăruit şi pe care le-aţi dăruit şi altora.

Fără pretextele versurilor voastre nu aş fi scris nici eu, în joacă:

s-aduc un strop de căldură
în frigul din alb
mă paşte, iarăşi, gîndul

de parc-aş putea să calorifez
zăbrelele albului
de-mi vine rîndul

sau:

Vin gînduri peste mine:
Sînt eu ca mine sau ca tine?
Iubito-n părul tău sînt fulgi
cu contrapuncte şi cu fugi…

Iată cîteva cuvinte dintr-un mesaj cu totul emoţionant:

“Vă mulţumesc pentru prilejul oferit de a scrie poezii (n-am mai făcut acest lucru din liceu), ceea ce m-a încântat de-a dreptul, premiile simbolice oferite fiind un motiv inteligent ales de a (ne) mobiliza pe cei cu ceva potenţial artistic şi cultural.”

Iată şi cîştigătorii (aleşi nu chiar la întîmplare) şi versurile pe care le-am preferat:

1. Ioan Groşanu

De unde vin sunt mii ca mine
Şi fără ei mă simt atât de slab
Dar am venit să stau în păr la tine
Şi-n tine-apoi să mă topesc degrab.

2. Connert Eugen Constantin

Pastel urban

Privesc cu plictis prin geamul bine îngheţat
Cum se screme afară un câine codalb,
Nicicând, niciunde nu-i atâta frig ca-n alb
Şi ninge, ninge din ce în ce mai apăsat.

Mirat eu sunt: Iubito-n părul tău sunt fulgi
Dar nu de zăpadă ci de ovăz din pungi.
Simţi cum pătrunde dragostea în tine
Căci de unde vin nu sunt mii ca mine.

Şi iar ninge din ce în ce mai apăsat,
Din nou iubito-n părul tău sunt fulgi
Dar nu înţeleg unde vrei să ajungi
Tot bombănind dulăul atât de constipat.

3. Andrea Cimbrea

Aprind o ţigară şi privesc în gol,
Mă uit în jur, te caut şi te strig,
Mă uit mai bine, alerg după tine,
Târziu, când te-am găsit,
În camera pictată-n alb,
Zăresc chipul tău,
Firav, obosit şi palid.
Îmi dau seama că orice efort pe care-l fac
Nu-mi permite decât să-mi dau seama
Că…
Niciunde nu-i atâta frig ca-n alb.

Anunțuri

Grigore Vieru

18 Ianuarie 2009

Un poet care şi-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa. (Ioan Alexandru)

“Precedată, iar apoi însoţită, de o bogată producţie pentru copii în care poetul se infantilizează cu delicateţe pedagogică şi ludică, poezia lui Vieru a devenit repede una exponenţială, transformându-l pe autor într-un fel de tardiv şi ultim ‘bard naţional’, cu toate că din structura sa elegiacă, predispusă mai curând la reveria casnică decât la fulminaţia de baricadă, lipsea patetismul mesianic. Ea s-a întâlnit totuşi decisiv cu starea de alean colectiv şi cu frustrările istorice ale românilor de peste Prut, poetului revenindu-i o misiune similară cu cea a poetului Goga, misiune dusă însă cu discreţie, fără vehemenţă iredentă şi pe un temperament domestic mai apropiat de al firavului Iosif decât de al ardentului tribun ardelean. Consensul cu aspiraţiile naţionale, topite într-o elegie regresivă ce găsea tot mai puţine valori de sprijin în prezent, a exaltat şi dimensiunea valorică a operei lui Vieru, altminteri o diagramă onestă a tradiţionalismului atât în privinţa scriiturii, cât şi a pachetului tematic. […]

Armonică până la cantabilitate (de altfel, poetul însuşi s-a străduit să unească versul cu muzica) şi unind elegia cu feeria domestică, poezia lui Vieru e un continuu ritual al adoraţiei materne, adoraţie răsfrântă, cu aprope aceeaşi religiozitate, şi asupra graiului, iubitei şi plaiului.” (Al. Cistelecan)

(Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Editura Albatros, 2000, coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu)

În limba ta – Grigore Vieru

În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns,

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângîia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.

Concurs Rotund – ianuarie 2009

2 Ianuarie 2009

fulg300

La concurs poate participa oricine care creează o poezie (de cel puţin 2 versuri) sau un poem în proză care conţine una dintre următoarele expresii (sau o formulă asemănătoare):

– Iubito-n părul tău sînt fulgi
– Niciunde nu-i atîta frig ca-n alb
– De unde vin sînt mii ca mine

3 premii: DVD cu un film cu 7 premii Oscar.