Posts Tagged ‘Babel’

Claude Lévi-Strauss – 100 de ani

3 decembrie 2008

Părintele antropologiei moderne a împlinit 100 de ani, devenind primul centenar al Academiei Franceze.

„‘Pămîntul mitologiei este rotund’, spune Lévi-Strauss. Mitologia serveşte la constituirea unei imagini despre lume care să satisfacă anumite exigenţe: coerenţă, consistenţă şi saturaţie. Pentru cel care înţelege miturile în spiritul tradiţiei, acestea nu sînt contradictorii, nu susţin teze disperate şi nu lasă neexplicat nimic din lumea experienţei culturilor tradiţionale. Nu acesta a fost şi visul gînditorilor care au întemeiat ştiinţa modernă?”

(Ioan Pânzaru, Introducere la Mitologice II. Miere şi scrum, de Claude Lévi-Strauss, Editura Babel, 1998)

Publicitate

sex sex sex

4 aprilie 2008

Acest triptic din lumea adam(a)ică va rămîne în memoria noastră mult timp. De fapt e postarea anului! Am rămas mut de admiraţie (ceea ce mi se întîmplă foarte rar, o dată pe an poate, cum m-a amuţit anul trecut Ospăţul Babettei sau, într-alt an, Tulburătoarele descoperiri ale harului).

Nu am putut îngăima decît: Teribil de excelent! Mă înclin!

Ce reacţie aristocrată ca “formă de revoltă împotriva celor care măsoară cu propria măsură totul, cuvinte, oameni, chipuri etc.”…

Motto-ul e zdravăn – “Babelul e în fiecare dintre noi. Turnul Babel a fost construit în văzul tuturor, în afară. Încurcarea limbilor l-a mutat înăuntrul nostru.” –, o încununare a fascinantului stil de glosare de tip Pătrăţos. Merită să străbaţi toată jungla blogosferei evanghelice pentru a descoperi o inspirată formulă care decretează:

“Babelul din noi decide în fiecare circumstanţă interpretarea proprie a oricărei secvenţe discursive.”

Să nu se lase nimeni indus în eroare: astfel de minieseuri din blogosferă trebuie citite cel puţin de 3 ori pentru a li se simţi dulceaţa ambroziei. Pentru a percepe fineţea nuanţărilor şi discernămîntul alegerii coloanelor culturale care susţin tripticul. Pentru a pricepe, în sfîrşit, la a treia re-citire, poanta. Pentru a conştientiza, încă o dată, dar cu mintea de pe urmă, Babelul din noi…

Şi lumea adam(a)ică care ne e habitat – şi, de prea multe ori, penitenciar –, dar şi curte a miracolelor…