10.50 – Dragostea unui președinte american (1995) / Cinemax
11.50 – Singur acasă 2: Pierdut în New York (1992) / HBO Comedy
12.30 – Omul fără chip (1993) / Prima
16.45 – Dacii (1967) / PRO Cinema
18.45 – Singur acasă 2: Pierdut în New York (1992) / HBO Comedy
19.10 – Pe lacul auriu (1981) / Cinemax
20.00 – Vălul pictat (2006) / PRO Cinema
20.45 – Mănîncă, roagă-te, iubește (2010) / HBO Comedy
21.00 – Mulan: Prințesa războinică (2009) / Cinemax
22.00 – Evadatul (1993) / TCM
22.35 – Jocuri la nivel înalt (2009) / HBO
23.00 – Trandafirul roșu din Cairo (1985) / TV 1000

Trandafirul roşu din Cairo / The Purple Rose from Cairo – BAFTA, César pt. film străin
Comedie romantică, SUA, 1985
Regia: Woody Allen – Globul de Aur, BAFTA şi nom. Oscar pt. scenariu original
Cu:
Mia Farrow
Jeff Daniels
2 premii BAFTA [3]
1 premiu Globul de Aur [1]
[1] nom. Oscar
“Comedie dulce-amară despre viaţa cenuşie a unei tinere femei care, în anii ’30, îşi află singura evadare în sala de cinema, unde lumea de pe ecran începe să se amestece cu cea reală. Omagiu adus comediei americane din anii ’30.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)
“În perioada marii depresiuni economice, o casnică trăieşte o romantică idilă cu un erou de cinema, care coboară de pe ecran special pentru ea. La fel ca în Zelig sau Broadway Danny Rose, Allen combină în maniera sa personală umorul şi situaţiile foarte omeneşti.” (www.port.ro)
“Cine n-a visat vreodată ca personajele dintr-un film să coboare de pe ecran şi să i se alăture în viaţă? Woody Allen dezvoltă aici această minunată idee, cu un rezultat amuzant, uman, poetic, cu o Mia Farrow emoţionantă. Deznodămîntul, cu dublă detentă, permite autorului să saveze deopotrivă luciditatea şi gustul pentru vis.” (Bernard Rapp, Dictionnaire du Cinema – Larousse) (www.port.ro)
“Comedie romantică, uşoară, plină de haz, cu farmecul unei poveşti şi profunzimea unui sondaj sociologic. Remarcabilă capacitatea regizorului de a reda atmosfera vremii cu nostalgia ritualului cinematrafic din anii ’40.” (Dicţionar universal de filme, 2002)
“Cel de-al 13-lea film al lui Woody Allen este, cred, cel mai fermecător dintre toate. Şi chiar dacă nu are zburdălnicia sexuală din celelalte filme şi nici nu vorbeşte spectatorilor cu directeţea jurnalistică din peliculele sale plasate în zilele noastre, Trandafirul roşu din Cairo este expresia perfectă a stilului său de umor, în care parodia şi fantezia sînt inseparabile, iar echilibrul lor instabil constituie subiectul comic.” (Pauline Kael) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)
“Filmul îl confirmă pe Allen drept un original creator de cinema, al cărui loc se află în mod paradoxal în afara cinematografului, el dovedindu-se mai mult decît un umorist newyorkez, un echivalent contemporan al umorului suprarealist de tip Gogol.” (Richard Combs) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)