Posts Tagged ‘Alin Cristea’

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediţia a II-a

30 Ianuarie 2009

thymos2_350

25 nominalizări la categoria Cea mai interesantă postare (2008):

romaniaevanghelica.wordpress.com

Blogurile lui Alin Cristea

6 Iunie 2008

Cu ocazia atingerii pragului de 50.000 de accesări la Rotundu (500 postări), prezint mai jos blogurile lansate şi numărul accesărilor.

rotundu (50.000)
bisericievanghelice (15.000)
romaniaevanghelica (3.000)
oradeaevanghelica (450)
infocrestin (1.900)
infochristian (450)
carticrestine (1.500)
petrudugulescu (4.900)
thymosblog (650)
oradeapress

De asemenea, mai am înscrise cel puţin alte 10 bloguri (pe unele dintre ele intenţionez să le lansez pînă la sfîrşitul anului).

alincristea
postmodernism
omulevanghelic
editurioradea
baptistii
dictionare
turulblogurilor
infocultural
jeancalvin
christianlibrary

Newslettere – Abonament gratuit

La 1 martie s-au împlinit 6 ani de la lansarea newsletterelor săptămînale revist@, cinem@ şi no comment (cărora pe parcurs li s-au adăugat şi altele).

La 1 aprilie s-au împlinit 6 ani de la lansarea revistei electronice confesional@.

confesional@ – newsletter lunar care anunţă cuprinsul revistei electronice cu informaţii şi comentarii din spaţiul confesional neo-protestant. Este trimis la 21.000 de adrese.

electoral@ – newsletter trimestrial care anunţă cuprinsul grupajului cu note de cultură politică şi dezbatere civică care se adresează spaţiului confesional neo-protestant – NEFUNCŢIONAL deocamdată

medi@ – newsletter lunar care semnalează cuprinsul grupajulului cu informaţii şi comentarii din şi pentru media cu tematică creştină (180 abonaţi)

Primele trei grupaje se afişează pe site-ul de informaţii şi cultură evanghelică Confesionala

Concordia – newsletter săptămînal cu ştiri şi actualizări pe site-ul Confesionala.ro şi anunţă cîştigătorii concursului săptămînal. Este trimis la 250 de adrese.

bibliotec@ – buletin informativ lunar despre diferite cărţi. Se distribuie prin email în data de 6 a fiecărei luni (300 abonaţi)

filarmonic@ – buletin informativ săptămînal despre programul Filarmonicii din Oradea. Prezintă informaţii şi comentarii despre compozitori şi lucrări muzicale. Este trimis la 75 de adrese.

poz@ – Poza de luni dimineaţa. Este trimis la 240 de adrese.

revist@ – grupaj săptămînal din principalele reviste culturale. “Revista lui Alin este un soi de memorie condensată a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: eşti în ea, deci exişti!” (Alex. Leo Şerban) – 1.300 abonaţi

cinem@ – grupaj săptămînal cu informaţii şi comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV. Contribuie la educaţia cinematografică, dezvoltarea spiritului critic şi vizualfabetizare. “În societatea de astăzi care cunoaşte o expansiune uriaşă a vizualului în cele mai diverse şi neaşteptate forme, a învăţa să priveşti devine o necesitate practică.” (Mircea Vasilescu) – 1.100 abonaţi

no comment – un anunţ ciudat, o informaţie care te buimăceşte, o scenă care te lasă gură-cască. “Fiecare manipulat trebuie să aibă cel puţin un minut pe zi de ‘No comment’, într-o ţară ca a noastră unde în fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu stă de vorbă cu pasagerii’.” (Radu Cosaşu) – 1.300 abonaţi

Ultimele trei grupaje se afişează pe site-ul de puzzle cultural Thymos

Thymos – newsletter săptămînal cu ştiri şi actualizări pe site-ul Thymos.ro şi anunţă cîştigătorii concursului săptămînal. Este trimis la 450 de adrese.

Pentru abonament gratuit menţionaţi opţiunile într-un mesaj la alincristea@thymos.ro

Pentru renunţare la abonament menţionaţi “sfîrşit” lîngă opţiuni.

7 postări în Top 50 (20.04.2008)

20 Aprilie 2008

20 aprilie 2008, 08.30

1. S-a terminat şi dosariada noastră?

“Probabil că da. Acum este foarte convenabil să ne numim şi noi “preoţi”. Ei au scăpat. Nu vă vine să credeţi? Uitaţi AICI [Deputaţii jurişti: Preoţii nu mai pot fi verificaţi la dosare]. Bravo dînşilor. S-au “descurcat”. Aşa-i românul, se descurcă. Le încurcă greu, dar le descurcă repede.

Acum problema noastră teologică şi practică este dacă pastorul din mediul evanghelic este asimilabil preotului care slujeşte în bisericile tradiţionale. Dacă da, e bine! Dacă nu, avem încă bătăi de cap! Eu nu cred că da, dar vor fi destule voci care vor spune “că da!”

Şi aşa sîntem noi clericali în practică, nu? Şi aşa numai la nivelul declarativ mărturisim preoţia tuturor credincioşilor… Deci?”

11. Decalogul tunisian

“Domnule Mănăstireanu… Nu vă urăsc nici măcar ideile, pentru că n-am urît în viaţa mea pe nimeni şi nimic şi asta o spun astăzi, cînd ne pregătim să intrăm în Săptămîna Mare. Am dreptul să gîndesc cu glas tare, să scriu răspicat ce cred, să mă educ şi să mă răzgîndesc în urma răspunsurilor pe care le le primesc, dacă ele există şi dacă mă conving că nu am dreptate.

Poziţia pe care vă situaţi dumneavoastră, cu tot baletul planetar şi agitaţia ecumenică, cu blogul şi cărţile pe care le-aţi scris şi le veţi scrie- toate acestea pe mine nu mă interesează. Sunteţi prototipul a ceea ce eu mulţumesc Domnului că nu sunt, dar asta nu înseamnă că dvs. nu trebuie să vă simţiţi bine.”

16. Amintiri cu Feri bacsi

“Pastorul Visky, sau Feri bacsi (unchiul Feri), cum îi spun prietenii, făcuse într-adevăr şapte ani de puşcărie comunistă între anii 1958–1964, din cei 22 de ani la care fusese condamnat, acuzat pe nedrept de crima de înaltă trădare.

L-am cunoscut pe Feri bacsi la începutul anilor şaptezeci, prin intermediul fetelor lui, Lidia şi Maria Magdalena (sau Hugy, cum o dezmierdau cei apropiaţi), care studiau în vremea aceea la Universitatea din Iaşi şi se închinau împreună cu noi în biserica baptistă. Ne-am împrietenit repede. M-a impresionat imediat spiritualitatea lor substanţial diferită de cea din propria tradiţie eclesială. Aveam să aflu mai tîrziu că era vorba de spiritualitatea reformei magisteriale, fundamentată pe centralitatea harului, în contrast cu accentul pus pe propriile eforturi de sfinţire în spiritualitatea de sorginte arminiană pe care o cunoscusem în biserica mea.”

31. La mulţi ani de sfintele Florii! (sau finicul care mântuieşte camelii)

“Ramura de finic, aruncată în praful drumului şi călcată în picioare, s-a uscat. Apare azi, sub forma florilor din numele noastre.

Ramura de finic a mântuit florile din numele noastre. Bucuria noastră, aidoma oricărei bucurii omeneşti, moare odată cu noi. Însoţirea finicului cu numele noastre se va pierde odată cu fiinţele noastre, ca orice însoţire omenească.

Finicul mântuieşte camelii, dar moare odată cu ele. Isus Hristos moare odată cu oamenii pentru a-i învia cu Sine odată!”

32. Cu ocaua mică

“De câte ori n-am zis: nu-i drept, nu-i corect? Nu mi-a dat nota pe merit. Lui i-a dat mai uşor decât mie.

De câte ori suntem convinşi că dreptatea este de partea noastră şi o împărţim după propria măsură, fără a ne gândi că singura oca dreaptă este a Celui de Sus?

– Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept. (Ier 17, 11)

– Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. (Prov 20, 10)

Nedreptatea e pentru fiecare dintre noi ca o a doua natură. Şi dacă nu cântărim la propriu produse cu o greutate mai mică, arătăm cu degetul, condamnăm tot ce nu se potriveşte cu propria dreptate, cu propria măsură.”

33. Dl. Inexactitate (7) – Subiectiv, aproximativ, inexact

“…abia acum ajungem la punctul cel mai însemnat al celor spuse. Dl. Inexactitate nu e decît o poartă spre un mediu care, în mod inept, încearcă să-şi ascundă deficienţele, nereuşitele şi tîmpeniile. Cei care nu văd decît o polemică între Pătrăţosu şi Rotundu sînt total depăşiţi de problematică, context, obiective.

Întrebarea care trebuie pusă nu se referă la Marius Cruceru (şi cu atît mai puţin la Alin Cristea), ci la mediul al cărui exponent este Marius Cruceru, fie că ne referim la contextul orădean, fie că ne referim la situaţia din întreaga ţară.

Ipoteza de lucru, cel puţin a mea, este următoarea:

Practicile “subiective, aproximative, personale, ludice, inexacte” reprezintă caracteristici ale unor oameni sau ale unor instituţii?

38. Floriile – iubirea Domnului Iisus

“Unii fac imprudenţa să creadă că oamenii îl întâmpinau cu cinste şi credinţă pe Hristos. Fals! Unde sunt cuvintele lor de laudă, peste numai câteva zile? Cum de s-au întors aşa de’o dată, nimeni nu mai era pentru El, toţi strigau “Răstigneşte-l !”. Cum aşa? Oamenii se bucurau de fapt petru ei. Vedeau în Iisus un eliberator politic, care să le dea mai multă pâine pe masă şi să ridice robia romană. Oamenii vorbeau frumos lui Hristos, dar se aveau pe ei în vedere. Cu toate acestea, măcar că ştia, Iisus i-a iubit până la capăt.”

Dl. Inexactitate (7) – Subiectiv, aproximativ, inexact

19 Aprilie 2008

Încă o dată mă aminteşte Pătrăţosu (la comentarii care nu au de a face cu mine), de data asta sînt menţionat doar cu iniţiale, de parcă toată lumea care citeşte ar trebui să ştie cine este “A.C.-ul”:

Chestiuni, dragă, pentru informaţii există hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal, ‘obositorul’ de la Antena 1, ProTV-ul etc. Aici îmi dau cu părerea foarte subiectiv, aproximativ, personal, ludic, inexact, aşa cum se tot chinuie să demonstreze A.C.-ul.”

Chestiuni e un comentator care, printre altele, a scris: “Prea uşor se aruncă cu noroi şi informaţii tendenţioase. Am fost şi eu în sală şi în jurul meu, lumea a ascultat fascinată mesajul lui Josh.”

Iată, dragul de Pătrăţos face apel, de data asta, la “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”, ceea ce mă determină să reiau aici scurtul mesaj din 24 februarie 2008, intitulat Gură-cască… (teatru absurd în 4 replici):

Selecţii dintr-un schimb de mesaje pe email (29 decembrie 2007):

Rotundu: Şi cine zici că va fi primarul Aradului??!?

Pătrăţosu: a propos de primariu aradului. L-am întrebat. Nu şi-a depus candidatura. Cînd o va depune, vei afla. Nu te mai lua după ziare… vezi ce păţeşti.

Rotundu: dacă nu ne luăm dupa ziare, după ce să ne luăm? După bloguri

Pătrăţosu: cum vrei tu, Alin… după ce să te iei? Eşti jurnalist sau nu?

Rar mi se întîmplă să rămîn gură-cască precum mi s-a întîmplat la sfîrşitul anului, cînd m-am toooot gîndit: Păi, bine, jurnalistul nu scrie în ziare (sau pe bloguri)? Dar dacă nu ne luăm după ziare (sau bloguri) atunci ce rost mai are… jurnalistul? Şi cum voi afla, altfel, că Doru Popa şi-a depus (sau nu) candidatura? Simt că iar mi se cască gura

Actualizînd, rămîne întrebarea: Atunci cînd vrem să aflăm despre concertul Proconsul de la ultima conferinţă a lui Josh McDowell din Bucureşti trebuie să citim “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”, iar atunci cînd vrem să aflăm dacă Doru Popa şi-a depus candidatura pentru primăria Aradului nu trebuie să citim “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”?

Presupunînd că “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal” ar fi scris despre concertul Proconsul în discuţie, FĂRĂ să fi abordat aspectele de nuanţă (ideologică) care le dau de furcă unor bloggeri evanghelici, atunci Pătrăţosu ne-ar mai fi îndemnat să citim “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”?

Pătrăţosu a exagerat, iarăşi, iar unii au îndrăznit (probabil din diverse motive) să îl contrazică. Cei care vor mai îndrăzni (aşa ceva!) să ştie dinainte ce îi poate aştepta:

– în primul rînd, Pătrăţosu va exagera: exemplele pe care le va alege vor fi extreme – le-am amintit în episodul trecut. O bună parte dintre ele vor avea o formulare interogativă.

– după ce spiritele se vor încinge, Pătrăţosu va trînti o postare mai “teologică”, de tipul Exerciţiu de analiză asupra semnificaţiilor cuvîntului “competens” în predicile lui Augustin (care va fi dedicată celui mai vizibil preopinent)

– între timp, Pătrăţosu, sictirit (de cîteva comentarii, dar şi de jigniri care i se aduc în privat, precum mărturiseşte destul de des), se va adresa vizitatorilor săi astfel: “Să nu îmi spuneţi, dragilor”, “mai calm, scumpete!”, “te-am moderat, puiule!”

Şi: “nu mai am maţe de greaţă ce mi-e de chestii din astea”.

– celui care şi-a exprimat opinii contrare celor pătrăţoase şi căruia i-a fost dedicată postarea “teologică” i se va interzice să mai posteze, deşi Pătrăţosu recunoaşte despre discuţie: “Păcat, promitea să fie interesantă.”

– Pătrăţosu nu va pierde prilejul să amintească vizitatorilor săi că blogul lui e doar jurnal personal (sic!):

Blogul meu este un jurnal personal. După un an şi ceva de zile obişnuiţi-vă, dragii mei, cu asta. Sînt gîndurile mele, corecte sau nu, opinii, amendabile sau validabile, impresii după o discuţie personală etc. Acum ai citit o impresie după o discuţie personală. Dacă ai venit cu astfel de aşteptări faţă de acest spaţiu atunci se pare că şi tu şi eu vom fi mai fericiţi dacă nu ne vizităm, dar se pare că marea majoritate a cititorilor mei a înţeles că sîntem pe “laviţă” şi, după o zi foarte grea, mai schimbăm cîteva vorbe, gînduri, impresii foarte, foarte, foarte subiective…”

Desigur, e evident că blogul lui nu e doar jurnal personal, dar despre acest lucru merită discutat separat. Este de ajuns să amintesc că scrisorile deschise ale unor persoane publice precum Paul Negruţ, Iosif Ţon, Ionel Tuţac, Daniel Mitrofan au fost postate pe blogul La Pătrăţosu.

– o dată cu avertizările Pătrăţosului va scădea tonusul comentariilor, printre care s-au strecurat şi unele care dau cu bîta în balta pătrăţoasă – “îţi recomand să asculţi interviurile date de Cristian Barbosu la RTN şi RVE, ca să înţelegi” – şi nelipsitele greşeli gramaticale (pe unele le colecţionez pe pagina Fascinaţia cratimei): “deşii îmi place multe stiluri de muzică, nu cred că toate sunt pentru biserică. De exemplu, nu cred că că o orchestră simfonică, cu instrumentişti care nu sunt ai Domnului î-şi au locul în biserici.”

– Pătrăţosu se va plictisi repede de subiectul abordat, că nu are timp să discute (nici “maţe de greaţă”), dar nu va scăpa ocazia să amintească, “întîmplător”, cel puţin una din colecţia sa de persoane non grata: A.C., Bastrix, Mihai Ciucă etc.

Şi dacă scria doar: “Aici îmi dau cu părerea foarte subiectiv, aproximativ, personal, ludic” rămînea mult de comentat, darămite dacă şi glisează spre: “inexact, aşa cum se tot chinuie să demonstreze A.C.-ul”.

Nu doar “Aici” (pe blogul La Pătrăţosu) hiperconectatul Marius Cruceru e “subiectiv, aproximativ, personal”, ci în mai multe locuri (atunci cînd nu e atent). Rămîne antologică solicitarea lui de pe lista de discuţii “Divanul creştin” din 26 decembrie 2007:

“Solicit moderatorului retragerea de pe acest blog. Voi încerca să îmi fac singur unsubscription. Dacă nu reuşesc, rog moderatorul să întrerupă accesul meu la grup.”

Pentru mine nu e nimic de mirare că Pătrăţosu se simte ca pe blogul lui şi pe listele de discuţii (dragilor!). Nici că Marius Cruceru n-a reuşit să îşi facă SINGUR unsubscription (de parcă ar fi vorba de o operaţie care necesită un nivel înalt de competenţă) sau că moderatorul Daniel Brânzei n-a “reuşit” nici el, în cîteva luni, să onoreze solicitarea.

Iar despre cum foloseşte Marius Cruceru denumirea instituţiei baptiste regionale din care face parte am scris şi, precum se vede, mai scriu. Acum doi ani îmi reproşa, oficial: «…“Comunitatea baptistă de Oradea şi Satu Mare” (acesta este numele exact, acribia şi ştiinţa detaliului sînt absolut necesare pentru a practica buna chivernisire a informaţiilor, altfel deveniţi din jurnalist „manipulant”)…»

Pe blogul Comunităţii din Oradea, în 31 martie 2008, Marius Cruceru foloseşte denumirea “Comunitatea Bihor”, astfel că şi “ACOLO”, nu numai pe blogul lui sau pe lista de discuţii, e “inexact”. Şi, dacă ar fi să urmăm logica sa de acum 2 ani, prin lipsa “acribiei şi a ştiinţei detaliului” Marius Cruceru devine… manipulant.

Oprire.

Marius Cruceru nu e manipulant, în spaţiul public, în primul rînd prin lipsa acribiei, ci prin cu totul alte mijloace ample de manipulare. Însă e mult mai uşor de identificat “inexactităţile” decît manevrele cumetriei orădene din care face parte de ani buni.

Reluare:

Aşadar, iată variantele denumirii instituţiei regionale în discuţie:

1. Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Oradea. Denumirea apare în Repertoarul bisericilor creştine baptiste din România din 2003, Copyright Uniunea bisericilor creştine baptiste din România. Aceeaşi denumire apare pe antetul unui document din ianuarie 2006, antet pe care l-am prezentat (foto) în postarea Dl. Inexactitate (2).

2. Comunitatea Bisericească Creştină Baptistă din Oradea. Denumirea apare pe ştampila instituţiei pe documentul respectiv din ianuarie 2006, ştampilă pe care am prezentat-o (foto) în postarea menţionată.

3. Comunitatea Bisericească Creştină Baptistă – Oradea –. Denumirea apare la intrarea în clădirea din Oradea unde este sediul instituţiei în discuţie, am prezentat imaginea respectivă în postarea menţionată.

4. Comunitatea Bihor. Denumirea apare în 31 martie 2008 pe blogul Comunităţii din Oradea.

5. Comunitatea de Oradea şi Satu Mare. Denumirea apare pe blogul Comunităţii din Oradea, la Secretariat-Anunţuri, nu este precizată data, dar din anunţurile respective probabil e vorba de februarie 2008.

Aşadar, în ultimele două cazuri e vorba de acelaşi blog al instituţiei şi aproape sigur de acelaşi Marius Cruceru care administrează (şi) acest blog: “subiectiv, aproximativ, personal, ludic, inexact”.

Iată ce “informaţii” se găsesc pe cîteva pagini (19 aprilie 2008):

Preşedinte: Pe această pagină veţi găsi anunţuri sau declaraţii din partea preşedintelui. În curînd declaraţia de la Denvers.

Educaţie: Pastorii din comunitatea noastră au putut participa la mai multe conferinţe biblice şi misionare. Temele acoperite au fost variate şi invitaţii au prezentat lucrări la cele mai înalte standarde. O listă a acestor conferinţe şi a materialelor prezentate în curînd.

Comentarii teologice: În cadrul acestei pagini vor fi publicate comentarii scurte la diferite pasaje din Biblie

Că unele pagini nu sînt actualizate putem să înţelegem, că denumirea instituţiei e folosită incorect putem să înţelegem (mai puţin), dar că atunci cînd cineva sesizează dezinformările Dlui Inexactitate are toate şansele să devină ţinta discreditărilor şi a minciunilor, asta nu numai că nu înţelegem, NU AVEM VOIE să înţelegem: Aici trebuie să fim neînţelegători, intoleranţi, ironici, caustici chiar.

De fapt abia acum ajungem la punctul cel mai însemnat al celor spuse. Dl. Inexactitate nu e decît o poartă spre un mediu care, în mod inept, încearcă să-şi ascundă deficienţele, nereuşitele şi tîmpeniile. Cei care nu văd decît o polemică între Pătrăţosu şi Rotundu sînt total depăşiţi de problematică, context, obiective.

Întrebarea care trebuie pusă nu se referă la Marius Cruceru (şi cu atît mai puţin la Alin Cristea), ci la mediul al cărui exponent este Marius Cruceru, fie că ne referim la contextul orădean, fie că ne referim la situaţia din întreaga ţară.

Ipoteza de lucru, cel puţin a mea, este următoarea:

Practicile “subiective, aproximative, personale, ludice, inexacte” reprezintă caracteristici ale unor oameni sau ale unor instituţii?

Cu alte cuvinte, dacă trebuie să sancţionăm astfel de practici, trebuie să le sancţionăm la nivel de persoane sau la nivel de instituţii?

Ţara noastră (în care premierul şi-a dobîndit porecla de Răzgîndacul, în urma repetatelor anulări ale deciziilor guvernului pe care îl conduce) oferă un cadru propice pentru înmulţirea atitudinilor subiective, aproximative, inexacte.

La rîndul lui, mediul confesional a dezvoltat astfel de parametri la nivel de instituţii, nu doar la nivel de persoane. Cu alte cuvinte, chiar dacă unii încearcă să contracareze dezinformarea la nivel personal, mediul este atît de puternic penetrat de corupţie la nivel de instituţii, încît pur şi simplu ai în faţă un destin de martir dacă încerci să identifici, public, criza şi să îţi manifeşti spiritul critic.

Că mediul evanghelic nu îşi doreşte să producă martiri e evident. Star-sistemul care a fost adoptat este augmentat cu cumetrii suburbane şi formează o combinaţie periculoasă căreia îi facem faţă tot mai greu. Este de ajuns să citim cîteva postări ale Pătrăţosului despre contextul baptist pe care îl cunoaşte bine ca să intrăm în fibrilaţii apocaliptice.

În astfel de momente, unii se precipită şi spun: Şi atunci ce să facem? (Un duhovnic i-a spus unui preot care a venit să-i ceară sfatul: văd că pînă acum ai făcut destule. Poate a venit vremea să-l laşi şi pe Dumnezeu să facă ceva.)

Lor le-aş replica imediat: La nivel de persoane sau de instituţii?