Încă o dată mă aminteşte Pătrăţosu (la comentarii care nu au de a face cu mine), de data asta sînt menţionat doar cu iniţiale, de parcă toată lumea care citeşte ar trebui să ştie cine este “A.C.-ul”:
“Chestiuni, dragă, pentru informaţii există hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal, ‘obositorul’ de la Antena 1, ProTV-ul etc. Aici îmi dau cu părerea foarte subiectiv, aproximativ, personal, ludic, inexact, aşa cum se tot chinuie să demonstreze A.C.-ul.”
Chestiuni e un comentator care, printre altele, a scris: “Prea uşor se aruncă cu noroi şi informaţii tendenţioase. Am fost şi eu în sală şi în jurul meu, lumea a ascultat fascinată mesajul lui Josh.”
Iată, dragul de Pătrăţos face apel, de data asta, la “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”, ceea ce mă determină să reiau aici scurtul mesaj din 24 februarie 2008, intitulat Gură-cască… (teatru absurd în 4 replici):
Selecţii dintr-un schimb de mesaje pe email (29 decembrie 2007):
Rotundu: Şi cine zici că va fi primarul Aradului??!?
Pătrăţosu: a propos de primariu aradului. L-am întrebat. Nu şi-a depus candidatura. Cînd o va depune, vei afla. Nu te mai lua după ziare… vezi ce păţeşti.
Rotundu: dacă nu ne luăm dupa ziare, după ce să ne luăm? După bloguri
Pătrăţosu: cum vrei tu, Alin… după ce să te iei? Eşti jurnalist sau nu?
Rar mi se întîmplă să rămîn gură-cască precum mi s-a întîmplat la sfîrşitul anului, cînd m-am toooot gîndit: Păi, bine, jurnalistul nu scrie în ziare (sau pe bloguri)? Dar dacă nu ne luăm după ziare (sau bloguri) atunci ce rost mai are… jurnalistul? Şi cum voi afla, altfel, că Doru Popa şi-a depus (sau nu) candidatura? Simt că iar mi se cască gura…
Actualizînd, rămîne întrebarea: Atunci cînd vrem să aflăm despre concertul Proconsul de la ultima conferinţă a lui Josh McDowell din Bucureşti trebuie să citim “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”, iar atunci cînd vrem să aflăm dacă Doru Popa şi-a depus candidatura pentru primăria Aradului nu trebuie să citim “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”?
Presupunînd că “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal” ar fi scris despre concertul Proconsul în discuţie, FĂRĂ să fi abordat aspectele de nuanţă (ideologică) care le dau de furcă unor bloggeri evanghelici, atunci Pătrăţosu ne-ar mai fi îndemnat să citim “hotnews, 9.am, ziare, reviste, telejurnal”?
Pătrăţosu a exagerat, iarăşi, iar unii au îndrăznit (probabil din diverse motive) să îl contrazică. Cei care vor mai îndrăzni (aşa ceva!) să ştie dinainte ce îi poate aştepta:
– în primul rînd, Pătrăţosu va exagera: exemplele pe care le va alege vor fi extreme – le-am amintit în episodul trecut. O bună parte dintre ele vor avea o formulare interogativă.
– după ce spiritele se vor încinge, Pătrăţosu va trînti o postare mai “teologică”, de tipul Exerciţiu de analiză asupra semnificaţiilor cuvîntului “competens” în predicile lui Augustin (care va fi dedicată celui mai vizibil preopinent)
– între timp, Pătrăţosu, sictirit (de cîteva comentarii, dar şi de jigniri care i se aduc în privat, precum mărturiseşte destul de des), se va adresa vizitatorilor săi astfel: “Să nu îmi spuneţi, dragilor”, “mai calm, scumpete!”, “te-am moderat, puiule!”
Şi: “nu mai am maţe de greaţă ce mi-e de chestii din astea”.
– celui care şi-a exprimat opinii contrare celor pătrăţoase şi căruia i-a fost dedicată postarea “teologică” i se va interzice să mai posteze, deşi Pătrăţosu recunoaşte despre discuţie: “Păcat, promitea să fie interesantă.”
– Pătrăţosu nu va pierde prilejul să amintească vizitatorilor săi că blogul lui e doar jurnal personal (sic!):
“Blogul meu este un jurnal personal. După un an şi ceva de zile obişnuiţi-vă, dragii mei, cu asta. Sînt gîndurile mele, corecte sau nu, opinii, amendabile sau validabile, impresii după o discuţie personală etc. Acum ai citit o impresie după o discuţie personală. Dacă ai venit cu astfel de aşteptări faţă de acest spaţiu atunci se pare că şi tu şi eu vom fi mai fericiţi dacă nu ne vizităm, dar se pare că marea majoritate a cititorilor mei a înţeles că sîntem pe “laviţă” şi, după o zi foarte grea, mai schimbăm cîteva vorbe, gînduri, impresii foarte, foarte, foarte subiective…”
Desigur, e evident că blogul lui nu e doar jurnal personal, dar despre acest lucru merită discutat separat. Este de ajuns să amintesc că scrisorile deschise ale unor persoane publice precum Paul Negruţ, Iosif Ţon, Ionel Tuţac, Daniel Mitrofan au fost postate pe blogul La Pătrăţosu.
– o dată cu avertizările Pătrăţosului va scădea tonusul comentariilor, printre care s-au strecurat şi unele care dau cu bîta în balta pătrăţoasă – “îţi recomand să asculţi interviurile date de Cristian Barbosu la RTN şi RVE, ca să înţelegi” – şi nelipsitele greşeli gramaticale (pe unele le colecţionez pe pagina Fascinaţia cratimei): “deşii îmi place multe stiluri de muzică, nu cred că toate sunt pentru biserică. De exemplu, nu cred că că o orchestră simfonică, cu instrumentişti care nu sunt ai Domnului î-şi au locul în biserici.”
– Pătrăţosu se va plictisi repede de subiectul abordat, că nu are timp să discute (nici “maţe de greaţă”), dar nu va scăpa ocazia să amintească, “întîmplător”, cel puţin una din colecţia sa de persoane non grata: A.C., Bastrix, Mihai Ciucă etc.
Şi dacă scria doar: “Aici îmi dau cu părerea foarte subiectiv, aproximativ, personal, ludic” rămînea mult de comentat, darămite dacă şi glisează spre: “inexact, aşa cum se tot chinuie să demonstreze A.C.-ul”.
Nu doar “Aici” (pe blogul La Pătrăţosu) hiperconectatul Marius Cruceru e “subiectiv, aproximativ, personal”, ci în mai multe locuri (atunci cînd nu e atent). Rămîne antologică solicitarea lui de pe lista de discuţii “Divanul creştin” din 26 decembrie 2007:
“Solicit moderatorului retragerea de pe acest blog. Voi încerca să îmi fac singur unsubscription. Dacă nu reuşesc, rog moderatorul să întrerupă accesul meu la grup.”
Pentru mine nu e nimic de mirare că Pătrăţosu se simte ca pe blogul lui şi pe listele de discuţii (dragilor!). Nici că Marius Cruceru n-a reuşit să îşi facă SINGUR unsubscription (de parcă ar fi vorba de o operaţie care necesită un nivel înalt de competenţă) sau că moderatorul Daniel Brânzei n-a “reuşit” nici el, în cîteva luni, să onoreze solicitarea.
Iar despre cum foloseşte Marius Cruceru denumirea instituţiei baptiste regionale din care face parte am scris şi, precum se vede, mai scriu. Acum doi ani îmi reproşa, oficial: «…“Comunitatea baptistă de Oradea şi Satu Mare” (acesta este numele exact, acribia şi ştiinţa detaliului sînt absolut necesare pentru a practica buna chivernisire a informaţiilor, altfel deveniţi din jurnalist „manipulant”)…»
Pe blogul Comunităţii din Oradea, în 31 martie 2008, Marius Cruceru foloseşte denumirea “Comunitatea Bihor”, astfel că şi “ACOLO”, nu numai pe blogul lui sau pe lista de discuţii, e “inexact”. Şi, dacă ar fi să urmăm logica sa de acum 2 ani, prin lipsa “acribiei şi a ştiinţei detaliului” Marius Cruceru devine… manipulant.
Oprire.
Marius Cruceru nu e manipulant, în spaţiul public, în primul rînd prin lipsa acribiei, ci prin cu totul alte mijloace ample de manipulare. Însă e mult mai uşor de identificat “inexactităţile” decît manevrele cumetriei orădene din care face parte de ani buni.
Reluare:
Aşadar, iată variantele denumirii instituţiei regionale în discuţie:
1. Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Oradea. Denumirea apare în Repertoarul bisericilor creştine baptiste din România din 2003, Copyright Uniunea bisericilor creştine baptiste din România. Aceeaşi denumire apare pe antetul unui document din ianuarie 2006, antet pe care l-am prezentat (foto) în postarea Dl. Inexactitate (2).
2. Comunitatea Bisericească Creştină Baptistă din Oradea. Denumirea apare pe ştampila instituţiei pe documentul respectiv din ianuarie 2006, ştampilă pe care am prezentat-o (foto) în postarea menţionată.
3. Comunitatea Bisericească Creştină Baptistă – Oradea –. Denumirea apare la intrarea în clădirea din Oradea unde este sediul instituţiei în discuţie, am prezentat imaginea respectivă în postarea menţionată.
4. Comunitatea Bihor. Denumirea apare în 31 martie 2008 pe blogul Comunităţii din Oradea.
5. Comunitatea de Oradea şi Satu Mare. Denumirea apare pe blogul Comunităţii din Oradea, la Secretariat-Anunţuri, nu este precizată data, dar din anunţurile respective probabil e vorba de februarie 2008.
Aşadar, în ultimele două cazuri e vorba de acelaşi blog al instituţiei şi aproape sigur de acelaşi Marius Cruceru care administrează (şi) acest blog: “subiectiv, aproximativ, personal, ludic, inexact”.
Iată ce “informaţii” se găsesc pe cîteva pagini (19 aprilie 2008):
Preşedinte: Pe această pagină veţi găsi anunţuri sau declaraţii din partea preşedintelui. În curînd declaraţia de la Denvers.
Educaţie: Pastorii din comunitatea noastră au putut participa la mai multe conferinţe biblice şi misionare. Temele acoperite au fost variate şi invitaţii au prezentat lucrări la cele mai înalte standarde. O listă a acestor conferinţe şi a materialelor prezentate în curînd.
Comentarii teologice: În cadrul acestei pagini vor fi publicate comentarii scurte la diferite pasaje din Biblie
Că unele pagini nu sînt actualizate putem să înţelegem, că denumirea instituţiei e folosită incorect putem să înţelegem (mai puţin), dar că atunci cînd cineva sesizează dezinformările Dlui Inexactitate are toate şansele să devină ţinta discreditărilor şi a minciunilor, asta nu numai că nu înţelegem, NU AVEM VOIE să înţelegem: Aici trebuie să fim neînţelegători, intoleranţi, ironici, caustici chiar.
De fapt abia acum ajungem la punctul cel mai însemnat al celor spuse. Dl. Inexactitate nu e decît o poartă spre un mediu care, în mod inept, încearcă să-şi ascundă deficienţele, nereuşitele şi tîmpeniile. Cei care nu văd decît o polemică între Pătrăţosu şi Rotundu sînt total depăşiţi de problematică, context, obiective.
Întrebarea care trebuie pusă nu se referă la Marius Cruceru (şi cu atît mai puţin la Alin Cristea), ci la mediul al cărui exponent este Marius Cruceru, fie că ne referim la contextul orădean, fie că ne referim la situaţia din întreaga ţară.
Ipoteza de lucru, cel puţin a mea, este următoarea:
Practicile “subiective, aproximative, personale, ludice, inexacte” reprezintă caracteristici ale unor oameni sau ale unor instituţii?
Cu alte cuvinte, dacă trebuie să sancţionăm astfel de practici, trebuie să le sancţionăm la nivel de persoane sau la nivel de instituţii?
Ţara noastră (în care premierul şi-a dobîndit porecla de Răzgîndacul, în urma repetatelor anulări ale deciziilor guvernului pe care îl conduce) oferă un cadru propice pentru înmulţirea atitudinilor subiective, aproximative, inexacte.
La rîndul lui, mediul confesional a dezvoltat astfel de parametri la nivel de instituţii, nu doar la nivel de persoane. Cu alte cuvinte, chiar dacă unii încearcă să contracareze dezinformarea la nivel personal, mediul este atît de puternic penetrat de corupţie la nivel de instituţii, încît pur şi simplu ai în faţă un destin de martir dacă încerci să identifici, public, criza şi să îţi manifeşti spiritul critic.
Că mediul evanghelic nu îşi doreşte să producă martiri e evident. Star-sistemul care a fost adoptat este augmentat cu cumetrii suburbane şi formează o combinaţie periculoasă căreia îi facem faţă tot mai greu. Este de ajuns să citim cîteva postări ale Pătrăţosului despre contextul baptist pe care îl cunoaşte bine ca să intrăm în fibrilaţii apocaliptice.
În astfel de momente, unii se precipită şi spun: Şi atunci ce să facem? (Un duhovnic i-a spus unui preot care a venit să-i ceară sfatul: văd că pînă acum ai făcut destule. Poate a venit vremea să-l laşi şi pe Dumnezeu să facă ceva.)
Lor le-aş replica imediat: La nivel de persoane sau de instituţii?
La Rotundu 