Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Similare
This entry was posted on 28 ianuarie 2009 at 15:09 and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
28 ianuarie 2009 la 15:17 |
:).. daca il aranjezi putin, pe nenea cu botul umed il poti numi un caine cu adevarat deosebit. Nu e vina lui. Vara trecuta, pe Transfagarasan, printre serpentine, copaci si buruieni, un cocker spaniol cersea de mancare la masinile ce erau oprite pentru un gratar.
La fel de murdar ca cel din poza, cu smocuri de blana incalcita dar stralucitoare, privire trista.. urechile lungi de foame.. Probabil, uitat sau pierdut de stapanii lui..
28 ianuarie 2009 la 15:36 |
Să-l aranjez? Brrr… Cu furtunul de pompier, poate…
Nu-i vina lui? O fi a mea, că vreau să circul pe trotuar fără să mă împiedic de tractoare, de maşina primarului sau de cîini comunitari?
28 ianuarie 2009 la 15:45 |
Agresivitatea niciodata nu a dus la un rezultat bun.
Uita-te in ochii lui.. vezi cum cere mila.
La mine in curte a aparut un caine de cateva zile. S-a imprietenit cu Bart, cainele stapan pe intreaga proprietate, cu carnet de sanatate international si vaccinurile la zi. Nu vrea sa plece, insista sa ii dau de mancare si ma latra de fiecare data cand intru in curte. Am vazut in ochii lui impertinenta si tupeu pentru a obtine un loc in curtea noastra, probabil si niste vaccinuri la veterinar. Sunt de admirat cainii pentru taria vointei lor.. si totusi… tot noi suntem pusi stapani peste ei..:)
28 ianuarie 2009 la 15:55 |
Ar fi interesant de dezbătut afirmaţia: „Agresivitatea niciodată nu a dus la un rezultat bun.”
Oare nu facem confuzie între agresivitate şi violenţă?
Cît despre ce înseamnă BUN…
Eu mi-s cu motanul Johnny doar de cîteva luni, dar ce năzdrăvănii mai face…
28 ianuarie 2009 la 17:07 |
Agresivitatea duce la violenta. 🙂 Nu cred ca facem confuzie, cred ca s-a inteles ce am vrut eu sa spun.
Da.. pisicile sunt mai.. `pisicoase` .. not my style.. Bart al meu, si acum face nazdravanii. Tatal meu are stupi de albine. O data, l-am vazut pe Bart cu inca o gusa sub cea existenta. Foarte tacut si schelalaia. Nu am inteles atunci. Peste cateva zile am observat ca evita locul unde sunt asezati stupii. Pe semne ca s-a trezit intr-un moment de curiozitate maxima sa vada ce e acolo, a bagat botul la urdinis si s-a ales cu ceva intepaturi.. 🙂 Asta ca sa nu mai punem nenumaratele dati cand se loveste cu capul de casa in incercarea de a prinde muste.. :-„