Filme – 24 iulie 2016

09.15 – Divergent (2014) / Digi Film
12.00 – Întîlnire de gradul trei (1977) / TV 1000
14.00 – Mizerabilii (1998) / PRO TV
14.30 – 101 dalmaţieni (1996) / Diva
15.30 – Conversaţia (1974) / Cinemax
16.40 – Corul de băieţi (2014) / HBO
17.30 – Inteligenţă artificială (2001) / Paramount
17.45 – Omul bicentenar (1999) / PRO Cinema
18.10 – Un pod prea îndepărtat (1977) / AMC
19.30 – O scrisoare pierdută (1953) / TVR 2
20.30 – Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei (2014) / HBO 2
22.10 – Bietul Ioanide (1979) / TVR 2
22.45 – Kill Bill: Volumul 2 (2003) / TV 1000

o-scrisoare-pierduta

Duminică – 24 iulie 2016, TVR 2, 19.30
O scrisoare pierdută
Satiră, România, 1953
Regia: Sică Alexandrescu, Victor Iliu
Cu:
Radu Beligan
Alexandru Giugariu
Marcel Anghelescu
Ion Finteşteanu
Grigore Vasiliu-Birlic

“’Film-spectacol’ în genul cultivat de producţia rusă a vremii. Înregistrare a montării ‘Naţionalului’ din anii ’50, cu meritul de a conserva, pasiv, un spectacol în viziune devenită clasică şi cu ‘distribuţie de aur’.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

“Sigur, nu avem de a face cu un film (…). Dar avem de a face cu un document de o valoare inestimabilă (cu atît mai mult cu cît multe spectacole scenice s-au pierdut de-a lungul timpului).” (Istoria filmului românesc 1897-2000)

“Invulnerabil nu e doar geniul lui Ion Talianu, în rolul lui Caţavencu, şi al lui Gr, Vasiliu-Birlic – Brînzovenescu. Pentru ei, acest film oferă cercetătorului istoriei teatrului documentul de arhivă al puterii de a învinge masca şi malversaţia de epocă, pe raza unei umanităţi tragicomice irepresibile. Ceilalţi mari actori dintr-o generaţie strălucită, care şi-a dat măsura în montarea teatrală respectivă, unii cu vocaţia probată a cinematografului, in deceniile trecute (Al. Giugariu – Trahanache, Elvira Godeanu – Zoe, Radu Beligan – Dandanache), nu rezistă transferului în vid. Privaţi de haloul pe care l-au generat în fluxul viu al spectacolului din faţa sălii arhipline, ei lasă descoperită viziunea regizorală pe care spectacolul de teatru o disimulase. Tipologia caragialeană e fixată într-un insectar, cu grija ca nici o tonalitate din teatralismele unui Niki Atanasiu – prefectul Tipătescu şi nici un fir de păr din mustăţile caricaturale, extrem de lungi, plantate de peruchierul teatrului pe obrazul lui Marcel Anghelescu – poliţaiul Pristanda, să nu sufere atingere. Este savoarea transformării personajelor caragialene în marionetele prăfuite ale unei lumi apuse şi odioase, dintr-o provincie îndepărtată a istoriei. O nouă exilare a lui Caragiale la periferie, nu spaţial – cum procedaseră unele puneri în scenă antebelice, care accentuau mahalaua din comediile sale –, ci temporal, prin refuzul de a vedea universalitatea actuală a unei comedii a semidoctismului demagogic. Expresie limită a perioadei cînd comedia e mutilată prin utilizarea exclusivă la condamnarea trecutului, pe baza unei propoziţii complezente a lui Marx: ‘omenirea să se despartă cu voioşie de trecutul ei’. ‘Voioşia’ e înregistrată din unghiul ancestral al ‘fotoliului de orchestră’, unele cadre putînd fi cronometrate minute în şir, ca pe vremea lui Méliès.” (Istoria critică a filmului românesc contemporan, vol. I, 1999)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: