Archive for 17 iunie 2010

Filme (18-24 iunie 2010)

17 iunie 2010

Vineri

Greu de ucis 4 (2007), cu Bruce Willis – HBO, 20.00
Candidatul (1972), cu Robert Redford – TCM, 20.00
Temnița roșie (1997), cu Richard Gere – PRO TV, 20.30
Marele jaf al trenului (1979), cu Sean Connery – Cinemax, 21.00
Șacalul (1997), cu Ruchard Gere – Cinemax, 22.50

Sîmbătă

Băiatul în pijama vărgată (2008) – HBO, 16.45
Invazia roșie (1984), cu Patrick Swayze – PRO Cinema, 20.00
Identitatea lui Bourne (2002), cu Matt Damon – Hallmark, 20.00
Ion: Blestemul iubirii (1980) – B1, 20.00
Bean (1997), cu Rowan Atkinson – Antena 1, 20.30
Armageddon (1998), cu Bruce Willis – Prima, 21.30
Pedeapsa capitală (1987), cu Nick Nolte – PRO Cinema, 22.00
Marile speranțe (1946), cu John Mills – TVR Cultural, 22.20
Psycho (1960), cu Anthony Perkins – Cinemax, 22.40
Un american liniștit (2002), cu Michael Caine – TR 2, 00.10
Îngeri și demoni (2009), cu Tom Hanks – HBO, 00.15

Duminică

Cu mîinile curate (1972), cu Sergiu Nicolaescu – PRO Cinema, 20.00
Idilă cu dădaca mea (2009), cu Catherine Zeta-Jones – PRO Cinema, 20.00
Cel mai scurt drum spre fericire (2004), cu Anthony Hopkins – Acasă, 20.30
Lacrimi din soare (2003), cu Bruce Willis – PRO TV, 20.30
Barton Fink (1992), cu John Turturro – Universal, 22.00
Rachel, Rachel (1968), cu Joanne Woodward – TCM, 22.00
Draga mea Clementine (1946), cu Henry Fonda – TVR Cultural, 22.20
Syriana (2005), cu George Clooney – PRO TV, 23.00

Luni

Bowfinger (1999), cu Steve Martin – TV 1000, 13.00
Un pod prea îndepărtat (1977), cu Gregory Peck – Cinemax, 16.10
Bătălia de la Alamo (2004), cu Billy Bob Thornton – TV 1000, 16.40
Jaf în stil italian (1969), cu Michael Caine – PRO Cinema, 16.45
Rocky (1976), cu Sylvester Stallone – Cinemax, 19.00
Drumul spre pierzanie (2002), cu Tom Hanks – HBO, 20.00
Toți oamenii președintelui (1976), cu Robert Redford – TCM, 22.00

Marți

Omul nostru din Panama (2001), cu Pierce Brosnan – Antena 1, 20.30
În prima linie (1983), cu Nick Nolte – Cinemx, 21.00

Miercuri

Zei și generali (2003), cu Jeff Daniels – TV 1000. 15.20
Ca$h (2008) – HBO, 15.30
Simpsonii – Filmul – HBO, 18.35
Citește și arde (2008), cu George Clooney – HBO, 21.35
Deliverance (1972), cu Burt Reynolds – TCM, 22.00
Caravaggio (1986) – Cinemax, 22.35

Joi

Dincolo de aparențe (1998) – PRO Cinema, 17.00
Mizerabilii (2000), cu Gérard Depardieu – Național, 20.15
Inimă neînfricată (1995), cu Mel Gibson – TV 1000, 21.00
Legături periculoase (1988), cu Glenn Close – TCM, 22.00
Hotelul de un milion de dolari (2000), cu Mel Gibson – Național, 22.15
Mîndrie și glorie (2008), cu Edward Norton – Cinemax, 22.30
Rebelii jazz-ului (1960), cu Leslie Caron – TCM, 00.15

Reclame

filarmonic@ – 24/2010

17 iunie 2010

Joi, 17 iunie 2010, 19.00
Concert simfonic la Casa de cultură – închiderea stagiunii
Dirijor: Cristian Sandu

În program:

Don Giovanni – Wolfgang Amadeus Mozart

“Opera mozartiană cea mai apreciată de reprezentanţii romantismului din secolul al XIX-lea a fost Don Giovanni. Într-adevăr, este cea mai romantică dintre operele lui Mozart, dar şi cea mai serioasă, mai puternică şi mai aproape de lumea cealaltă (romanticilor le-a plăcut în special scena de la cimitir şi apariţia finală a Comandorului). Mulţi cercetători consideră că Don Giovanni este cea mai mare operă care s-a compus vreodată. Uvertura creează atmosfera. Cu cîteva acorduri de septimă micşorată şi o gamă în re minor, Mozart induce anxietatea, teama, groaza. Spre sfîrşitul operei, cînd gama reapare, ţi se face părul măciucă. Este un efect colosal, obţinut cu cele mai simple mijloace. Nu e de mirare că romanticii erau încîntaţi. Opera avea şi o morală, iar lucrul acesta le plăcea romanticilor, chiar dacă mulţi dintre ei nu au înţeles mesajul. Ceea ce face din cinicul, decadentul, dezgustătorul Don Giovanni un erou autentic şi chiar un erou modern este capacitatea lui de a-şi da viaţa pentru principiile sale. ‘Căieşte-te!’ strigă fantoma Comandorului. ‘Nu!’ spune Don Giovanni. ‘Căieşte-te!’ ‘Nu!’ şi Iadul îşi deschide porţile.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

“Din climatul Spaniei din care Beaumarchais îl desprinsese pe Figaro (celebrul bărbier din Sevilla) se trage şi eroul operei pe care Mozart a compus-o un an mai tîrziu (1787) – opera Don Giovanni (KV 527). Este a doua creaţie care alătură numele compozitorului de cel al lui Lorenzo de Ponte, colaborare ce a dăruit culturii şi artei ‘opera operelor’ – aşa cum va aprecia a fi această creaţie Richard Wagner, în secolul următor. […]  Pornind de la subiect, care urmăreşte aventurile celebrului cuceritor spaniol şi deznodămîntul legendar al vieţii lui imorale, Mozart a condus ţesătura muzicii sprijinindu-se permanent pe ideea coexistenţei dintre contrarii, aşa cum acestea se manifestă în viaţă, adevăr ce l-a condus la concepţia de ‘dramma giocosso’ semnalată în subtitlu (de libretist şi compozitor). Deci, dramă şi veselie, laturi ce oglindesc realitatea vieţii şi fac convingătoare desfăşurarea operei chiar dacă şirul de situaţii create de un personaj imoral se sfîrşeşte supranatural, fixînd – pe plan metafizic – o idee profund moralizatoare.”

“Pe plan arhitectural – supus şi acesta viziunii de dualitate (două acte) – opera Don Giovanni prezintă o unitate simfonică remarcabilă. Legătura organică dintre începutul şi sfîrşitul ei nu are precedent şi rămîne pentru multă vreme un model de neegalat. Dar viziunea ciclică pe care o prezintă compozitorul depăşeşte graniţele acestei partituri, el afirmînd o îndrăzneală cu totul captivantă în istoria acestui gen. Anume – el realizează în desfăşurarea muzicii transplantarea unei arii celebre din Nunta lui Figaro, pentru a sublinia o anumită semnificaţie a momentului scenic. Este vorba de seara supeului, cînd o orchestră este instalată pe scenă pentru a distra oaspeţii şi printre alte cîntece la modă ea cîntă melodia ‘Non piu andare’ pe care Figaro o cîntase cu ironie lui Cherubino. Noul său procedeu a deschis căi de afirmare expresivităţii programatice, ceea ce nu va întîrzia să se manifeste în concepţia dramaturgiei romantice.

Prima reprezentaţie a operei a avut loc la Praga, în ziua de 29 octombrie 1787, înscriind un succes neobişnuit de mare. La 15 mai 1788 – este semnalată şi premiera vieneză, după care faima acestei creaţii, a cărei profunzime filozofică de sursă legendară şi tratare muzical au înălţat genul pe culmi neatinse încă, va cunoaşte o recunoaştere unanimă.”

(Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

Nori – 14 iunie 2010

17 iunie 2010