Archive for 29 aprilie 2010

Cultura anunțului (25)

29 aprilie 2010

Reclame

Locuiesc în primul oraș liber de maidanezi

29 aprilie 2010

Un ONG din Oradea a reuşit, în cinci ani, să reducă numărul maidanezilor de la 4.000 la numai 400.

România liberă, 29 aprilie 2010

Eu i-am mai întîlnit:

– la intrarea grădiniței unde merge fetița mea: 29 martie 2010
– la intrarea la Biblioteca Județeană: 26 martie 2010
– în parcarea de la Real: 26 decembrie 2009
– în cartierul Nufărul: 20 martie 2010

Libertatea nu niciodată totală, normală, morală…

filarmonic@ – 17/2010

29 aprilie 2010

Joi, 29 aprilie 2010, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Ligeti András (Ungaria)
Solist: Demény Balázs

În program:

J. Brahms: Uvertura academică festivă
B. Bartók: Concert nr. 3 pentru pian și orchestră
J. Brahms: Simfonia a IV-a în mi minor

Béla Bartók (1881-1945)

“Este îndeobşte recunoscut faptul că cei mai mari trei compozitori de după Debussy, din prima jumătate a secolului al XX-lea, au fost Igor Stravinski, Arnold Schoenberg şi Béla Bartók: fiecare o individualitate puternică, fiecare un inovator important. Dacă Stravinski reprezintă logica şi precizia în muzică şi dacă Schoenberg marchează ruptura cu tonalitatea, orientîndu-se spre o filozofie cu totul nouă a compoziţiei muzicale, Bartók realizează fuziunea naţionalismului şi a gîndirii muzicale a secolului al XIX-lea într-o putere de expresie de-a dreptul cutremurătoare.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

Johannes Brahms (1833-1897)

“După Bach şi Haydn, s-a impus ca fiind al treilea mare artizan (în sensul cel mai nobil al termenului) al erei clasico-romantice în Germania. De aici se desprind, în ciuda splendorii simfoniilor sau concertelor lui, cele trei domenii preferate ale sale, toate sinonime ale intimităţii, care sînt pianul, muzica de cameră şi liedul (el nu a abordat nici poemul simfonic, nici opera). […] Brahms nu a intenţionat niciodată, aşa cum au făcut-o înaintea lui Schumann şi după el Mahler, să se lanseze în urmărirea unui ideal inaccesibil. Acest fapt lămureşte rezervele pe care le-a suscitat, dar şi poziţia lui unică în muzica germanică a secolului al XIX-lea.” (Dicţionar Larousse de mari muzicieni)