„Robert Powell este unul dintre cei mai devotați oameni meseriei sale, de o disciplină riguroasă, unul dintre acei actori englezi tipici care, odată convinși de justețea și necesitatea unui efort, sînt capabili de o dăruire totală. Cît a durat turnarea, n-a existat oboseală, n-a fost replică sau soluție găsită împreună cărora să nu li se dedice cu o abnegație fără limită.”
„Powell a trebuit să urce gol pe crucer, să tîrască după el, pe ulcioarele Soussei, crucea de lemn pe care avea să fie țintuit (era lemn veritabil și nu plastic, așa cum i se propusese, pentru că el dorea să trăiască acest episod printr-o suferință ‘autentică’ ce i se cuvenea.
A acceptat să fie legat cu funii rudimentare, exact ca acelea cu care erau legați condamnații în epocă, să i se imobilizeze mîinile cu piroane, false, desigur, dar care îl mențineau în acea imposibilitate de mișcare, cazna cea mai dureroasă a celui crucificat.”
„Ochii lui Powell erau pentru mine principalul mijloc de comunicare între el și public, ochii aceia de cristal care te străpung și care îți dogoresc gîndurile și privirea; efect profund tulburător, ce constituie principala sursă a fascinației tulburătoare pe care o exercită acest om asupra celor care îl privesc.”
„După această muncă, Robert Powell va trece, desigur, la multe alte roluri, multe alte personaje, în cinema și în teatru, diferite tocmai datorită dorinței acestui actor de a nu rămîne prizonierul ‘teribilei mreje’ a lui Iisus; poate chiar roluri antitetice. Dar acest rol își va pune pe viața lui de actor și de om o pecete care va rezista timpului și împrejurărilor.”
Franco Zeffirelli, Iisus – Povestea unei capodopere, Editura Orizonturi, București, 1991
La Rotundu 
Lasă un răspuns