Archive for 5 decembrie 2009

Gripa porcină – 5 decembrie 2009

5 decembrie 2009

3.793 de cazuri în România
10 decese, dintre care un copil de 10 ani

HotNews

În ultimele 24 ore au fost confirmate 133 cazuri noi de gripă cu virus A/H1N1 pandemic:

Ministerul Sănătății

Filme românești (18): Restul e tăcere

5 decembrie 2009

Sîmbătă – 5 decembrie, PRO Cinema, 22.05

Restul e tăcere (2008)
Regia: Nae Caranfil

“Proiect foarte drag şi ambiţios al regizorului Nae Caranfil, premiat în concursuri internaţionale încă din faza de scenariu, filmul are ca atuuri bine cunoscuta minuţiozotate regizorală şi subtilitate scenaristică a autorului său, o distribuţie fără cusur şi un subiect exploziv şi insolit: aventura realizării primului lungmetraj din istoria filmului românesc, Independenţa României, a cărui premieră a avut loc în… 1911!

Să aduci în faţa spectatorilor anului 2008 o asemenea evocare poate părea o propunere total hazardată în cazul unui regizor oarecare. Nae Caranfil însă ştie să facă acrobaţie pe muchia unei asemenea idei, tramsformînd orice accent desuet în eleganţă retro şi orice banal obiect de recuzită în simbol al unei epoci pitoreşti. Maiestuos şi ironic, vivace şi melancolic, filmat cu somptuozitate şi precizie, filmul său propune publicului o suită de revelaţii, însumate într-un experiment mai mult decît îndrăzneţ. Arta şi istoria, comedia şi tragedia, răsturnările de situaţie, gagurile burleşti şi trimiterile literare se amestecă în dozaje secrete în acest omagiu la adresa cinematografului fără precedent în istoria filmului românesc.” (Andreea Chiriac) (Ziarul de duminică, Nr. 9 (391), 7 martie 2008)

“Nae Caranfil urmăreşte, în Restul e tăcere, dificultăţile întîmpinate de Grigore Brezianu (cel care a avut ideea realizării Independenţei Românie şi care ar fi trebuit să semneze la final regia filmului) în demararea şi continuarea proiectului său. De multe ori, acţiunea principală e doar un pretext pentru o analiză mai aprofundată a mediului artistic din România antebelică şi pentru privirea plină de umor şi nostalgie asupra începuturilor vieţii cinematografice româneşti, cu toate prejudecăţile care încă planau asupra unei arte ce făcea, în acea epocă, primii paşi. De asemenea, Nae Carafil nu ezită să aducă pe ecran un ton acid-amar atunci cînd vorbeşte de înşelătorie şi obiceiuri meschine printre artişti şi producători.” (Laurenţiu Brătan) (22, Nr. 12 (941), 18-24 martie 2008)

“’Restul e tăcere’ nu este atît povestea unui film de acum un veac (‘Independenţa României’, al cărui autor este încă incert), cît povestea relaţiei complexe (cu suişuri şi coborîşuri, ca orice relaţie, bazată pe afecţiune şi respect reciproc) dintre doi vizionari care şi-au asigurat posteritatea prin filmul amintit. Esenţa acestei prietenii extraordinare – şi o nouă dovadă de mpiestrie cinematografică – poate fi găsită în schimburile de priviri dintre ei de pe cîmpul pe care este reconstituită bătălia de la Vidin şi, în final, din tribunalul unde se întîlnesc pentru ultima oară.” (Mihai Fulger) (Cultura, Nr. 11 (65), 20 martie 2008)

Restul e tăcere are, fără îndoială, carenţele sale: autorul ar fi putut renunţa fără probleme la povestea schematică de amor (relaţia dintre Grig şi Leon este mult mai importantă decît cea dintre Grig şi Emilia), animaţia nu suplineşte destul de convingător episodul parizian, machiajul lui Ovidiu Niculescu este prea strident, decorurile urbane îşi relevă cam des caracterul butaforic etc. Totuşi, nu pot decît să mă înclin în faţa lui Nae Caranfil pentru entuziasmul, pasiunea şi înzestrarea dovedite (şi) în acest film. Din tot ce a produs cinematografia românească după 1989, Restul e tăcere este cel mai aproape de entertainment-ul hollywoodian (în ipostaza sa fericită) şi are cele mai mari şanse să ajungă un film-cult.” (Mihai Fulger) (Observator cultural, Nr. 156 (414), 13-19 martie 2008)

“Cîte forme de spectacol cuprinde Restul e tăcere? Există trei bucăţi din Hamlet – una recitată cabotin la o înmormîntare, alta prezentată ca o versiune cinematografică mută şi filmată de fapt tot de tine, alta montată pe bune la sfîrşit. Există un fragment de comedie burlescă primitivă, care rimează cu elementele de burlesc primitiv din filmul tău, care la rîndul lor pregătesc burlescul înalt al reconstituirii bătăliei de la Vidin. Există un bal mascat şi un fragment de operă, o secvenţă de animaţie şi o secvenţă de montaj în alb-negru, pe ecran-în-ecran. Există chiar şi un moment de păşunism – ce alt regizor român serios ar mai îndrăzni să facă aşa ceva, ieşind şi cu faţa curată? Procesul de la final e un spectacol, cum e, desigur, şi înmormîntarea de la început, care rimează cu o a doua înmormîntare, plasată înspre final, şi ea tot un spectacol. Toate astea rimează între ele în diverse feluri – Restul e tăcere nu e doar un spectacol al spectacolelor, ci şi un poem; iar curgerea imaginilor unele în altele e muzică. Acum patru ani, cînd am citit scenariul, am scris că, deşi nu există, Restul e tăcere e un film mare. Acum n-aş mai spune asta. Cred că ratezi tranziţia spre tragedie: eroii nu petrec destul timp împreună, eroul nu petrece destul timp cu eroina pentru ca trădările şi răzbunările din ultima parte să aibă greutatea tragediei. Spectacolul e adevăratul erou. Restul e tăcere e o mare pledoarie pentru spectacol.” (Andrei Gorzo) (Dilema veche, Nr. 214, 20-26 martie 2008)

“Nae Caranfil subliniază subtil magia erotică pe care o exercită cea de-a şaptea artă, puterea ei de seducţie care nu se stinge cu pahar cu apă. Meritul lui Nae Caranfil stă şi într-o nuanţare a fiecărei scene, – tot el este şi autorul scenariului şi nu-i lipseşte ochiul unui fin documentarist –, prin acordul armonic al unor registre diferite de la cel al poantei la cel al comediei fine prinsă în plasa aluziilor cu pase dramatice şi reveniri la note burleşti topite în feerie. Lumea filmului le conţine pe toate şi într-un mod miraculos, magic ele sunt orchestrate excelent prevalînd un ludic ironic care invită însă la meditaţie. Nae Caranfil a evoluat în paralel cu noul val minimalist, alături de un Radu Gabrea către un altfel de a face film evitînd totodată stridenţele, manierismele estetizante, notele isterice sau neaoşismele abrupte ale colegilor mai vîrstnici (Dan Piţa, Mircea Daneliuc etc.) fără dorinţa expresă de a zgîria retina cu scene contondente şi expresii măs­că­roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la o a doua sau a treia, mi­nu­ţiozitatea cu care regizorul creează recurenţe prin de­taliul din background pe care-l înregistrezi subliminal, felul în care buclează o serie de episoade secundare sau urmăreşte efecte teatrale reiterînd chiar şi caricat modalităţi de expresie dramatică vetuste, dar de un farmec retro irepresibil, toate acestea conferind adîncime, o cameră de rezonanţă filmului.” (Angelo Mitchevici), (România literară, Nr. 11, 21 martie 2008)

“Singurul lucru pe care străinii nu-l percep e latura nostalgică, voiajul ‘în căutarea României pierdute’, tentativa de recuperare a unui tip de cultura urbană pe care numai publicul nostru o poate gusta. Este un ‘salt înapoi’ într-un Bucureşti de legendă, ce face parte astăzi din imaginarul colectiv. În rest, părerea mea (întărită de reacţiile publicului de peste tot unde am fost) e că filmul spune o poveste universală, perfect comprehensibilă pe orice meridian, despre oameni care vor să facă ceva pe lumea asta, pentru că poartă în ei un neastîmpăr al creaţiei. Cinematograful mut a fost o artă universală prin excelenţă, iar faptul că eu povestesc despre un cineast de care n-a auzit nimeni, care a făcut un film de care n-a auzit nimeni, într-o ţară de care n-a auzit nimeni, este poate o slăbiciune în materie de marketing, dar sigur un element esenţial pentru percepţia clară a temei filmului: nevoia noastră de a lăsa ceva în urmă, oricît de mărunţi am fi.” (Nae Caranfil) (Dilema veche, Nr. 215, 27 martie – 2 aprilie 2008)

Filme românești (17): Pas în doi

5 decembrie 2009

Sîmbătă – 5 decembrie, PRO Cinema, 17.00

Pas în doi (1985)
Regia: Dan Piţa
Cu: Claudiu Bleonţ

Un tînăr muncitor cu înaltă calificare, student la seral, scrimeur şi cîntăreţ la flaut în timpul liber se îndrăgosteşte aproape concomitent de două fete şi nu se poate hotărî pe care să o aleagă.

“Filmul este o demonstraţie de viziune cinematografică, o adevărată lecţie de modul cum talentul poate ridica aparent-nesemnificativul la puterea simbolului. Povestirea propriu-zisă suferă, prin actul însuşi al vizualizării, un proces de dilatare, de transformare a neînsemnatului în semnificaţie, a banalului în destin, a universului mărunt în condiţie umană.” (Mircea Alexandrescu) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Pas în doi este unul dintre cele mai artiste filme româneşti. […] Claudiu Bleonţ, în rolul lui Mihai, este sclipitor, interiorizările sale – în ‘momentul adevărului’ din final – ating praguri paroxistice.” (Istoria filmului românesc, 2000)

“Film mitizat, vîrf al ‘realismului poetico-magic’ în creaţia lui Piţa: tineri în cămin de nefamilişti, întreceri de ‘mîini îndemînatice’, facultate la seral, box, scrimă, discotecă, plenare despre ţinuta morală într-o existenţă ca o dioramă de muzeu. În contrast, eroii care suferă, roşi de o tristeţe schopenhauriană! […] O bizarerie suprarealistă fără acoperire epică (fruntaşul în muncă îşi găseşte graiul numai sub duş, orchestra repetă, sub ploaie, în bazinul de înot, tatăl Monicăi îşi rosteşte, şoptit, biografia filistină în faţa viitorului ginere, ş.a.m.d.) reflectă încercarea disperată de a sparge, cumva, canoanele estetice impuse, dar printr-un studiu de atelier chinuit, fără sinceritate şi emoţie reală.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Filme (5-10 decembrie 2009)

5 decembrie 2009

Titanic (1997) – Sîmbătă, HBO, 11.45
Oscar, Globul de Aur, nom. César pt. cel mai bun film străin

“Un uluitor succes de box-office (încasări de peste un miliard de dolari [aproape două miliarde] la o investiţie de 200 milioane) situează filmul pe primul loc în lista filmelor cu cele mai mari încasări din toate timpurile.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Restul e tăcere (2008) – Sîmbătă, PRO Cinema, 22.05
“Proiect foarte drag şi ambiţios al regizorului Nae Caranfil, premiat în concursuri internaţionale încă din faza de scenariu, filmul are ca atuuri bine cunoscuta minuţiozotate regizorală şi subtilitate scenaristică a autorului său, o distribuţie fără cusur şi un subiect exploziv şi insolit: aventura realizării primului lungmetraj din istoria filmului românesc, Independenţa României, a cărui premieră a avut loc în… 1911! Să aduci în faţa spectatorilor anului 2008 o asemenea evocare poate părea o propunere total hazardată în cazul unui regizor oarecare. Nae Caranfil însă ştie să facă acrobaţie pe muchia unei asemenea idei, tramsformînd orice accent desuet în eleganţă retro şi orice banal obiect de recuzită în simbol al unei epoci pitoreşti. Maiestuos şi ironic, vivace şi melancolic, filmat cu somptuozitate şi precizie, filmul său propune publicului o suită de revelaţii, însumate într-un experiment mai mult decît îndrăzneţ. Arta şi istoria, comedia şi tragedia, răsturnările de situaţie, gagurile burleşti şi trimiterile literare se amestecă în dozaje secrete în acest omagiu la adresa cinematografului fără precedent în istoria filmului românesc.” (Andreea Chiriac) (Ziarul de duminică, Nr. 9 (391), 7 martie 2008)

Portocala mecanică (1971) – Sîmbătă, Cinemax, 23.00
“Marilor idealuri ale anilor ’60, Kubrick le răspunde, inspirat de un roman de Anthony Bruges, cu Portocala mecanică, capodoperă perversă şi estetizantă, violentă satiră socială, denunţ vehement al condiţionării psihologice, anticipaţie clinică despre delincvenţa juvenilă în anul 2000, comedie neagră şi S.F. filosofic. El jonglează frenetic cu cei doi poli ai dramaturgiei futuriste, sexul şi violenţa, provocînd repulsie şi fascinaţie.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Alte filme

Pas în doi (1985), cu Claudiu Bleonț – Sîmbătă, PRO Cinema, 17.00
Divorț din dragoste (1991), cu Horațiu Mălăele– Sîmbătă, B1, 20.00
Singur acasă (1990), cu Macauley Culkin – Sîmbătă, PRO TV, 20.30
Fiica președintelui (2004), cu Katie Holmes – Sîmbătă, Acasă, 20.30
Secret irezistibil (2006), cu Susan Sarandon – Sîmbătă, TVR 1, 21.10
Rocky (1976), cu Sylvester Stallone – Sîmbătă, Național, 22.00
Pat Garrett și Billy The Kid (1973) – Sîmbătă, TCM, 22.00
Leon (1994), cu Jean Reno – Sîmbătă, PRO TV, 22.45
Ana și regele (1999), cu Jodie Foster– Duminică, HBO, 11.25
Fantomas (1964), cu Jean Marais – Duminică, PRO Cinema, 16.45
Întîlnirea (1982), cu Ovidiu Iuliu Moldovan – Duminică, PRO Cinema, 20.00
Războiul (1994), cu Elijah Wood – Duminică, TVR 1, 21.10
Poștașul sună întotdeauna de două ori (1981), cu Jack Nicholson – Duminică, TCM, 22.00
Omul-Păianjen (2002), cu Tobey Maguire – Duminică, AXN, 22.00
Teroare în Paris (2008), cu Liam Neeson – Duminică, HBO, 22.25
Howards End (1992), cu Anthony Hopkins– Duminică, TVR Cultural, 23.20
Robin Hood, prințul hoților (1991), cu Kevin Costner – Luni, Național, 20.15
Doamna din Shanghai (1947), cu Rita Hayworth – Miercuri, PRO Cinema, 17.00
Oră de vîrf (1999), cu Jackie Chan – Miercuri, PRO TV, 20.30
Băieți buni (1990), cu Robert de Niro – Miercuri, PRO Cinema, 22.00
Hibernatus (1969), cu Louis de Funès – Joi, PRO Cinema, 17.15

Exerciţiu de transparenţă: 15 jurnalişti şi comentatori îşi fac public votul

5 decembrie 2009

Victor Ciutacu: Mircea Geoană
Ion Cristoiu: Traian Băsescu
Adriana Duțulescu: Nu voi merge la vot
Costin Ilie: Traian Băsescu
Vlad Macovei: Traian Băsescu
Cristian Pătrășconiu: Traian Băsescu
Vlad Petreanu: Mircea Geoană
Simona Tache: Nu m-am decis încă
Alexandru-Brăduţ Ulmanu: Nu votez
Mihnea Măruţă: Traian Băsescu
Ovidiu Eftimie: Mircea Geoană
Alin Fumurescu: Traian Băsescu
Mihnea Dumitru: Traian Băsescu
Iulian Comănescu: Nu votez

www.presa.nu

Concurs cu 3 laptopuri premii

5 decembrie 2009

http://designmylaptop.ro/regulament

1-30 decembrie 2009

Chinurile limbii (1)

5 decembrie 2009

„Am băut o cafea din aia mişto, de îi fac reclama la tv, la Zilele Biz. E super-mega-extra genială!”

zoso.ro

Concurs Blogdeturism.ro

5 decembrie 2009

http://blogdeturism.ro/2009/lansare-blogdeturism-ro-si-concurs.html

1-7 decembrie 2009

Sondaj HotNews depre dezbaterea Geoană-Băsescu – UPDATE 5 decembrie 2009

5 decembrie 2009

Mircea Geoană – retorică: 2.150 de cititori au acordat cele două note mari
Traian Băsescu – retorică: 8.350 de cititori au acordat cele două note mari

Mircea Geaoană – conținut: 1.650 de cititori au acordat cele două note mari
Traian Băsescu – conținut: 8.400 de cititori au acordat cele două note mari

Total voturi: 11.200

NOTĂ: Am rotunjit datele din 5 decembrie 2009, 09.00

HotNews

Politice (50)

5 decembrie 2009

„Indiferent ce votăm, România o va duce mai bine numai atât cât se poate pe seama UE. Altfel, Geoană e prea năuc ca să ştie ce spune şi să facă ce promite, iar Băsescu e prea zarzavagiu pentru a reuşi să adune o mână de oameni competenţi şi preocupaţi de soarta ţării.” (Teofil Stanciu)