Archive for 8 octombrie 2009

Trotuar (12)

8 octombrie 2009

trotuar12

filarmonic@ – 41/2009

8 octombrie 2009

Joi, 8 octombrie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Tiberiu Soare
Solist: Alexandru Tomescu

În program:

C. Saint-Saëns: Concert nr. 3 pentru vioară și orchestră în si minor
J. Brahms: Simfonia a II-a în Re major

Camille Saint-Saëns (1835-1921)

“În general, nu se ştie că Saint-Saëns a fost, probabil, cel mai uluitor copil-minune din întreaga istorie a muzicii. Coeficientul lui de inteligenţă trebuie să fi depăşit net orice posibilităţi de măsurare. Gîndiţi-vă numai: la numai doi ani şi jumătate cînta deja la pian. Evident că avea şi auz absolut. Ştia să scrie şi să citească înainte să împlinească trei ani. La trei ani a compus prima sa piesă. Manuscrisul original, datat 22 martie 1839, se află la Conservatorul din Paris. La cinci ani analiza Don Giovanni şi nu după reducţia la pian, ci după partitura completă. La aceeaşi vîrstă a dat cîteva recitaluri în public. La şapte ani citea curent în latină şi se interesa de ştiinţe, în special de botanică şi de lepidoptere. Colecţiona şi specimene geologice. Şi-a început pregătirea muzicală formală la şapte ani şi şi-a făcut debutul oficial la zece ani. La recitalul e debut s-a oferit să cînte din memorie oricare dintre cele treizeci şi doi de sonate ale lui Beethoven. […] Liszt l-a considerat cel mai mare organist din lume. […] A dat un ciclu de concerte de pian de Mozart, probabil primul pianist din istoria muzicii care a făcut acest lucru. […] ” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

“Există o estetică satisfăcătoare în logica muzicii lui, un adevărat profesionalism care se reflectă în puritate, finisare, claritatea contururilor. Este o muzică ce îşi are rădăcinile adînc înfipte în tradiţia clasică, chiar dacă se depărtează mult de formele ortodoxe. S-ar putea spune că Saint-Saëns este primul neoclasic. Mai presus de orice, muzica lui are eleganţă clasică. Dintre toţi compozitorii francezi ai vremii sale, a fost cel mai cast, iar muzica lui evită sunetele suprasenzuale ale lui Franck şi ale şcolii acestuia. […] Muzica lui pentru pian, care nu este cîntată aproape niciodată, înclină spre stilul de salon, dar strălucirea şi obiectivitatea ei o salvează de banalitate. Este o muzică foarte eficientă.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

Dintre poemele simfonice ale lui Saint-Saëns s-a remarcat în mod special Dansul macabru. Arta şi ştiinţa, susţinea Saint-Saëns, vor lua locul religiei. Viaţa nu are nici un scop. “Oamenii au întotdeauna dezamăgiţi de căutarea cauzelor finale. Poate că nici nu există aşa ceva.” Existenţialismul francez a avut un purtător de cuvînt în persoana lui Saint-Saëns cu mult înainte de Sartre.

Simfonia a II-a în Re majorJohannes Brahms

Simfonia în re major este unul dintre cele mai luminoase tablouri sonore ale creaţiei lui Brahms, luminozitate care i-a atras şi unele denumiri de semnificaţie, ca ‘Pastorala’ lui Brahms, ca ‘Ultima simfonie de Schubert’, sau ca ‘Simfonia vieneză’. Raportată la Beethoven şi Schubert pentru puritatea sentimentelor dezvăluite, sau la climatul vienez, pentru pulsaţia de länder şi vals ce-i leagănă numeroase pagini, muzica noii simfonii se impune ca tipică pentru sistemul brahmsian de simfonizare, nu numai prin toate argumentele ei de ordin stilistic, dar mai ales prin ‘afectivitatea’ proiectată permanent in interior, din cercul simţămîntului de cuprinzătoare iubire – iubire de natură, de oameni, de viaţă. Este o muzică a frumosului şi echilibrului, concepută într-o uluitoare unitate. O unitate la care Brahms ajunge pe calea vastei experienţe în arta variaţională şi a unei depline stăpîniri a mişcărilot contrapunctice, conducte prin care muzica sa se dezvoltă continuu din esenţe primare. În această privinţă, a ramificaţiilor expresive şi a evoluţiei lor dictate de un fond muzical generator, Simfonia în re major constituie unul dintre eminentele exemple.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

Alexandru Tomescu

În septembrie 2007 Alexandru Tomescu a cîştigat dreptul de a cînta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani. Vioara Stradivarius Elder, folosită timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu, este considerată a fi unul din cele mai bine conservate Stradivariusuri.

Pe 10 aprilie 2009 a concertat, timp de o jumătate de oră, în staţia de metrou „Piaţa Victoriei”, îmbrăcat în haine modeste. Efectul muzicii de calitate asupra bucureştenilor care se aflau la o oră cu trafic de vîrf în staţia de metrou a fost neaşteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a întîrzia la serviciu, doar pentru a asculta cîteva acorduri din „recitalul” lui Tomescu şi pentru a pune o bancnotă în cutia aşezată în faţa interpretului. Muzicianul a strîns de la călători peste trei milioane de lei vechi. (Wikipedia)

În luna ianuarie a anului 2007, în stația de metrou „L’Enfant” din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cîntat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Îmbrăcat simplu, cu blugi, un tricou cu mîneci lungi și o șapcă de baseball pe cap, Bell a susținut un recital de 43 de minute. S-a dorit a fi un experiment sociologic prin care jurnaliștii de la cotidianul „Washington Post” au vrut să afle cum vor reacționa trecătorii. Deși cu cîteva zile înainte violonistul concertase cu sala plină la „Boston Symphony Hall”, unde un bilet a costat 100$, în dimineața de vineri artistul nu a strîns decît 32,17$. (România liberă, 15 aprilie 2009)

Zilele Revistei Familia – 2009

8 octombrie 2009

familia2009

Moldovenești (4)

8 octombrie 2009

Vlad Filat: „”Sîntem un stat independent, suveran și unitar. Rusia trebuie să își retragă trupele și armamentul și să retragă sprijinul acordat regimului separatist din Transnistria.”

Trotuar (11)

8 octombrie 2009

trotuar11