Archive for 9 aprilie 2009

Sondaj HotNews: Alegeri prezidenţiale

9 aprilie 2009

sondaj9apr2009

HotNews, 9 aprilie 2009, 23.00

Reclame

Johnny (14)

9 aprilie 2009

johnny14

Oradea în ZeList (09.04.2009)

9 aprilie 2009

Top ZeList cuprinde 31.183 de bloguri româneşti.

Bloguri orădene prezente într-un anumit eşantion:

1.000 – 16
2.000 – 29
5.000 – 72
10.000 – 128
25.000 – 256

Lista cu 340 de bloguri orădene prezente în Top ZeList se găseşte pe pagina Oradea în Top ZeList.

Actualizarea topului se face o dată pe săptămînă (joia).

În paranteză: poziţia în Blog Rank (11.176 de bloguri româneşti)

59. oradeanul.com (93)
318. te.stiu.info (668)
328. rotundu.wordpress.com (94)
359. bucatareselevesele.blogspot.com (526)
412. wassupady.com (296)
467. coolest-concepts.net (427)
487. patratosu.wordpress.com
492. academianae.wordpress.com (272)
609. dani-hellgaming.com (434)
714. adamaica.wordpress.com (168)
758. rimel.ro
794. mortu.eu (595)
806. romaniaevanghelica.wordpress.com (110)
874. vudu84.net (1094)
881. mariuscruceru.ro (167)
928. throughlifelightandlens.blogspot.com (732)

Urbanistice (24)

9 aprilie 2009

urbanistice24

filarmonic@ – 15/2009

9 aprilie 2009

Joi, 9 aprilie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Mink Seok Kang (Coreea)
Soliste:
Axia Marinescu (pian)
Seung You Park (Coreea)

În program:

W.A. Mozart: Concert pentru pian şi orchestră în La major
J. Haydn: Concert pentru violoncel şi orchestră în Do major
J. Sibelius: Finlandia – poem simfonic
S. Choi: Arirang – poem simfonic
P.I. Ceaikovski: Marş slav
G. Kang: Doragi – poem simfonic

Poemul simfonic

“Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decît în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare Ce se aude de pe munte (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cînta pămîntul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descriptive, punînd toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditaţiei sau a descrierii. Dacă ‘compozitorii de poeme simfonice se bazează în majoritatea timpului pe forme catalogate’ (Jean-Pierre Bartoli), caracteristica muzicală esenţială a genului rămîne marea sa libertate structurală, instrumentală şi armonică. Ca în teatrul liric, muzicienii depăşesc adeseori regulile muzicii ‘pure’, conferind orchestrei culorile cele mai evocatoare şi neezitînd să folosească acorduri sau ritmuri insolite care, dată fiind funcţia lor ilustrativă, nu au nevoie să fie legitimate de coerenţa discursului muzical.”

(Gérard Denizeau, Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii, 2000)

“Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în ‘uvertura cu program’, gen în care Beethoven excelase de curînd. […] Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzînd să redea intebnsitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

Jan Sibelius (1865-1957)

“Puţini mari compozitori au avut parte de aprecieri atît de contradictorii precum Sibelius. Iată într-adevăr un artist despre care, pe de o parte, de la intrarea lui în scenă, în jurul anului 1890, s-a vorbit încontinuu şi care rămîne unul dintre puţinii compozitori ai secolului XX care a suscitat din abundenţă comentarii de ordin strict muzical (numeroasele analize ale celor şapte simfonii ale sale), dar care, pe de altă parte, a fost trecut total sub tăcere, cel puţin pînă într-o perioadă recentă, în mediile aşa-zise de avangardă, numele lui nefiind nici măcar menţionat în unele lucrări foarte serioase de istorie a muzicii secolului XX. Foarte frecvent, Sibelius nu a fost comentat decît în termeni pitoreşti sau mitologici. De aici, falsa idee a unui Sibelius izolat de muzica epocii sale, precum Finlanda de restul Europei. În realitate, de-a lungul întregii lui vieţi active, Sibelius a fost un mare călător, cunoştea la perfecţie şi ţinea cont de tot ceea ce se petrecea în jurul lui. Toate acestea nu înseamnă că singurătatea exista mai puţin pentru el şi că nu o resimţea cu duritate, dar ea se situa la un nivel diferit, mult mai interesant.

Pentru a reveni la judecăţile contradictorii care s-au făcut relativ la Sibelius, trei citate ar ajunge pentru a le ilustra: ‘Cel mai mare simfonist după Beethoven’ (Cecil Gray, 1931); ‘Eternul bătrîn, cel mai prost compozitor din lume’ (René Leibowitz, 1966); ‘Principalul reprezentant, împreună cu Schönberg, al muzicii europene, după moartea lui Debussy’ (Constant Lambert, 1934). Reacţia împotriva lui Sibelius a atins punctul culminant în preajma morţii sale, la începutul marelui val serial de după al doilea război mondial şi respectiv în perioada în care au început şi reacţiile împotriva acestui val (în Anglia, exista, în plus, sentimentul de vinovăţie că, după 1930, Sibelius fusese ridicat în slăvi, în detrimentul lui Schönberg, Berg, Webern şi chiar Stravinsky). Astăzi, reculul timpului permite observarea limpede a acestei situaţii, iar problemele actuale ale muzicii conferă din nou întreaga valoare atitudinii sănătoase a unui Constant Lambert, care în Music Ho! (1934) a avut clarviziunea de a cita printre capodoperele recente în acelaşi timp Variaţiunile pentru orchestră de Schönberg (1928) şi Simfonia a VII-a de Sibelius (1924).” (Dicţionar Larousse de mari muzicieni, 2000)

Cenaclul de la Bibliotecă – 9 aprilie 2009

9 aprilie 2009

cenaclu9apr2009

cenacluoradea.wordpress.com

Editura Polirom: Colecţia Cinema

9 aprilie 2009

4decenii200

Joi, 9 aprilie, ora 18, în Sala de lectură a Teatrului Act se lansează, o dată cu cartea lui Alex. Leo Şerban, noua colecţie „Cinema” a editurii Polirom.

polirom.ro

fulger.hotnews.ro

Oradea nefardată (28)

9 aprilie 2009

oradeanefardata28

Vitalie Sprînceană: 4 NO! ai protestului din Chişinău

9 aprilie 2009

http://www.spranceana.com/idei-limpezi-in-vremuri-tulburi-3-696.html

Cele 4 idei ale articolului sînt:

1. No message! Asta s-a văzut încă din seara zilei de luni: era multă emoţie, tristeţe, disperare, pe alocuri lacrimi chiar.

2. No leader! Cum e ţara, aşa e şi revoluţia. Adică moldovenească, prost organizată…

3. No power! Marţi, poliţia a fost paşnică. Suspect de paşnică.

4. No control! Provocatorii, dacă au existat, au acţionat la început reuşind să înfierbânte gloata.

Aprilie (5)

9 aprilie 2009

aprilie5