Concurs Rotund – martie 2009

Benjamin Franklin: “Cele mai dificile trei lucruri în viaţă sînt: a păstra un secret, a ierta şi a profita de timp.”

Cine doreşte să participe la concurs trebuie să adauge încă un lucru pe care îl consideră foarte dificil în viaţă.

Răspunsurile se pot propune pînă la 10 aprilie 2009.

Concursul are un premiu constînd în 3 cărţi:

Madame Bovary – Gustave Flaubert

Laura Măgureanu: “Doamna Bovary este scrierea ce dă întreaga măsură a talentului literar aparţinând unui titan al literaturii mondiale – nu consider că această exprimare este un clişeu –, Gustave Flaubert. Scriitorul care a stârnit admiraţia lui Mario Vargas Llosa înfăţişează în romanul amintit viaţa tumultoasă a unui personaj multifaţetat şi complex, ale cărui valuri cad pe parcursul cărţii.”

Copilul-umbră – P.F. Thomese

Humanitas: Publicat în 2003, după moartea fiicei autorului, inclasabilul Schaduwkind (Copilul-umbră) – meditaţie, poem în proză, eseu – s-a bucurat de un succes extraordinar în Olanda (70.000 de exemplare vândute), fiind tradus ulterior în peste cincisprezece ţări. În 2007, Copilul-umbră a fost nominalizat pentru prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award.

Departe de orice indiscreţie şi orice formă de intimism, P.F. Thomese caută cuvintele şi lucrurile care rămân după dispariţia fizică a fiinţei dragi. Deşi probează toate registrele tânguirii – de la disperare, trecând prin spaimă şi mizantropie, până la apatia din final –, Copilul-umbră depăşeşte starea de doliu (pe care Thomese o numea, într-un interviu, „egocentrică”), descriind mai degrabă stări poetice posibile şi variabile în „spaţiul literar”.

Puterea de a mângâia. Ghid biblic în ajutorul victimelor abuzurilor – Samantha Nelson

Samantha Nelson: “O victimă a unui abuz, indiferent că vorbim de violenţă domestică, viol, incest, exploatare profesională, comportament pastoral inadecvat sau orice altă sursă generatoare, trebuie să fie tratată cu compasiune, dragoste şi înţelegere. Abuzul nu trebuie lăsat să continue şi nici să fie minimalizat. Nu trebuie să spunem victimei că ar fi cazul ‘să treacă peste şi să meargă mai departe’. […] Cred că, de fapt, îi jefuim pe oameni de demnitatea lor atunci când le spunem că sunt incapabili de a face anumite alegeri – fie ele bune sau rele – şi, astfel, nu mai sunt responsabili de propriul lor comportament.”