filarmonic@ – 11/2009

Joi, 12 martie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Romeo Rîmbu
Solist: Giorgos Konstantinou (Grecia)

În program:

D. Deliu: Primavera
S. Prokofiev: Concert nr. 1 în Re bemol major pentru pian şi orchestră
J. Haydn: Simfonia nr. 103 în Mi bemol major, cu lovitură de timpan

Serghei Prokofiev (1891-1953)

“Prokofiev a lăsat un grup de lucrări care îşi menţin şi astăzi prospeţimea. Este unul dintre compozitorii cei mai cîntaţi ai secolului al XX-lea. Două dintre cele cinci concerte ale lui pentru pian, ambele concerte pentru vioară, Simfonia a cincea, o mare parte din muzica pentru pian (mai ales sonatele a treia, a şaptea şi a opta), Romeo şi Julieta, Simfonia clasică, suita din Dragostea pentru trei portocale şi Petrică şi lupul figurează în repertoriile permanente. Alexandr Nevski este una dintre cele mai renumite partituri de muzică pentru film. Dar s-ar putea ca pînă la urmă o mare parte din muzica lui Prokofiev să moară. Întotdeauna a pus efectul mai presus de substanţă în lucrările sale timpurii, în timp ce în ultimele a fost silit să compună o muzică albă, aproape cinică. Lucrări precum Sonata pentru pian nr. 7, Sonata pentru vioară în re major sau Concertul pentru vioară în sol minor nu se bucură de o apreciere prea mare. Scara emoţională a lui Prokofiev era limitată şi adesea, aşa cum se întîmplă şi în Îngerul de foc, şi-a propus în mod deliberat să şocheze, iar după ce se reduce impactul şocului, nu mai rămîne mare lucru. Dar în muzica lui cea mai bună a exprimat nervul secolului.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

“Exceptînd muzica religioasă, Prokofiev a abordat toate genurile. A dat ce avea mai bun în muzica pentru pian (concertele, sonatele şi numeroasele lui miniaturi se găsesc în primul-plan al repertoriului pianistic al secolului XX), în lucrările coregrafice şi cinematografice, unde excelează prin găsirea echivalentului muzical al mişcărilor şi al scenelor vizuale. Muzica lui lirică prezintă mai multe inegalităţi, în pofida forţei incontestabile a Jucătorului sau a Îngerului de foc şi a anumitor episoade din Simeon Kotko sau din Război şi pace: Prokofiev este incomparabil mai inovator în domeniul armonic şi instrumental, decît acela al scriiturii vocale şi este mai mult un ilustrator şi un povestitor, decît un psiholog.

Realist, voluntar, îndreptat către concret şi către viitor, caustic şi dur, spiritual şi provocator, alături de toate acestea, Prokofiev nu este cu nimic mai puţin un liric care a ştiut întotdeauna să-şi adapteze inventivitatea melodică diferitelor stiluri pe care le-a practicat. El este, de asemenea, un moştenitor direct al clasicilor, prin simţul formei şi al construcţiei solide şi prin disciplina inspiraţiei sale. Ceea ce explică, în mare măsură, uşurinţa de adaptare şi marea lui productivitate.” (Dicţionar Larousse de mari muzicieni, 2000)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: