Archive for 26 ianuarie 2009

Trotuar (2)

26 ianuarie 2009

trotuar2

Remorca publicitară blochează traseul normal al pietonilor către staţia de tramvai de la intrarea în Oradea dinspre Băile Felix.

După cum se poate vedea, după ce traversăm trecerea de pietoni (în pas alert, că e vorba doar de 12 secunde pentru pietoni, de atîtea ori m-am întrebat cum se descurcă femeile cu copii, bătrînii sau oricine cu două sacoşe în mînă venind de la piaţa din zonă), trebuie să facem slalom printre stîlpi, panouri publicitare şi maşini parcate pe trotuar! Mai are rost să amintesc de urîţenia stîlpului de iluminat, chinuit de rămăşiţele unor anunţuri?

Reclame

Cristian Preda despre modificarea Constituţiei

26 ianuarie 2009

„Întrebarea nr. 12 phlojo

1. Inteleg foarte bine de ce SUA are nevoie de un congres bicameral; insa pt Romania nu gasesc o justificare. De ce continuam in aceasta formula? Nu ne ajunge o camera?

2. Nu mi se pare normal ca cineva care ocupa un post in care a fost numit sa aiba mai multa putere decat cineva dintr-un post in care a fost ales. E un principiu de baza al democratiei. Lasand la o parte cine ocupa postul de presedinte al Romaniei si postul de prim ministru in ziua de azi (acum nu ma refer la persoane anume ci la principiu), nu ar fi mai bine sa existe un singur post – presedinte, prim ministru, cancelar… sau cum o sa-i spuna – care sa fie ocupat de o persoana aleasa in mod direct de populatie (nu prin unele aranjamente ale partidelor) si aceasta persoana sa aiba puterea de a conduce puterea executiva?

Cristian Preda:

Bicameralismul american e foarte diferit de cel de la noi. Camera reprezentantilor reprezinta cetatenii, in vreme ce Senatul reprezinta statele. La noi bicameralismul e o traditie care incepe la 1864, dureaza pana la alegerile din 1946, dupa care e reinventat – intr-o forma destul de precara – in 1990. Avem nevoie fie de unicameralism, fie de un bicameralism inegalitar, adica in care cele doua camere sa se diferentieze din perspectiva reprezentarii si sa isi limiteze puterea reciproc. Totul e ca actiunea de legiferare sa nu fie blocata.”

HotNews

Trotuar (1)

26 ianuarie 2009

trotuar1

Cu tractorul pe trotuar… La 1 metru de strada lată… Luni, 26 ianuarie, ora 12.00… Poza e luminoasă, nu redă noroiul prin care noi, pietonii, a trebuit să ocolim tractorul staţionat (fără şofer).

Dacă primarul parchează pe trecerea de pietoni, în buricul tîrgului, ce mai contează un tractor pe trotuar în apropierea Oficiului Poştal nr.10?

Prima Doamnă

26 ianuarie 2009

„In SUA este de neconceput un presedinte burlac. Mai mult, poate ca in nicio alta tara sotia presedintelui nu are o importanta mai mare. Prima Doamna este mai mult decat o persoana, este o institutie, indiferent ca se numeste Bird, Patricia, Rosalynn, Laura, Barbara, Nancy, Jacquelin, Hillary sau Michelle.”

http://www.ziare.com/Secretele_puterii_lui_Obama-635577.html

Recomandare bloglectură (1)

26 ianuarie 2009

Comunismul fiecăruia, comunismul tuturor – Teofil Stanciu

„Ceauşescu s-a dus (cel mai probabil). Dar ne-a lăsat să ne ocupăm de moştenirea comunistă din minţile şi inimile noastre, din manualele noastre, de pe străzile noastre. Avem o istorie mică, o istorie mare, o ideologie comunistă mai mult sau mai puţin altoită pe ADN-ul propriu, un trecut – toate trebuie administrate într-un fel. Nu cred că suma comunismelor individuale poate contura un comunism al tuturor.”

Trebuiau să poarte un nume – Ceauşescu

26 ianuarie 2009

„Vorba lui Marin Sorescu parafrazata negativ: Ceausescu n-a existat. E existat in schimb un neam de oameni care, cu mici si notabile exceptii, a inghitit pe nemestecate laturile aruncate de istorie. Le-a inghitit si au inceput sa ii placa. Sa ii placa atat de mult incat a inceput sa ii toarne la securitate pe cei care nu le inghiteau bucurosi. Un neam care a clefait bucuros la troaca comunista si care plange acum dupa gustul de coji de cartofi, copite de porc, gheare si gaturi de pui. Ceausescu ne-a dat de munca, baaa, si ne-a dat case! Sa ne fie de bine!

“Ceausescu e o scoala, Ceausescu e o boala” – Ada Milea

PS. Cand a candidat Ratiu la alegerile pentru presedinte comunistii din noi s-au razvratit si i-au reprosat cu manie proletara: ce vrea asta care n-a mancat salam cu soia impreuna cu noi? Si l-am primit pe Iliescu care mancase foarte mult. Salam, vreau sa zic.”

chestiuni.info

revist@ – 26 ianuarie 2009

26 ianuarie 2009

…fiecare ne facem o revistă din ceea ce citim şi vedem… fiecare care citim şi care, dincolo de privit, şi vedem… şi bombănim în barbă… (Alin Cristea)

O constituţie pentru libertate

Sub acest titlu a apărut, din seria ‘Suplimentelor Libertariene’, un nou grupaj de articole CADI (Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională) pe tema reformei constituţionale în revista 22, Nr. 4 (985), 20-26 ianuarie 2009.

“Ştim, în spiritul teoriei lui James Buchanan, părintele renaşterii constituţionalismului clasic liberal în secolul XX, că procesul constituţional, în sensul de negociere a regulilor jocului, nu se termină niciodată, la fel cum nu are nici început.” (Ionuţ Sterpan)

Va’s’zică, o să tot avem de negociat… eu în generaţia mea, fiică-mea în generaţia ei

“Cititorul pregătit pentru un orizont mai larg se va bucura să găsească principii radicale de reformă:

– libera concurenţă în furnizarea serviciilor publice
– privatizarea monedei
– permisiunea dată structurilor nonguvernamentale, precum Bisericile, de a încheia contracte şi adjudeca dispute
– eliminarea oricăror excepţii constituţionale în domeniul libertăţii de exprimare
– selecţia prin tragere la sorţi a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, permisiunea unor mecanisme legislative alternative care eludează autoritatea legiuitoare obişnuită.”

Le-am înşirat eu, să le văd mai bine, să lemănînc mai bineŞi tot cu ochii mari citesc precizarea:

“Oricât de excentrice par, soluţiile nu sunt decât dezvoltări ale tradiţiei liberale clasică, încă un răsad exotic pe sol românesc.”

No bine, noIliescu şi ai lui / călăuza poporului

Anul crizei

Nu ştiu ce an o fi la chinezi, la americani e anul obamaniei, ruşii dau gaze, Marea Britanie e în recesiune, dar românii ‘tocşăiesc’ la porţile Orientului

Alfred Bulai: “Perioada care urmează este una în care Traian Basescu va juca cel mai probabil un rol opus celui care l-a consacrat. Adica va încerca sa pară mult mai neutru, imparţial, chiar să susţină pesediştii. Are nevoie de aceştia mai mult decât de propriii membri. Cu siguranţă, vor exista mici tensiuni între liderii celor două partide, tocmai pentru că ei se aşteaptă permanent ca ceilalţi să le tragă covorul de sub picioare. Boc a fost cel ales tocmai pentru că are capacitatea de a fi împăciuitor cu absolut toată lumea. […] Guvernul Boc şi această alianţă au cu toţii acelaţi mare duşman. Criza. Criza socială însă, aceea care este posibil să fie declanşată de criza economică. În faţa ei, politicienii, oriunde şi oricând, au fost impotenţi. Crizele trec de la sine după ce se consumă. De regulă, politicienii pot să contribuie la declanşarea lor, dar nu să le rezolve.” (Cultura, Nr. 3 (207), 22 ianuarie 2009)

Se duse şi HuntingtonRămase războiul civilizaţiilor

Dumitru Radu Popa: “În toată harababura crizei economice, a crizei din Orientul Mijlociu, a crizei… de entuziasm pentru aproape orice, moartea lui Samuel Huntington, promotorul războiului civilizaţiilor, al teoriei faliilor culturale, unul dintre cei mai originali (şi, în mod firesc, adesea controversat) gânditori contemporani, a trecut mai puţin observată decât, de pildă, decesul băiatului lui John Travolta…”

Alte vremuri, alte generaţii?…

Ruxandra Tudor: “Copiii de azi nu mai seamănă cu cei de acum 20 de ani şi acelaşi lucru se poate spune despre părinţi. Şi este firesc să fie aşa – fiecare generaţie trăieşte în „alte vremuri“, într-un alt context în funcţie de care se stabilesc şi relaţiile de familie cu tot ce presupun acestea. Deloc de neglijat în creionarea legăturilor dintre părinţi şi copii sînt o serie de factori care ţin de vîrstă, de educaţie, de starea materială, de personalitatea fiecăruia, de experienţa de viaţă. Un scenariu perfect nu este posibil decît în filme, în cărţi sau în mintea fiecăruia dintre noi. Viaţa însă este în altă parte, în lumea reală în care, nu-i aşa, visurile se împlinesc destul de rar: de cele mai multe ori trec pe lîngă noi; sau noi pe lîngă ele, nu e foarte clar…” (Dilema veche, Nr. 257, 21 ianuarie 2009)

“Morţii trăiesc mai mult“, aminteşte Andrei Pleşu titlul unui articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung (nr. 149 din 28/29 iunie) care semnala un fenomen: în vreme ce în anul şcolar 1999/2000 în Germania un elev din patru opta pentru studiul limbii latine, acum aceeaşi opţiune apare la un elev din trei. Şi continuă bardul dilematician:

“Da, dar numai în ţările în care cei vii sînt vii cu adevărat. Adică treji. Adică atenţi la structurile de adîncime ale identităţii lor, şi nu la fuduliile ei de paradă.”

Cum ar zice unii pe Messenger: Mno… Unii din alte generaţii (decît cei care citesc şi-n latină), desigur

Computere pentru toţi?, se întreabă Mircea Vasilescu, punînd punctul pe i. Cum care i? Ăla din băsescianul trăirism bunuţ. Sau din conceptul: Guvernul. Sau din păcat-că-i-locuita România. Aici chiar că e un i. La Guvern nu e nici un i. De aceea trebuie neapărat pus acolo punctul de la i. Că dacă se pune punctul, cine ştie?, poate apare şi i-ul. ID-ul.

“Vînzarea de computere şi Internetul în bandă largă au cunoscut o creştere rapidă în România ultimilor 2-3 ani. Fără să-şi bage nasul Guvernul. Dacă o să depăşim la un moment dat Finlanda în materie de dotare cu computere şi Internet, cu siguranţă politicienii nu vor avea nici un merit. Oricum, ei sînt ocupaţi deocamdată cu „cazul Oprea-Geoană-Băsescu-Vulpea“, fundamental pentru viitorul ţării, nu? Faptul că nişte adolescenţi de 15-16 ani îşi vor fi făcut vreun proiect sau vreo speranţă în legătură cu computerele promise şi anunţate nu impresionează pe nimeni. România va merge alandala în continuare, atîta timp cît vom fi convinşi că viitorul ei depinde de ce e în capetele dlor Băsescu, Geoană & co. Ar merge cu siguranţă mai bine dacă ne-am da seama că viitorul ţării depinde în mult mai mare măsură de ce umblă prin mintea unor puştani de 15-16 ani care îşi doresc un computer.”

Poate ar trebui să cititm cu atenţie, şi apoi şi cu mai mare atenţie, de vreo 7-8 ori, ultima frază.

De ce ar fi mîhnit Nicolae Manolescu?

Observaticianul Ovidiu Şimonca pune şi el punctul pe i, pe i-ul de la Academie:

“Academia Română are o componenţă pestriţă, raportul dintre valoare şi impostură academică s-ar putea înclina spre aceasta din urmă. Instituţia moşteneşte atît oameni care au intrat în Academie pe bază de dosar şi de supuşenie faţă de PCR, dar are şi personalităţi excepţionale.”

Observaţiile observaticianului de la Observatorul cultural ne fac să observăm ceea ce poate n-am observat, în observaţiile noastre de pînă acum, ceea ce trebuia observat cu… ‘observaţiune’:

“De ce ar fi mîhnit Nicolae Manolescu, cîtă vreme, spre exemplu, Neagu Djuvara nu e în Academia Română? N-ar trebui să considerăm o tragedie respingerea din grupul academicienilor a lui Nicolae Manolescu. Îl vedeţi înfruntînd un sistem osificat? Îl vedeţi reformînd Academia? Îl vedeţi luptîndu-se cu morile de vînt ca un erou de baladă?

Nicolae Manolescu va împlini, anul acesta, 70 de ani. Este considerat cel mai important critic postbelic. A publicat Istoria critică a literaturii române, care i-a sporit faima şi l-a readus în poziţia criticului-reper. Acum i s-a făcut o nedreptate în care vinovaţii nu se ştiu (votul secret şi ocult anatemizează întreaga Academie). Dar, oare, nu va dormi mai liniştit Nicolae Manolescu ştiind că nu e academician?”

Balcanism? Hm

Mai dau foaia (virtuală, că în al şaptelea an al grupajului săptămînal revist@ am făcut reduceri bugetare, şi unde se fac reducerile?, în cultură, desigur, că doară trebuie să mănînci mai întîi şi să plăteşti gigacaloria ca mîna să poată răsfoi, cu înfrigurare, dar nu tremurând de frig, subiectele momentului) şi iată peste ce explicaţiune a balcanismului dau:

Un ghid românesc al filmului balcanicMihai Fulger semnalează apariţia unei cărţi despre arta cinematografică: Orient Express: filmul românesc şi filmul balcanic, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2008, 324 p.

“Orient Express este o lucrare ambiţioasă, laborioasă şi temeinică, avînd la bază teza de doctorat a lui Marian Ţuţui, care discută pe larg „balcanismul“ – concept reactualizat după 1990 (vezi foarte bine documentatele capitole introductive) – şi analizează nu doar filmul, ci şi literatura din şi despre Peninsula Balcanică (a treia ca suprafaţă din Europa). Înainte de toate, lectura impresionează prin uriaşa cantitate de informaţii (în primul rînd artistice, dar şi istorice, geografice, sociologice, politice etc.), despre această regiune pe care este bazată întreaga argumentaţie a autorului. În plus, fiecare capitol se deschide cu un citat relevant din operele unor importanţi scriitori şi gînditori ai lumii, convocaţi ca susţinători în acest atractiv excurs teoretic şi critic.”

Ce ne-a plăcut în anul cultural 2008

Redactorii “Adevărului literar şi artistic” (Ioana Bogdan, Nicoleta Zaharia, Cezar Paul-Bădescu, Victoria Anghelescu, Dan Boicea) au făcut, în 31 decembrie 2008, o selecţie personală a evenimentelor culturale, dar şi a eşecurilor anului.

“Întâmplarea neagră a anului este falimentul Uniunii Artiştilor Plastici. Cea mai bogată uniune de creaţie în 1990 a reuşit, cu concursul conducerilor succesive şi al membrilor ei, să dea faliment.”

Văd că am început în ton cu crizaCare criză, zic unii? Că noi, românii, tot în criză sîntemPardon, mon cher, se zice: încremeniţi în proiect

“La începutul anului care tocmai s-a încheiat, primul premiu important a fost adjudecat de Bogdan Mustaţă. El a luat Ursul de Aur la Berlinale Shorts, pentru “O zi bună de plajă”. Şi în 2008, filmul românesc a fost la înălţime la Cannes, unde Marian Crişan a primit un Palme d’Or pentru scurtmetrajul „Megatron”. Cele două megatrofee câştigate de filmul românesc demonstrează că cinematografia de la noi este luată în seamă şi asta se întâmplă la festivaluri de clasă A, cum sunt cele de la Cannes sau Berlin.”

Ta-ta-ta-taaaaaaa, destinulta-ta-ta-taaaaa, păgubosul triumfalism românescCa la fotbal: România a bătut Anglia, sau pe cine o mai fi bătut în ultimii 20 de aniEroi au fost, eroi sînt încăSă demonstrăm că şi noi putembla-bla-bla

“Editura Paralela 45 a vândut 3.000 de exemplare la târgul de carte Gaudeamus. Un volum de cinci kilograme, cântărind şi cea mai mare valoare literară a unei opere de la Revoluţie încoace. Nimic din tot ce a ieşit după 1989 nu are greutatea „Istoriei critice”, tocmai pentru că ea face joncţiunea cu ceea ce a lăsat în urmă anul 1989. Mai precis, cu „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui George Călinescu.

Şi nicio carte nu a avut succesul de public atât de răsunător, după 1989, încât să amintească de vânzarea tirajelor romanelor lui Marin Preda din anii ‘80 ori de febra achiziţionării „Istoriei” lui George Călinescu. Manolescu este astfel primul autor român în stare să refacă o punte distrusă între generaţii. Primul autor care “a reînnodat” cu trecutul, sub forma unui act cultural integru, aşteptat, mare.”

Să ne trăieşti, neacademicianule septuagenar!

Pe blogul La Rotundu:

revist@ – Supliment decembrie 2008 (peste 30 de selecţii din 11 reviste)
revist@ – Supliment toamna 2008 (75 de selecţii din 26 de reviste)
revist@ – Supliment estival 2008 (14 selecţii din 5 reviste)

Campania „Român pe patul de spital”

26 ianuarie 2009

Campania „Român pe patul de spital”: Semnalaţi orice caz deosebit întîlnit în spitalele din România

Numărul mare al cititorilor Realitatea.net şi al telespectatorilor Realitatea TV care şi-au exprimat opiniile şi au relatat despre întîmplările lor din spitalele din România a depăşit 1.000.

Datorită acestei avalanşe de mesaje postate pe http://www.realitatea.net şi trimise pe martorocular@realitatea.net, Realitatea a demarat campania „Român pe patul de spital”.

www.realitatea.net

Poza de luni dimineaţă – 26 ianuarie 2009

26 ianuarie 2009

The Oslofjord, Norway