Archive for 22 ianuarie 2009

no comment 4 – Obama a depus jurămîntul din nou

22 ianuarie 2009

Barack Obama a depus din nou jurămîntul de credinţă, miercuri seara, după ce, în timpul ceremoniei de învestire de marţi, l-a greşit, fiind încurcat de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. Evenimentul, care a avut loc în faţa unui mic grup de consilieri şi ziarişti, a durat 30 de secunde.

HotNews

filarmonic@ 4/2009

22 ianuarie 2009

Joi, 22 ianuarie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic
Dirijor: Ligeti Andras (Ungaria)
Solist: Jando Jeno (Ungaria)

În program:

L.v. Beethoven: Concert nr. 5 pentru pian şi orchestră în Mi bemol major
H. Berlioz: Simfonia fantastică

Fericiţi cei…

“Fericiţi cei ce aud prima oară sau doar a opta oară o capodoperă! Ei n-au de unde să ştie sau n-au încă de unde să simtă intuitiv cum ar trebui ea să sune, sunt copleşiţi de structura muzicii în sine,, iar prima lor impresie se pecetluieşte decisiv în aşteptările lor muzicale, ca un reper. Cu timpul, însă, ascultând şi reascultând, ei încep să simtă diferenţe mai mult sau mai puţin explicite între autori, epoci, lucrări, încep să intuiască faptul că muzica e mai mult decât melodiile şi notele care se aud. Şi atunci încep să se simtă uşor inconfortabil la unele concerte sau audiind unele înregristrări şi le e jenă, fiindcă sunt capodoperele care i-au înflăcărat când le-au descoperit, dar totuşi de ce par acum aproape anoste? La un moment dat, ei pot începe să-şi imagineze; cum ar fi dacă s-ar auzi mai bine din oceanul de corzi şi acea contramelodie de la suflători, sau dacă sforzato ar fi sforzato, sau dacă acest allegro n-ar fi aşa greoi etc.

Apoi, ei pot afla că pe lumea asta există unii care studiază ştiinţific şi practic, de zeci de ani, tocmai aceste lucruri, aparente detalii, care conturează stilul şi spiritul fiecărei epoci muzicale. Le ‘cad în urechi’ înregistrări ale acestora, să zicem ‘Anotimpurile’ de Vivaldi dirjate de Harnoncourt, sau o cantată de Bach dirijată de Hogwood (ca să ne referim la interpreţi din primele generaţii de specialişti ai autenticităţii stilistice). Iniţial, ei pot fi oripilaţi, fiindcă aceste versiuni le depăşesc şi propria imaginaţie şi aşteptările, sunt bruşte, şocante, imprevizibile, lucrările arhicunoscute par cu totul diferite. Dar treptat, audiind mult şi citind argumentele, vor înţelege eroarea şi comoditatea ideilor preconcepute în care s-au scăldat ani de zile, ei ca melomani şi intepreţii main stream adulaţi. Şi vor asimila adevăratul stil baroc sau clasic, claritatea texturii, frumuseţea de sunet şi impactul formidabil pe care îl au astfel oratoriile lui Handel sau simfoniile lui Beethoven, să zicem. Capodoperele sunt mereu noi, iar primele concerte cu acest repertoriu pe care le-au audiat, în care Karajan sau Iosif Conta le exaltau gustul muzical aflat încă în copilărie şi doar descoperind existenţa acestei muzici, nu şi esenţa ei, devin acum un coşmar probabil necesar atunci, dar depăşit de noua cunoaştere.”

(Adrian Gagiu, Familia, Nr. 11-12 (516-517), Noiembrie-Decembrie 2008 )

PUBLICITATE

Familia, Nr. 11-12 (516-517), Noiembrie-Decembrie 2008

Din cuprins:
Fişele unui memorialist – Gheorghe Grigurcu
Neamţul în Bulgaria – Al. Cistelecan
Statul şi stătutul – Traian Ştef
Avem nevoie de parteneriatul cu America – interviu cu Adrian Severin
Broaştele lui Haydn – Adrian Gagiu
Colocviu: Zilele Revistei Familia, Oradea, 24-26 octombrie 2008

www.revistafamilia.ro

Vorbe memorabile (14)

22 ianuarie 2009

„Dacă nu poţi fi om de geniu, fii un înţelept. De altfel nu e mai comod?” (Jules Renard)