Archive for 23 noiembrie 2008

Timişoara (7): The Power of Dreams

23 noiembrie 2008

timisoara7

Timişoara (6): In memoriam 1989

23 noiembrie 2008

timisoara6

Timişoara (5): Teatrul Naţional

23 noiembrie 2008

timisoara5a

timisoara5b

Noul site al revistei 22

23 noiembrie 2008

site22

22 a fost şi rămîne, cu toate schimbările de formulă existente de-a lungul timpului, săptămînalul-fanion de comentariu politic şi cultură liberală a României post-decembriste, o voce distinctă şi o prezenţă inconfundabilă. Un barometru al evoluţiei Grupului pentru Dialog Social, un seismograf al vieţii noastre publice din ultimii 15 ani şi un motor intelectual al liberalizării acesteia. Deschiderea echilibrată, capacitatea de ‘schimbare în continuare’ şi de adecvare la pulsul actualităţii, de asimilare critică şi pragmatică a ideilor, dezbaterilor şi atitudinilor proprii democraţiilor occidentale, sînt semne de vitalitate ce îi explică, în parte, longetivitatea activă.” (Paul Cernat) (22, Nr. 750, 20 – 26 iulie 2004)

Timişoara (4): Clepsidră

23 noiembrie 2008

timisoara4

no comment 47 – Nevoia de aventură

23 noiembrie 2008

Larry Walters şi-a dorit dintotdeauna să zboare, însă din cauza vederii slabe a fost respins la şcoala militară de pilotaj. Aşa că i-a venit o idee.

A legat de şezlongul său 45 de baloane meteorologice umplute cu heliu, s-a legat cu nişte curele de şezlong, a luat cu el nişte sandviciuri, o puşcă cu alice şi un bax cu şase doze de bere. (Asta ne spune destul de multe despre Larry.) Planul lui era să planeze timp de câteva ore la circa zece metri distanţă de sol, deasupra terenului din spatele casei lui, după care să împuşte suficiente baloane încât să poată coborî.

Numai că 45 de baloane meteorologice, toate umplute cu câte un metru cub de heliu nu se opresc la zece metri. Când prietenii lui au tăiat sfoara cu care era ancorat şezlongul de sol, Larry nu s-a oprit la 30 de metri. Nici la 300. S-a oprit din urcat abia la 5 km (numai că în Los Angekes!).

Ajuns la această înălţime, nu a mai vrut să împuşte nici un balon. A fost purtat împreună cu berea şi sandviciurile lui până deasupra Aeroportului Internaţional din Los Angeles. (Am povestit odată această întâmplare la o întâlnire la care a participat şi un pilot al companiei Delta care efectuase un zbor în acea zi. El mi-a spus că toate comunicatele transmise turnului cu privire la acest om începeau cu aceleaşi cuvinte: ‘N-o să vă vină să credeţi, dar…’)

După mai multe ore, Larry s-a hotărât să rişte să spargă vâteva baloane şi în cele din urmă a coborât suficient de mult încât să se prindă în nişte fire de curent, de unde a fost apoi salvat. Purtătorul de cuvânt al Administraţiei Federale de Aviaţie a spus: ‘Ştim că acest om a încălcat o parte a Tratatului Federal de Aviaţie, şi de îndată ce identificăm acea parte, vom înainta o acuzaţiei.’ În timp ce era luat de poliţiei cu cătuşe la mîini, Larry a fost întrebat de către un reporter ce anume i-a motivat acţiunea.

Larry a răspuns: ‘Omul nu poate să stea fără să facă nimic.’”

(John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie, Editura Scriptum, Oradea, 2008)

Timişoara (3): Parcul Triade

23 noiembrie 2008

timisoara3

JFK

23 noiembrie 2008

Cel mai popular preşedinte american, John Fitzgerald Kennedy a fost unul dintre membrii cei mai proeminenţi ai familiei Kennedy implicaţi în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.

În filmul JFK (1991), “Oliver Stone a amestecat ficţiunea, documentarele şi pseudo-documentarele pentru a argumenta că preşedintele Kennedy a fost asasinat în 1963 printr-o conspiraţie din care făcea parte şi succesorul său, Johnson. Stone foloseşte momente istorice reale pe care le ‘re-creează’ pentru a da formă poveştii pe care o construieşte. Iar această ‘re-facere’ a evenimentelor ne întreţine iluzia că noi, publicul, putem accepta sau dezavua faptele prezentate, construind propriile noastre realităţi, într-o ficţiune postmodernă dusă la extrem.” (Mihaela Constantinescu, Post / postmodernismul: Cultura divertismentului)