no comment 31 – Nişte români (2)

Lucian Mîndruţă: “Oricum ar fi, vacanţa în România a ajuns un şotron patriotic printre gunoaie. La originea răului, unii ar fi tentaţi să pună moştenirea unui Orient în care totul se face în doi peri, inclusiv curăţenia. Alţii ar veni cu ipoteza unei schizofrenii naţionale, în care gunoiul meu e curat, spre deosebire de gunoiul altuia, care nu poate fi decît proba mizeriei animale în care înţeleg să trăiască ăştia. Am avut odată o discuţie în Vama Veche cu o familie care, după un prînz îmbelşugat pe plajă, a strîns resturile şi le-a aruncat cîţiva metri mai departe – acolo unde erau şi alte gunoaie. Cînd i-am întrebat de ce o fac, mi-au dat răspunsul acela care ar cere palme, de n-ar fi de plîns: ‘Fiindcă şi alţii au aruncat aicea.’”

Cristian Tabără: “În România turismul a devenit ceva disipat, lăsat la îndemîna multor nepricepuţi, lacomi sau tîlhari (pe lîngă cei de bună credinţă, desigur), care au ruinat (acesta este cuvîntul) orice urmă de turism făcut după standardele mondiale. La noi, turismul este meşteşugăresc, de azi pe mîine, lacom pe litoral, pompieristic iarna (să mă ierte pompierii!) şi dezlînat peste un an. Desigur, excepţii există, dar acestea sînt doar punctuale.”

Andrei Pleşu: “Românii s-au învăţat, de mici, să vorbească tare. Vocea lor nu mai are registre variabile, discreţii, modulaţii, nuanţe. Totul se rosteşte în acelaşi plan, unul al percuţiei nemiloase. Nu se spune decît ce se poate striga. Rîsul a fost înlocuit de sughiţul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de băşcălie răstită. […] Cei încă ‘neadaptaţi’ trebuie să se resemneze: să asculte ‘în direct’ manelele care explodează din cîte o bronzată maşină decapotabilă, să mănînce auzind, de la masa vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine prin telefonul mobil, face goange amantei şi spune bancuri amicilor de departe, să se trezească dis-de-dimineaţă în ţipăriturile vesele ale celor care vin la slujbă devreme şi sînt loviţi de o volubilitate isterică. […] La cele de mai sus, se adaugă şi interminabilele şantiere ale unei capitale supuse celei mai bezmetice hărţuieli urbanistice, sistemele de alarmă care se declanşează la orice oră din zi şi din noapte şi piuie îndelung pînă se găseşte cineva să le oprească, fluierele greviştilor de lîngă Guvern, lătrăturile cîinilor şi contondentele bătălii de vorbe ale talk-show-urilor de televiziune. Cum să speri că toate aceste inconturnabile realizări post-revoluţionare vor fi revizuite, adaptate scării umane şi, la limită, abandonate? Sîntem condamnaţi la zgomot. Pe viaţă.”

(Dilema veche, Nr. 231, 17-23 iulie 2008 )

Un răspuns to “no comment 31 – Nişte români (2)”

  1. rb. Says:

    Am citit cele de sus si mi-am amintit ca anul trecut fiind in Italia, am avut aceeasi experienta. In Roma sora mea a refuzat sa mai vorbeasca romaneste…era atit de rusinos sa auzi cele mai vulgare injuraturi posibile „racnite” asa cum spune unul din articolele de mai sus, de inteligentii nostri compatrioti.
    Pe plaja din Venetia, hotii de profesie, faceau scoala cu hotii mai tineri si mai nestiutori…in dulcea limba romaneasca.
    Stiam ca exista in noi romanii o dorinta fierbinte sa fim cap si nu coada…dar …nici asa…
    Rodica Botan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: