Archive for 25 mai 2008

Campanie electorală

25 mai 2008

E uimitor cum un bloc cenuşiu capătă culoare în campania electorală… Pare un uriaş panou de pe care vîntul nu mai suflă cu uşurinţă colţurile afişelor, iar rău-voitorii nu le mai pun coarne sau le scot ochii celor care se prezintă “afişaţi” concetăţenilor lor pentru a le atrage atenţia şi a le cîştiga voturile.

În cele din urmă, campania electorală pare a fi o perioadă perversă, prin care înţelegem însă că trebuie să trecem. Dar aşa cum repede dospeşte şi se umflă, tot aşa de repede se dezumflă şi se termină.

Şi mai uimitor e cum peste nu mult timp vom uita de isteriile şi agresivităţile inerente unei astfel de perioade, pe care ne-ar plăcea, nu-i aşa?, s-o străbatem mai spectaculos – americanii ne dau lecţii la acest capitol.

Totuşi, de votul nostru va depinde o perioadă de cîţiva ani. Din nefericire, românii au puţine cunoştinţe de cultură politică, o experienţă terifiantă de aproape jumătate de secol de comunism (şi cultul personalităţii), parcă şi-au pierdut răbdarea (politicienii nu-s nevinovaţi de această stare), şi, pe deasupra, sînt şi uşor de fraierit.

Vor coborî şi Ţîrle şi Bolojan de pe bloc (şi le vor lua locul reclamele neelectorale), poate în fotoliile de la Consiliu şi Primărie, şi vom vedea ce se va alege de promisiunile pe care ni le fac. În secolul XXI se pare că substanţa poporului român e atinsă de viruşi puternici: nemernicie, lipsă de demnitate, lentoare, fudulie.

Nu-mi fac prea mari speranţe că vor face faţă cu succes acestor tare deja împlîntate adînc în psihismul colectiv. Dar trebuie să votez pe cineva, nu?

Şi, mai important, trebuie să mă rog pentru cei ce conduc / vor conduce cetatea: Părinte ceresc, iartă-i, că nu (prea) ştiu ce fac!

Trei versete din Biblie, ba chiar patru (25.05.2008)

25 mai 2008

Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

1 Timotei 2:1

Gunoiul… duminical

25 mai 2008

Duminică, ora 19.30, pe una din străzile din centrul oraşului…

Da’ ce mişto-s lanţurile, nu?

10 motive pentru care românii sunt un popor de rahat

25 mai 2008

Merită citită postarea de pe Papură Vodă, dar neapărat pînă la capăt, altfel n-aţi înţeles nimic, nici măcar ce-i cu titlul ăsta.

Bolojan şi bloggerii

25 mai 2008

Duminică după-masă, Ilie Bolojan, candidat la primăria Oradiei – sloganuri electorale: “Curăţenie în oraş, ordine la primărie” şi “Am făcut treabă la Prefectură, voi face şi la Primărie!” – s-a întîlnit cu bloggeri orădeni la “Time Out” (lîngă Biserica cu lună).

Întîlnirea a fost destul de destinsă, mai ales că tinerii orădeni nu i-au pus întrebări incomode. În general, în cele peste 2 ore ale întîlnirii tonul cel mai des folosit de bloggeri a fost unul de nemulţumire, de reproş la adresa atîtor chestiuni nerezolvate în urbea orădeană, de la mizerie şi poluare fonică la atragerea de investiţii şi reducerea corupţiei.

“Daţi-ne Oradea înapoi!” – a fost o replică spontană (poate pregătită – vorba lui Churchill: “Mă duc să-mi pregătesc replicile spontane”, poate lansată deja în alte întîlniri mai mult sau mai puţin formale) a celui din stînga lui Ilie Bolojan. La care am rezonat, parcă, cu toţii…

“O schimbare de atitudine” – aceasta a fost direcţia preferată a discursului lui Ilie Bolojan, discurs liber şi, foarte important, competent. Ca cetăţean orădean, m-am simţit respectat de un astfel de ton. De cînd ne dorim o schimbare de atitudine a funcţionarilor (primăriei) faţă de cetăţeni. Şi a politicienilor faţă de cei care îi aleg. M-a impresionat degajarea cu care a purtat conversaţiile, precum şi faptul că nu am simţit, niciodată în peste 2 ore, vreo pripeală în conversaţie sau vreun semn de nerăbdare.

Dar pentru mine cireaşa de pe tort a fost: “Am fost invitat de un pastor, un prieten, acum după-masa la biserică, dar am considerat că nu se cade să mă duc tocmai acum, în campanie electorală. O să mă duc după alegeri.” Şi, în acelaşi spirit: “Am învăţat că, în poziţiile publice, înainte de toate sînt prefect sau primar pentru toţi, după aceea vine religia sau etnia. Eu mă duc la biserica mea şi stau pe bancă, undeva în spate – în faţă se duc politrucii.”

Am şi spus cu voce tare: “Ăsta da titlu de postare pe blog”.

Am fost încîntat că Ilie Bolojan şi-a făcut blog (la propunerea unui prieten) şi că l-am găsit în Top 100 Wordpres, unde mai sînt cîţiva orădeni.

Şi mi-am notat cuvîntul celeritate, pe care l-a folosit la un moment dat în discuţie, să-l caut pe Dexonline ce înseamnă.

A pus deja şi Alexandru Sereş o postare pe blog: La blogmeet cu Bolojan.

Verdeţuri (5): Cu cîntec

25 mai 2008

Verdeţuri în faţa Filarmonicii, a cărei intrare e zugrăvită în alb… pe jumătate.