Creştinismul în idei scurte

Salut postarea lui Florin Stoica – Creştinismul în idei scurte (pe care o consider un bun pretext pentru un fel de leapşă):

“Depasind ispita de a dilua crestinismul, cele mai importante lucruri si fara de care nu se poate trai o viata dupa placul lui Dumnezeu sunt:

– lepadarea de sine (esenta crestinismului)
– increderea, siguranta (spiritul crestinismului)
– cumpatare (idealul crestinismului)
– slujirea (practica crestina)”

Eu am receptat postarea ca o schiţă de predică sau studiu biblic (mai ales dacă punem expresiile din paranteză ca puncte ale schiţei), cu accente practice şi mai puţin reflexive (mistice), care relevă un context (neo)protestant de tip occidental.

Aş fi foarte curios ce ar scrie un blogger catolic sau ortodox, la fel cum mi-ar plăcea să intuiesc cum ar “scurta” (a se citi “recapitula”) creştinismul în patru puncte un Richard Wurmbrand, un Nicolae Moldoveanu (“sînt străin şi călător”; “în umblarea mea prin lume numai harul tău mă ţine”) şi probabil mă voi apropia din nou, de data asta la anii maturităţii, provocat de postarea de mai sus, de “Creştinismul redus la esenţă” al lui C.S. Lewis şi “Esenţialul creştinismului” al lui J.R. Stott.

Mie această întîlnire cu ideile de mai sus mi-a ocazionat prilejul de a exprima creştinismul în următoarele 4 idei scurte:

1. Harul

“Prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” [Efeseni 2:8]

2. Credinţa

“Încrederea neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Prin aceasta cei din vechime au căpătat o bună mărturie. […] Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci se aproprie de El trebuie să creadă că El este.” (Evrei 11:1,2,6)

“Prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire.” (Romani 10:10)

3. Dragostea

“Acum rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Cor. 13: 13)

De mai mulţi ani am reflectat asupra chestiunii următoare: dacă dragostea este cea mai mare, totuşi prin credinţă sîntem mîntuiţi, nu prin dragoste, nu? Sau da?

“Dragostea este împlinirea Legii.” (Romani 13:10) Dumnezeu nu va permite nimănui care nu a împlinit Legea să intre în Împărăţia Cerurilor.

“Hristos este sfîrşitul Legii [ţelul Legii], pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă legea va trăi prin ea.” (Romani 10:4-5)

4. Nădejdea

“Dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră e zadarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre. […] Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre oameni.” (1 Corinteni 15:19)

Ajuns în acest punct simt nevoia să mai amintesc cel puţin trei concepte centrale în creştinism: neprihănirea, învierea, evlavia.

Chestiunea neprihănirii este centrală pentru relaţia omului cu Dumnezeu. Credinţa în înviere este fundamentală pentru că credinţa fără învierea Răstignitului nu absolvă omul de păcate. Iar evlavia este tipul de atitudine care exprimă DISTANŢA ontologică dintre creatură şi Creator. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul.” (Proverbe 9:10)

Desigur, mai sînt şi alte concepte importante, precum Roada Duhului: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 4:22-23)

Tot în Galateni este exprimat un lucru FOARTE important în legătură cu legea lui Hristos: “Purtaţi-vă sacinile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” (6:2)

Mai există liste pentru subiectul “Cum se poate trăi o viaţă după placul lui Dumnezeu”:

“tot ce este adevărat,
tot ce este vrednic de cinste,
tot ce este drept,
tot ce este curat,
tot ce este vrednic de iubit,
tot ce este vrednic de primit,
orice faptă bună,
şi orice laudă,
aceea să vă însufleţească.”

Filipeni 4:8 – un adevărat apel la exersarea discernămîntului.

Sau 1 Petru 1:5-8 – un fel de “tabel Mendeleev al virtuţilor”.

“Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta;
cu fapta, cunoştinţa;
cu cunoştinţa, înfrînarea;
cu răbdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de fraţi;
cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

Căci dacă veţi avea din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi în ce priveşte deplina cunoştinţă a lui Dumnezeu.”

Sau formule-triptic uşor de reţinut:

– “Împărăţia lui Dumnezeu: neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.” (Romani 14:17)
– “Roada luminii stă în orice bunătate, neprihănire şi în adevăr.” (Efeseni 5:9)
– “Eu sînt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pămînt! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:24)
-“Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decît să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” [Mica 6:8]
– “Harul… ne învaţă… să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” (Tit 2:12)

Publicitate