Dl. Inexactitate (8)

Pătrăţosu: “Aici este Pătrăţosu şi pătrăţosu este un “personaj literar”. Pătrăţosu nu sînt eu, este doar o parte din mine, aia sprinţară, ludică, pusă pe glume, are cam 21 de ani. Eu am mult mai mult.” (4 mai 2008)

Acest al optulea episod despre Dl. Inexactitate este despre Comunicat: De ce am refuzat premiul Thymos? – postarea Pătrăţosului din 13 martie 2008.

La sfîrşitul episodului 4 (din 15 martie) anunţasem: “Despre comunicatul despre premiul Thymos şi ‘inexactităţile’ şi inepţiile apărute cu această ocazie – în episodul următor”. Iată că de atunci ‘inexactităţile’ Pătrăţosului afişate cu generozitate pe blogului său m-au obligat să mai scriu încă 3 episoade înainte de a ajunge la acest Comunicat, căruia, din motive evidente, trebuia să îi acord cea mai mare atenţie pentru a-i da o replică pe măsură.

De fapt şi acum aş mai avea cîteva episoade de scris (mai ales că Pătrăţosu a ales să nu iasă de pe scenă în mod onorabil, chiar şi în ultimele zile abordînd subiecte într-un stil care, cum s-ar zice, te scoate din pepeni, şi lăsînd destui comentatori să se manifeste în acelaşi stil isteric şi jignitor cu care ne-au obişnuit) însă se aproprie ziua cînd Pătrăţosu închide taraba cu pătrăţele, aşa că sînt obligat de acest termen să scriu un lung, dar necesar episod, astfel încît cei care doresc să verifice afirmaţiile la care mă refer să o poată face direct pe blogul Pătrăţosului.

Îmi amintesc că primele zîmbete mi-au apărut în colţul gurii încă de la prima frază:

“Dat fiind faptul că azi am fost sunat de Cargus pentru înmînarea premiului Thymos, astăzi dau această declaraţie pregătită de mai multă vreme: am refuzat Premiul Thymos.”

Păi de unde să ştie cititorii cine e… Cargus? Să fie ultima poreclă inventată de pătrăţoşi pentru Alin Cristea, cel cu Thymos? Nu, nicidecum.

Şi ce legătură e între Cargus şi Thymos? (Aproape) Niciuna.

Cargus înmînează premiile Thymos (pentru bloguri evanghelice)? (Aproape) Nu.

Cargus e o firmă de curierat.

La care a trebuit să apelez întrucît Pătrăţosu nu a binevoit să-mi dea un răspuns atunci cînd i-am solicitat o întîlnire pentru a-i înmîna premiul Thymos.

Reiau prima frază, de data asta împreună cu cea de a doua:

“Dat fiind faptul că azi am fost sunat de Cargus pentru înmînarea premiului Thymos, astăzi dau această declaraţie pregătită de mai multă vreme: am refuzat Premiul Thymos.

Precizez că ideea acestui refuz mi-a stăruit în minte încă de la data anunţării acestor premii. Setul de “evenimente” din ultima vreme nu mi-a influenţat dramatic decizia, dar m-a ajutat să rămîn ferm astăzi.”

În a doua frază ideea refuzului premiului Thymos e întărită de precizarea că respectivul refuz s-a concretizat “încă de la data anunţării acestor premii”, ceea ce accept că este ADEVĂRAT, dar felul în care Pătrăţosu îşi exprimă acest refuz este FALS.

În primul rînd, oricine care citeşte aceste prime două fraze se poate întreba imediat: atunci de ce acest comunicat nu a apărut la data anunţării acestor premii? Dată care nu e precizată de Pătrăţosu.

De fapt, expresia este ambiguă, neputîndu-se înţelege clar dacă Pătrăţosu se referă la anunţul despre instituirea premiilor Thymos din 26 noiembrie 2007 sau la anunţul despre cîştigătorii premiilor Thymos din 4 februarie 2008.

Aşadar, ideea refuzului premiului Thymos stăruie în mintea pătrăţoasă din noiembrie 2007 sau din februarie 2008?

Şi să fie oare vreo legătură între faptul că eu am scris primul episod “Dl. Inexactitate” în 12 martie, iar Pătrăţosu dă comunicatul refuzului premiului Thymos în 13 martie? (Aproape) Da.

Ca şi în alte cazuri asemănătorea de tandem conflictual rotundo-pătrăţos, CRONOLOGIA şi CONTEXTUL contează imens pentru descifrarea ping-pongului din spaţiul virtual dintre cei doi orădeni.

Ipoteza mea de lucru, ca şi în alte cazuri similare, e că uneori (cu siguranţă de prea multe ori) Marius Cruceru face din ţînţar armăsar, exagerările sale avînd loc pe fundalul unor conjuncturi şi avînd caracteristicile unei mentalităţi ideologice.

Pretenţia explicaţiilor CONJUNCTURALE nu trebuie confundată cu pretenţia unor explicaţii AXIOLOGICE.

Reiau interogaţia: De cînd stăruie ideea refuzului în mintea Pătrăţosului? Tehnic vorbind, din 2008. Intenţional-resentimentar, de acum cîţiva ani. Voi relua această chestiune referitoare la ani.

Deocamdată voi aborda perioada recentă, din noiembrie încoace.

Comunicatul Pătrăţosului care îmi dă acum atîta de lucru a avut 52 de comentarii. Iată ultimele două:

“EU nu a trebuit sa refuz. Nu mi l-a oferit nimeni !”

by geomarz martie 19, 2008 at 9:39 pm

“Să nu-ţi pară rău, Geomarz, nu-i mare pierderea…”

by Marius David martie 20, 2008 at 5:04 pm

Este o evidentă schimbare de ton , faţă de ce scria Pătrăţosu la Rotundu în 29 noiembrie: “…mie îmi lasă cărţile alea gura apă, dar nu ‘mă poci propune singurel’…”.

Iată secvenţa de comentarii la anunţul instituirii premiilor Thymos, care se încheia astfel: “Propunerile, de preferat cu motivaţii, pot fi trimise lui Alin Cristea pînă la sfîrşitul anului, dar şi postate la Rotundu. Tot pe blog propunerile pot fi discutate, omagiate sau neagreate. Da, stăm la taclale…”

patratosu spune:

29 noiembrie 2007 la 11:54 am

cu cine, Aline!

tot cu mine.. .

xfinger spune:

29 noiembrie 2007 la 4:43 pm

atunci noi ceilalti nu ne bagam … :))

in schimb, speram sa ni se ‘ascuta’ mintea si sa ni se ‘inmoaie’ inima citind ‘taclalele’ voastre …

patratosu spune:

29 noiembrie 2007 la 6:31 pm edit

Nuuuuuuuu! păi tocmai asta era ideea! Să vă băgaţi, că mie îmi lasă cărţile alea gura apă, dar nu “mă poci propune singurel”, pen’ că mai auzii pă cineva că pătrăţosu ar fi blogul anului

Alin ştie!

N-am greşit grafia: “poci” este o formă de la verbul “a putea” din sudul ţării.

Alin Cristea spune:

29 noiembrie 2007 la 7:18 pm

Da, eu am scris în prima mea zi de Rotund, 24 noiembrie, că Pătrăţosu e blogul anului. Nu văd care blog ar mai putea concura cu şanse la Marele premiu. Dar ar fi interesant de discutat după ce criterii…

În schimb, la categorii (şi mai ales la premii speciale) e muuult loc de taclale… Mi-ar plăcea ca bloggerii să facă propuneri pentru fiecare categorie (şi pentru premii speciale), că doară ei îşi ştiu cel mai bine făcătura şi ce impresii au lăsat de-a lungul acestui an (istoric pentru spaţiul confesional neo-protestant din România).

Să ne pătrăţoşim, să ne dăm rotunzi, să vedem ce imagini remarcabile putem selecta într-un album 2007 de blogăreală.

patratosu spune:

29 noiembrie 2007 la 9:52 pm

Fiţi blogosloviţi toţi cei ce veţi lovi cu părerea!!!

Eu am să fiu ca un miel dus la tăiere.

Tocmai am scris un post Tăcerea Mielului…. o să apară duce ce tac o vreme cu boala pe gură.

Prima exagerare a dlui Inexactitate reiese, aşadar, cu claritate din compararea celor două expresii (şi contexte) din noiembrie 2007 şi martie 2008, “inexactitatea” fiind comisă cu referire la valoarea cărţilor oferite la premiile Thymos.

O a doua “inexactitate” reiese tocmai din reflecţia interogativă asupra refuzului: era Marius Cruceru hotărît să refuze un astfel de premiu, avînd în vedere anumite motivaţii axiologice şi/sau conjuncturale?

Încă de la începutul Comunicatului său, Marius Cruceu pendulează în a preciza că refuzul i-a “stăruit în minte încă de la data anunţării acestor premii” şi în a menţiona că a… ezitat:

“Mărturisesc că am fost ezitant, martori îmi sînt cîţiva prieteni, în a accepta sau nu aceste premii doar din cauza interpretării greşite a gestului meu tocmai în contextul deosebit de delicat al reacţiilor împotriva mea din ultima vreme.”

Într-adevăr, contextul a devenit “delicat”, însă în primul rînd nu prin reacţiile mele “împotriva” Pătrăţosului, ci prin faptul că Pătrăţosul a permis comentarii virulente la adresa mea pe blogul lui – din nou, aici e importantă cronologia, pentru a se vedea de unde s-a conturat acest context “delicat”.

Poate că s-a “delicatizat” contextul şi mai mult întrucît s-a întîmplat să încerc să trimit pachetul cu premiul a doua zi după postarea primului episod “Dl. Inexactitate”.

Să spun şi eu, ca şi Pătrăţosu, “martori îmi sînt cîţiva prieteni”, că nu mai puteam aştepta cu trimisul pachetului? M-am rugat de un amic să mă ducă cu maşina la blocul lui Marius Cruceu, ca să iau adresa şi apoi la Cargus, tocmai în capătul celălalt al oraşului, în zona industrială, şi să o rog pe funcţionara să dea mai întîi un telefon destinatarului, că s-ar putea să refuze pachetul. Ceea ce s-a şi întîmplat, dar refuzul nu a venit imediat, ci după cîteva minute a sunat Marius Cruceru şi a refuzat pachetul. Dacă îl trimiteam şi venea înapoi mă costa 70 lei (care contează totuşi, avînd în vedere că am de trimis 50 de premii).

De ce atîta efort pentru o chestiune care se putea rezolva SIMPLU prin comunicarea unui răspuns negativ? Intuiţia îmi spune că Pătrăţosu abia a aşteptat un astfel de moment în care să (mai) încerce discreditarea proiectelor lui Alin Cristea.

În 15 februarie i-am trimis următorul mesaj: “Marius, ne putem intilni astazi, vineri, sa-ti dau premiile Thymos? Scuze de intirziere, am fost foarte ocupat cu vinzarea apartamentului, gasirea altuia, mutatul (si alte chestiuni).”

Iată răspunsul pe care l-am primit: “Draga Aline, inainte de a lua premiile, as vrea sa discutam mai intii, intii discutam, dupa aia vedem ce se intimpla. numai bine”

Acum, cînd recitesc acest răspuns, consider că expresia “înainte de a lua premiile” cîntăreşte şi mai greu în hermeneutica Comunicatului Pătrăţosului prin care anunţa că refuză premiul Thymos. Pentru că ne ajută să trasăm mai bine contextul temporal cînd a luat decizia Pătrăţosul: după 15 februarie.

Putem presupune că Pătrăţosu ar fi acceptat totuşi să ia premiile dacă ne-am fi întîlnit să discutăm. Ceea ce face ca o bună parte din conexiunile (axio)logice pe care le-a prezentat în Comunicat să nu mai fi fost valabile.

Ce s-a întîmplat între 15 februarie şi 13 martie?

Turul blogurilor din 20 februarie mi l-am început astfel:

“Haita de pătrăţoşi a dat iama de îndată ce Pătrăţosul-şef a dat semnalul asupra cui a venit vremea să-şi înfigă colţii: semnatarul unui articol de pe Agora Christi, Radu Gheorghiţă, ‘pe care îl ştim cu toţii meticulos, atent, bun hermeneut’, ‘care de cele mai multe ori a fost “aristocratul” între noi’. Dar toate astea nu mai contează pentru Pătrăţosu, cum nu mai contează nici că prin focalizarea exagerată asupra unui singur articol subminează cu bună ştiinţă demersul decent al blogului Agora Christi – ‘pînă la Radu (la care mă aşteptam cel mai puţin la ieşiri în decor) demersul Agora a fost un demers decent. Absolut.’”

Aşadar, dacă ar fi vorba de atacurile cuiva împotriva altcuiva, nu e vorba de atacurile mele împotriva lui Marius Cruceru, ci de atacurile lui împotriva lui Radu Gheorghiţă. Probabil aş fi reacţionat la fel dacă altcineva l-ar fi atacat astfel de Marius Cruceru (de fapt am şi reacţionat în cazul Bastrix, ocazie cu care Marius Cruceru m-a numit “prieten” pe blogul lui).

În cele din urmă, e vorba de expresia liberă la adresa unui fenomen public, nu de a “apăra” pe cineva sau a fi “împotriva” cuiva, cum scriam într-un email către un amic, adăugînd: “La fel am făcut şi în situaţia în care Mangaloy a spus o tîmpenie despre Răsvan Cristian, mi-am exercitat libertatea de expresie. Ambii au considerat că am luat apărarea lui Răsvan Cristian, ceea ce nu aveam de ce, nu îl cunosc, nu îl frecventez, la adresa mea se exprimă neglijent, dacă nu chiar isteric, în orice caz e obraznic ca şi naşul lui de blog”.

Marius Cruceru s-a declarat jignit de afirmaţiile mele din postarea despre “haita de pătrăţoşi”, iar pe blogul său comentatorii săi fideli au sărit asupra mea, deşi eu nu am discutat cu nici unul dintre ei, ci doar am făcut comentarii şi am pus întrebări în legătură cu postările Pătrăţosului legate de articolul lui Radu Gheorghiţă (comentariile lui Marius Cruceru nu fuseseră aprobate pe blogul Agora Christi, aşa că Marius Cruceru a postat 3 episoade pe blogul lui).

În cele din urmă, un comentator a făcut declaraţii evident mincinoase despre mine, pe care Pătrăţosu le-a şters, spunînd că ar fi vorba de… inexactităţi. De atunci, de cînd Marius Cruceru nu a putut scrie că a fost vorba de MINCIUNI (spuse cu rea-intenţie), îl numesc “Dl. Inexactitate”. Respectivul comentator şi-a cerut scuze (dar nu faţă de mine), spunînd: “…am vorbit ‘manat de manie’ si am pacatuit’…” şi a făcut… post de comentariu, de atunci nici nu a mai apărut (cel puţin cu acel pseudonim) pe blogul Pătrăţosului.

Lucrul foarte clar e că Marius Cruceru nu mi-a comunicat niciodată că refuză sau acceptă premiul Thymos (cum nu mi-au comunicat nici alţii care nu şi-au revendicat premiul – nu am cum să trimit cuiva premiul dacă nu am o adresă, nu?). Îmi amintesc că i-am scris, în cele din urmă, că o să-i trimit premiul prin poştă şi el o să îl accepte sau nu.

Tot în legătură cu decizia Pătrăţosului de a refuza premiul Thymos trebuie să fac cîteva precizări în legătură cu o sculptură pe care Marius Cruceru a acceptat-o recent şi despre care a scris recent în postarea Răstignirea pătratului: “acesta îmi este adevăratul “premiu” după acest an şi 1 lună de blogging”.

Ei bine, întîmplarea face ca omul de afaceri să fi luat mai întîi legătura cu mine, considerînd că momentul Premiilor Thymos ar fi cel mai potrivit pentru a-i oferi o astfel de sculptură comandată unui meşteşugar-artist. Despre acest lucru i-am comunicat lui Marius Cruceru, cînd i-am făcut propunerea să participe la momentul respectiv (ce naiv am fost!).

Va’s’zică, după cum se încurcă Pătrăţosu în explicaţii, dacă cumva se întîmpla astfel, iar pătrăţoşenia sa continua să fermenteze în încăpăţînarea sa de a refuza orice are legătură cu Alin Cristea, intenţia şi creaţia ar fi fost refuzate în numele unor aşa-zise motivaţii (axio)logice.

Postarea menţionată începe astfel: “În urmă cu ceva vreme, prin preajma unui “celebru” concurs…”. Referirea e evidentă la premiile Thymos, însă exprimarea e lamentabilă, întrucît nu a fost nici un fel de concurs, nimeni nu s-a înscris în concurs, nici nu a fost vorba de o… competiţie. Aşa cum am menţionat la anunţarea cîştigătorilor premiilor Thymos, “prin acordarea premiilor evenimentul şi-a propus să aprecieze activitatea bloggerilor evanghelici, iar prin discuţiile despre Internet şi bloguri să iniţieze o dezbatere despre relaţia evanghelicilor cu New Media.”

Premiile Nobel nu implică “concurs”, e cu totul altceva decît “concurs”. Dar, ca să rămîn la un exemplu mai modest: atunci cînd am primit, la Institutul Biblic Emanuel, cărţi ca premiu, asta nu a implicat nici un fel de concurs. Era vorba doar de aprecierea celor care obţinuseră cele mai bune rezultate la învăţătură. Ba chiar Pătrăţosu a avut tentative, pe blogul lui, de felul: cine reuşeşte să-şi dea seama, poate îl şi premiem. Cu alte cuvinte, ideea de apreciere prin premii nu trebuie respinsă în întregime doar pentru că tocmai sîntem în conflict cu persoana (sau instituţia) care le oferă.

“Inexactităţile” pe care şi le permite Pătrăţosu în spaţiul public sînt, în cel mai bun caz, din neatenţie. Dar, de obicei, au o tentă ideologică recognoscibilă, căreia trebuie să i-o reproşăm şi să o neutralizăm.

Iată prima motivaţie a refuzului Pătrăţosului:

“1. Premierea presupune instituţionalitatea. Instituţiile dau premii. Persoanele dau cadouri. De la persoana Alin Cristea am primit cu bucurie şi supriză cadouri, dar nu am recunoscut niciodată anumite “instituţii”. Prin acceptarea premiului aş fi acordat statulul pe care nu l-am recunoscut niciodată iniţiatorului acestui proces.”

Aici a sosit momentul să abordez chestiunea instituţiei.

Acum cîţiva ani am făcut imprudenţa să îi scriu lui Marius Cruceru, printre altele, că cel puţin patru persoane spuseseră deja că Alin Cristea e o instituţie (referindu-se la proiectele pe care le am în spaţiul virtual şi calitatea lor). Prin aceasta încercam să-i dau de înţeles că nu e cazul să încerce să mă ponegrească, întrucît deja aveam referinţe publice bune. De atunci Marius Cruceru are o obsesie faţă de mine în această chestiune, care s-a transferat acum şi asupra persoane juridice Asociaţia Thymos. Obsesia dospeşte şi se umflă, desigur, pe măsură ce proiectele mele se înmulţesc şi au succes.

Pe de altă parte, se ştie că Emanuelul – mă refer la un grup de lideri orădeni cu o anumită mentalitate mediocră şi generatoare de merceneriat – nu are influenţă în spaţiul virtual precum în cel fizic. Pătrăţosu s-a aflat pe Internet, în ultimul an, într-o campanie ideologică din care ar fi trebuit ca Emanuelul să cîştige vizibilitate şi credibilitate în spaţiul virtual, ceea ce nu s-a întîmplat din mai multe motive.

Aici se potriveşte foarte bine cea ce citam recent din Dilema veche: “Politica este o ocupaţie revelatoare – în politică, cineva îşi dă adevărata măsură. Poţi fi un mediocru sau, de-a dreptul, un prost şi, stînd în banca ta (o catedră, o carieră în jurnalism sau afaceri, în arte sau în domenii ceva mai inginereşti), să obţii un bun renume. Cînd te menţii în spaţiul privat, poţi păcăli – căci, se ştie – poţi să păcăleşti pe cîţiva tot timpul. Dar, intrînd în politică, ca un făcut, tot ce eşti se vede imediat. Nu-i poţi păcăli pe toţi, tot timpul. Ţi se văd, în toată spledoarea, atît caracterul, cît şi putinţele intelectuale. Măcar pentru acest inestimabil aport cognitiv, şi tot merită să fim atenţi la jocul politic.” [Dilema veche, Nr. 22, 15-21 mai 2008]

Tot la fel, prezenţa în spaţiul public virtual este un turnesol care arată cîtă aciditate sau bazicitate are cineva. Merită să fim atenţi la jocul (ideologic) pe Internet.

Eu sînt cunoscut ca unul care am scris articole de atitudine despre spaţiul confesional (baptist) în spaţiul virtual şi ca unul care continuă să fie interesat de analiza şi dezbaterea PUBLICĂ despre spaţiul confesional neo-protestant. O direcţie deja bine definită o constituie analiza critică a mentalităţii de tip Emanuel care se manifestă în Oradea (dar probabil în toată ţara, cu nuanţe locale), exemplul evident fiind faptul că toţi profesorii buni au trebuit să plece de la Universitatea Emanuel (spunea un penticostal pişicher: lasă să-i dea afară, că o să avem şi noi astfel profesori buni), dar mai ales faptul că Facultatea de Teologie e condusă de un profesor de muzică şi nu unul de teologie.

Aşadar, e de la sine înţeles că Pătrăţoşu şi alţi pătrăţoşi emanuelişti să dorească ca statutul meu să nu fie unul recunoscut (amplu), să nu am influenţă şi să încerce, prin discreditarea mea, să propage şi în spaţiul virtual ceea ce au reuşit, nu de puţine ori, în mediul confesional: manipulare prin intimidare şi dependenţă (pînă la merceneriat) de instituţiile lor.

L-am considerat pe Marius Cruceru a fi cel mai destupat la minte din grupul amintit, sperînd ca de la unul ca el să vină ieşirea din cercul vicios în care se învîrt baptiştii (şi alţii), acuzîndu-se unii pe alţii şi punîndu-şi piedici de tot felul, ca apoi să rîdă unul de altul. Recunosc că m-am înşelat, nu neapărat asupra capacităţii inovatoare a lui Marius Cruceru, ci asupra capacităţii cu care instituţiile confesionale anchilozate îi îngrădesc libertatea de mişcare şi îl coordonează ideologic. De anul acesta nu îi mai acord nici un fel de circumstanţe atenuante lui Marius Cruceru.

Consider acest punct 1 cel mai important în lista motivaţiilor cruceriene, dar probabil doar noi doi (şi încă cîţiva iniţiaţi) ştiam pînă acum ce mare miză are.

Al doilea argument a iscat de fapt discuţiile:

“2. Premierea presupune un ascedent al premiantului asupra premiatului şi autoritate. Eu nu am recunoscut anume autorităţi şi ascendenţe, mai ales în spaţiul virtual.”

Adamaica, de exemplu, a făcut distincţia între comentariile Vindecătorului şi cea a Pătrăţosului:

“De ce ne consideră Vindecătoru ipocriţi pe cei care am acceptat premiile Thymos? […] Pătrăţosu a adoptat o atitudine mult mai decentă. A explicat de ce a refuzat el premiul, fără să îi împroaşte cu noroi pe cei care l-au acceptat.”

(După cum văd eu, nu i-a prea reuşit nici Pătrăţosului.)

Ba chiar dă exemplu pentru susţinerea argumentului “acceptarea premiului nu înseamnă crearea unei dependenţe între mine şi cel care l-a oferit”:

“Când am primit Marele Premiu “Marin Preda”, în cadrul unui concurs organizat de o autoritate în domeniul educaţional, nu s-a creat nicio dependenţă între mine şi autoritatea respectivă.”

Şi Dan H comentează: “Nu neaparat. Presupune mai degraba capacitatea de intelegere a valorii.”

Formularea mai precisă a ceea ce a vrut să exprime Pătrăţosu ar fi: “Premierea ar putea presupune un ascendent al premiantului asupra premiantului şi autoritate, iar eu nu recunosc anume autorităţi şi ascendenţe, mai ales în spaţiul virtual.”

E o mare diferenţă între “presupune” şi “ar putea presupune”. Exact diferenţa dintre AXIOLOGIC şi CONJUNCTURAL. Reflexul axiologic este uşor de recunoscut la ghetoul confesional, nu pot decît să regret că nu am destul timp la dispoziţie pentru un studiu al comentariilor din blogosfera evanghelică, în care se poate vedea bine cît de de repede se transformă o CONVINGERE personală în DOGMĂ impusă tuturor.

Sau, cel puţin, s-ar putea observa ce exprimări neatente, neinspirate, precum cea a Pătrăţosului, cauzează discuţii pe o direcţie care e de la început trasată cu parametri falşi.

A doua propoziţie, însă, întăreşte afirmaţiile de la punctul 1:

“Eu nu am recunoscut anume autorităţi şi ascendenţe, mai ales în spaţiul virtual.”

Acesta este punctul central în care conflictul rotundu-pătrăţos este maxim şi care generează incompatibilitate: sursa de autoritate. Dar rămîne întrebarea: de ce “mai ales în spaţiul virtual”? De ce, şi la comentarii, Marius Cruceru scrie: “este de recunoscut ce face Alin bun, eu am ales însă să îl preţuiesc ca persoană, nu pentru realizările lui în spaţiul electronic.”

De asemenea: “Eu nu mă las prins uşor în capcane de acest fel. Nu sînt la primul premiu pe care îl refuz, numai că pe asta s-a întîmplat să se faca ceva tapaj mediatic, de asta a fost nevoie să mă ‘esprimez clarissime’.”

Deocamdată, intuiţia mea dă un răspuns care vine pe linia explicaţiilor de mai sus: mai ales în spaţiul virtual emanueliştii stau prost la capitolul vizibilitate şi influenţă. Mai ales în spaţiul virtual Alin Cristea are vizibilitate (şi nu tace).

Aici, la chestiunea depenţei generate de premiu, comentariile nu i-au fost favorabile Pătrăţosului (în afară de gurile spurcate care comentează cam la fel la orice postări, blogul Pătrăţosu ajungînd pentru ei un fel de altar de casă unde îşi aprind lumînările de seară – din acest punct de vedere, retragerea Pătrăţosului, pentru ei, este o tragedie).

CiprianS: “nu stiu cum face rost de carti Alin Cristea, dar cred ca macar efortul lui de a stimula blogosfera evanghelica, trebuie apreciata.”

(ar trebui să ştie cum fac rost de cărţi, întrucît am precizat)

(Aici Marius Cruceru face o măgărie: “Despre ‘încurajarea blogosferei evanghelice’ sînt reţinut, eu şi alţii eram pe aici înainte de apariţia lui Alin prin blogosferă, cîteva luni în blogosferă înseamnă ‘cu mult înainte’.”

Subiectul era “stimularea blogosferei evanghelice”, însă Pătrăţosu se laudă cu prezenţa lui – un fel de “cine a venit primul?”.

Iar expresia “blogosferă evanghelică” o folosim acum mai ales pentru că eu am depus eforturi susţinute în a depista şi a eticheta blogurile evanghelice. Cu atît mai mult premierea unor bloguri evanghelice contribuie la evidenţierea lor. Însăşi premierea e un eveniment care atrage atenţia asupra unui spaţiu social, pe care acum îl denumim atît de lejer “blogosfera evanghelică”.)

Wes: “Oricum e de apreciat ca Alin a facut un gest de iubire fata de ,,vrajmasul” lui favorit”.

Dacă a vrut cumva să mă citeze, precizez că eu m-am declarat acum cîţiva ani “oponentul onest” al lui Marius Cruceru, ceea ce nu are nicidecum conotaţia de vrăjmaş (ba chiar dimpotrivă, într-o anumită hermeneutică a Nesuspiciunii).

Wes de fapt voia să mă pocnească pe mine: “A.C nu stimuleaza blogosfera ci vrea sa si-o subordoneze ,s-o manipuleze ,s-o faca datoare lui.”, însă, precum se vede, nu s-a putut abţine să nu remarce că eu mi-am depăşit palierul conflictual.

Romulus: “Sigur daca gestul lui AC este sincer evident ca este de apreciat, pentru ca in spate se afla un efort.”

Pînă şi Marius Cruceru acceptă, în final: “Bravo lui Alin că s-a gîndit să organizeze un astfel de eveniment, socializare, chestii etc. dar ‘nu contaţi pe mine’. Asta-i mesajul!”

(Aici Marius Cruceru face încă o măgărie: “Din păcate în ultimul timp, în afară de alte proiecte, Alin s-a apucat să ‘spray-eze’ premii peste comunitatea evanghică din România pe tot felul de chestiuni, pornind de la întrebări de genul celor de la Radio sau TV.”

La Premiile Thymos nu au fost nici un fel de întrebări, nici un fel de concurs. Nici premiile de la revista confesional@ nu se dau ca la un concurs, nu se pun întrebări. Marius Cruceru nu precizează că e vorba de concursul săptămînal Concordia de pe site-ul Confesionala. Din nou hiperconectivitatea lui virtuală îi joacă feste, făcîndu-l să încurce, măgăreşte, lucrurile.

Dar şi dacă erau întrebări, tot nu era legitimă argumentaţia lui Marius Cruceru. De înţeles însă poate fi înţeleasă în lumina exasperării lui că Alin Cristea are legături cu lumea evanghelică în moduri în care camarila dictatorului Negruţ nu doreşte.

Măgăria e amplificată şi de ironia referitoare la “întrebări de genul celor de la Radio sau TV”. Oare ar trebui să fie întrebări din manualul de teologie sau cel de greacă?)

(A o a treia măgărie a Pătrăţosului: “Între Thymos-ul NT şi Thymos-ul grecilor, Alin a ales să meargă cu Thymos-ul grecilor, iar despre Greci, Cirpri se spune ‘de greci să te fereşti şi atunci cînd îţi fac daruri’.”)

A patra măgărie a Pătrăţosului: “Mircea, dacă ţi se pare complicat îţi spun şi eu că ‘te dispreţuiesc’, nu te mai salut, te fac ‘bădăran’ şi ‘nesimţit’ acu îmi primeşti un premiu pentru cel mai ‘interactiv’ blogăr? Hai, le trimitem cu Cargusu….”

Aici “inexactităţile” sînt cu duiumul încît sînt nevoit să ies din paranteze pentru a deconstrui aceste aşa-zise citate ale dlui Inexactitate:

– nu i-am spus niciodată Pătrăţosului (şi cred că nici unei fiinţe umane): “te dispreţuiesc”. I-am scris Pătrăţosului: “Te voi întîmpina pe blogul meu probabil cu dispreţ, dar, desigur, aşa cum mi-am format stilul, voi încerca (şi) să discut idei.”

– nu l-am făcut niciodată “bădăran” pe Pătrăţosu. Am scris, în “Dl. Inexactitate 3”: Nu mă aşteptam să fie atît de bădăran Pătrăţosu încît să ţină mai mult la explicaţii decît la discernămîntul de nu a amplifica un incident atît de dizgraţios căruia blogul lui i-a oferit spaţiu de manifestare.

“Atît de bădăran… încît” exprimă un grad de bădărănie, intenţia nu a fost nicidecum să-l jignesc pe Marius Cruceru, cît să atrag atenţia asupra lipsei de discernămînt într-o anumită conjunctură. La fel cum, în cazul Tolbei cu tîmpenii, nu am numit pe nimeni tîmpit, tot la fel, dacă comitem bădărănii în anumite conjuncturi, nu consider că trebuie să fim numiţi automat bădărani. Oricum, dacă folosim un astfel de cuvînt, întotdeauna el presupune un anumit set de maniere conform unei anumite epoci şi locaţii geografice.

– nu l-am făcut niciodată “nesimţit” pe Marius Cruceru. Îl desfid să arate unde am folosit acest cuvînt. Şi nu îmi aduc aminte să fi folosit acest cuvînt vreodată în scris la adresa vreunei fiinţe umane (în general sînt rezervat în a folosi astfel de cuvinte, deşi unii o merită, şi am alte omonime pe care sînt ispitit să le folosesc).

– nu am instituit niciodată un premiu pentru cel mai interactiv blogăr.

Din stilul neatent, “generos” îmbogăţit al Pătrăţosului mai rezultă şi alte “inexactităţi”:

“3. Premierea presupune o jurizare transparentă. Asemenea jurizare a fost prea puţin transparentă în opinia mea. Discuţiile pe mess şi ‘teleconferinţele’, în traducere liberă chat-ul, nu cred că garantează corectitudinea unui asemenea pretenţios demers.”

E vorba de cîteva CONFERINŢE pe Messenger, nicidecum de “teleconferinţe” sau “chat” (!).

“4. Premierea prespune criterii clare după care se face jurizarea. Aceste criterii au lipsit în opinia mea. Gusturile şi opiniile personale sînt una, dar nu reprezintă motivaţiile pentru acordarea unor asemenea premii. Acelea se numesc cadouri şi sînt personale.”

Se vede clar că Pătrăţosu vrea să distragă atenţia de la ORGANIZAREA premiilor Thymos.

Dar rămîne dilema: orice jurizare se face TOCMAI prin gusturile (a se citi: competenţa) celor din juriu.

“5. Premierea presupune autorităţi în domeniu care să facă jurizare după criterii clare. Aceste autorităţi au lipsit din procesul cu pricina.”

Din nou, Pătrăţosu pune în discuţie chestiunea autorităţii.

Oare care ar fi autorităţile în domeniu care ar fi trebuit să facă jurizarea DUPĂ CRITERII CLARE?

Mai ales că Marius Cruceru, în încercarea lui exasperată de a se delimita de orice atinge Alin Cristea, respinge ORICE premii:

“Dacă Academia Română azi mi-ar da un premiu l-aş refuza (şi nu pentru că strugurii sînt acri ) ci pentru că nu preţuiesc deloc ce-au făcut cu ultimele indicaţiuni la gramatici, scris şi î din a.”

Aici străluceşte culmea ridicolului pătrăţoşenic! De parcă Academia Română ar fi alcătuită doar din lingvişti care să apere limba română!

De reţinut că nu vom putea astfel stabili ierarhii cărora Pătrăţoşenia sa să le recunoască autoritatea. “Competenţă” ar fi un cuvînt mai potrivit, întrucît “autoritate” are o conotaţie ideologică în epoca în care trăim.

Dar, pe de altă parte, ştim bine de pe blogul Pătrăţosului că acesta ridică deseori chestiunea autorităţii, a competenţei, a gusturilor şi a topurilor (Cartenstein).

Aici putem recunoaşte esenţa gîndirii ideologizate: recunoaştem topurile pe care le facem NOI, nu recunoaştem topurile pe care le fac ALŢII. “Celălalt” devine Infernul, trebuie anatemizat, nu eşti de-ai noştri, nu te recunoaştem, exişti ca să ne exprimăm distanţa, poţi fi însă mercenar şi vei primi remuneraţia pentru integrare.

Profesorul de muzică devine decanul Facultăţii de teologie (!), în diferite poziţii strategice apar Yesmeni care ştiu încotro să se pişe: niciodată împotriva vîntului.

Ziarul care scrie despre plagiatul Rectorului e “ziar de scandal”, cel care (tran)scrie răspunsul Rectorului e “ziar respectabil”!

Şeful nu doarme, şeful se odihneşte!

Etc.

Argumentele Pătrăţosului continuă:

“6. Premierea pentru o activitate publică, dar în acelaşi timp personală cu scopul self developmentul-lui nu ar trebui premiată. Dacă este nevoie, voi detalia această afirmaţie destul de criptică.”

Pînă şi Dl. Inexactitate recunoaşte că această afirmaţie este “destul de criptică”.

Admiratorii nu i-au cerut să o detalieze. Seara, însă, precis au mai spus un Doamne-ajută pentru cel care le luminează capetele pătrate.

“7. Premierea presupune o ierarhizare a valorii, adică topuri. Sînt radicalmente împotriva topurilor de orice fel. Premierea a creat un top pe care îl resping categoric tot din pricina absenţei criteriilor. Nu cred că trebuie încurajat sportul românesc preferat: datul cu părerea în necunoştinţă de cauză.”

Ba să fie foarte clar: premierea a creat un top TOCMAI prin prezenţa criteriilor. Doar că nu am considerat necesar să dau prea multe explicaţii, în condiţiile în care eram ocupat cu implicarea a 12 edituri din Oradea şi a altor edituri şi persoane din ţară (şi străinătate) şi nici nu era nevoie de aceste explicaţii, atîta timp cît mi se cunosc precupările şi mi se recunosc competenţele în spaţiul virtual.

Da, nu trebuie încurajat “sportul românesc”, şi mai ales “sportul românesc ideologizat” pe care îl practică Pătrăţosu: datul cu părerea EXAGERATĂ în CUNOŞTINŢĂ de cauză!

“8. Premierea aceasta şi orice fel de premiere mă poziţionează într-o relaţie cu “publicul meu” şi cu ceilalţi colegi blogeri pe care nu o pot controla, nu o doresc. Nu doresc ca ceilalţi colegi blogheri să mă vadă ca un competitor, aşa cum nu doresc ca cei care îmi citesc blogul să mă vadă ca “premiatul”. Nu doresc să înmînez nimănui autoritatea de a mă repoziţiona în blogosferă după gusturile proprii şi bunul plac şi eu să accept asta cu zîmbetul pe buze. Prefer să îmi controlez, atît cît se poate relaţia cu cititorii mei şi cu ceilalţi colegi.”

Din nou dăm de un aspect al mentalităţii ideologice: “vreau să controlez”. Ce? IMAGINEA. Spaţiul public este aproape un coşmar pentru cei care au această mentalitate, întrucît nu îl pot controla (decît dacă e vorba de o societate în care funcţionează discursul dublu al dictaturii, dar istoria ne învaţă că orice astfel de regim cade în cele din urmă).

Nu îmi trebuie premiul Thymos, nu îmi trebuie premiul Academiei etc. Oare cum se numeşte fobia de premii?!?

“Nu doresc să înmînez nimănui autoritatea de a mă repoziţiona în blogosferă după gusturile proprii şi bunul plac şi eu să accept asta cu zîmbetul pe buze.”

Spuneţi-i careva Pătrăţosului că nimeni nu l-a mişcat de la locul lui. E tot acolo, numai el îşi poate lua taraba cu pătrăţele şi s-o tulească, că cică aici doar s-a… jucat:

“Competiţia mea se desfăşoară în cu totul altă parte, dar nu pe blog. Nu aici performez eu, aici mă joc, învăţ, mă relaxez etc.”

La cîtă “cerneală” a curs pe blogul Pătrăţosului (900 postări şi 20.000 comentarii, parcă amintea recent), numai joacă n-a fost!

Relaxare?!?

Şi nu pot să mă întreb: oare ce o fi învăţat Pătrăţosul?

Nu, nu mă interesează ce zice el că a învăţat…

Of, mai sînt cîteva aşa-zise argumente:

“9. Din această cauză nu m-a interesat şi mă interesează nici de acum încolo, aşa cum am declarat şi despre Blogfest 2008 participarea la vreo competiţie, nu mă interesează nici un premiu, nici un top, nici Zelist, nimic de felul acesta, nimic care m-ar pune într-un şirag şi mi-ar transforma cititorii în votanţi, cum s-a întîmplat cu unii dintre participanţii la Roblogfest.”

Acest punct nu conţine nimic nou.

“10. Şi dacă aş fi trecut peste motivele de mai sus, numele organizaţiei / asociaţiei / instituţiei mă “răceşte”: Thymos este un cuvînt grecesc care la clasicii greci are o semnificaţie, dar în Noul Testament are o cu totul altă semnificaţie. Pentru interesaţi vă rog să urmăriţi: Romani 2:8, Efeseni 4:31, Apocalipsa 15:1, Coloseni 3:8, Evrei 11:27, Apocalipsa 12:12, Luca 4:28, Fapte 19:28, Apocalipsa 14:8, 10, 19, 15:7, 16:1 şi 19, 18:3 şi 19:15. […] Mie nu îmi este comod să primesc un premiu din partea unei asociaţii, organizaţii, instituţii care poartă un nume cu o asemenea conotaţie în cadrul Noului Testament.”

E nevoie oare să mai îmi exprim dezgustul pentru acest argument? Va să zică dacă Asociaţia se numea altfel, Învierea de exemplu, Marius Cruceru accepta premiul? Păi a spus clar că putea să se numească şi Academia Română, că şi pentru deştepţii ăştia are motive să nu le primească premiul. ŞI NU SÎNT DIN NOUL TESTAMENT!

Ce măgărie!

“11. Cu regret observ o asemănare tot mai mare între tipul de discurs bastrixian şi cel rotundian, atît în stil, în tipul de argumentaţie, dar mai ales în comportamentul faţă de mine. Dincolo de organizaţiile din care facem parte fiecare, de instituţii şi etcetere, relaţia personală pentru mine este mai importantă decît orice. Consecvenţa în relaţie este una dintre valorile pe care le-am cultivat în casă.

Nu mă feresc de dispute şi nici de intrarea în ring, dar eu lupt altfel. Nu mă feresc de critică şi de opoziţie, deseori, cum observa cineva, m-am lăsat singur în bătaia puştii. Înţeleg adversitatea şi îmi plac dezbaterile, înţeleg şi pamfletul şi diatriba, dar nu pot înţelege vitriolul şi veninul alături de distincţii şi premii.

Dacă am refuzat distincţiile şi urările domnului Dorin Picioruş în trecut, pentru că ba nu se bucură că am plecat, ba îşi revarsă veninul peste tot ce prinde, inclusiv peste Naum, fiul meu, acelaşi lucru fac şi în acest caz. S-ar putea să fiu eu prea slab, dar nu pot înţelege tipul acesta de comportament. Luaţi-mi-l ca pe slăbiciune omenească. Nu aceasta este definiţia mea pentru “oponent onest”.”

Într-un alt episod am precizat nu numai că Pătrăţosu nu a dus pînă la capăt o polemică cu mine, cum s-a exprimat în public, dar nici măcar nu a ÎNCEPUT vreuna! Unde sînt prezent în spaţiul public, evită ORICE polemică cu mine, deoarece eu amintesc chestiuni delicate legate de contextul emanuelist din care face parte şi, bineînţeles, am răbdarea să îmi pregătesc instrumentele polemicii, spre deosebire de Pătrăţosu, care a declarat în mai multe rînduri că nu are răbdare să îmi citească mesajele.

Aşadar pentru mine ceea ce scrie Pătrăţosu la punctul 11 (care ar fi trebuit să fie un argument pentru refuzul premiului Thymos) este la limita suportabilului şi încerc să evit să etichetez această atitudine non-combat. Nu e prima oară cînd îmi alătură numele lîngă Bastrix, un personaj re-creat în creuzetul pătrăţos, cu ampla contribuţie a comentatorilor din haită.

De asemenea, consider cel puţin o măgărie faptul că Pătrăţosu asociază expresia “vitriolul şi veninul” cu “distincţii şi premii”, cu referire directă la persoana mea, mai ales că e o postare despre premiile Thymos.

“12. Pînă una alta doresc să fiu consecvent. Acest fel de oameni trebuie iubiţi ca vrăjmaşi aşa cum ne învaţă scriptura, dar nimeni nu mă obligă să primesc şi premii şi distincţii din partea dînşilor. Îi pot iubi, dar nu trebuie să stau la masă cu dînşii neapărat şi nici nu trebuie să întingem în acelaşi blid de mai multe ori.

Iubirea nu presupune neapărat şi părtăşia, agape nu prespune koinonia. Isus i-a iubit pe toţi, dar n-a luat masa cu toţi.

Sper că am fost cît de elegant am putut fi. O versiune cu mai multă sare şi piper a fost anulată. Dacă Alin Cristea va dori, i-o pot trimite personal şi pentru uz personal.

Şi încă ceva: Cui să dai premiu? Pătrăţosului? Dar pătrăţosu nu există în realitate, este doar … un personaj literar. De asta nu poate apărea nici la mesele rotunde, numai la mese pătrate

Deocamdată mă opresc aici.

Mai am şi alte chestiuni de subliniat, dar nu vreau să aduc atingere celor care au primit totuşi premiile din partea Thymos. Sper să le fie de folos.

Aceasta este opinia mea şi decizia mea şi nu judec pe nimeni care a decis şi făcut altfel.

Mie îmi este mai bine aşa.

Vă mulţumesc tuturor pentru înţelegere, dar în primul rînd lui Alin Cristea, care în ciuda diferendelor dintre noi, mi-a oferit acel premiu.

Sper să înţeleagă gestul meu în afara contextului ultimelor “dispute” (generos spus).”

GROTESC!

Nu, Pătrăţosu nu a fost elegant. A fost doar mai elegant decît ar fi putut să fie. Şi cu asta nu am spus că e un om elegant, ci doar am folosit un grad de comparaţie, la fel cum am folosit un grad de comparaţie cînd am scris că “…nu am crezut că poate fi atît de bădăran… încît…”.

De ce ar trebui ca eu să înţeleg gestul Pătrăţosului în afara contextului ultimelor dispute, cînd e evident că el a depus tot efortul (nu chiar tot, că putea fi şi mai bădăran) ca nu cumva să înţeleagă gestul meu în afara (pen)ultimelor dispute?

Reflexul de a fi AXIOLOGIC (cu orice preţ, pentru a-şi legitima refuzul), cînd e evident că e vorba de CONJUNCTURAL, a dus la unul dintre cele mai mizerabile mesaje (din punct de vedere logic şi etic) de pe blogul Pătrăţosului.

Aş fi putut să scriu mai mult decît aceste 15 pagini, dar pînă şi eu m-am cam săturat de “inexactităţile” pătrăţoase şi de afirmaţiile glorios-afirmative de genul “Aceasta este opinia mea şi decizia mea şi nu judec pe nimeni care a decis şi făcut altfel” (cînd e evident că a judecat pe toată lumea, inclusiv Academia Română) sau “argumentele mele tin de chestiuni care se aplica nu numai in cazul Alin Cristea cu al sau Thymos neostoit” (cînd sînt evidente reflexele resentimentare cu care a fost născocit acest aburitor comunicat).

Cum spuneam la început, tehnic vorbind decizia refuzului a luat-o Marius Cruceru după 15 februarie, mai exact după 20 februarie, şi a comuncat-o, DOAR PUBLIC, în 13 martie. Decizia intenţional-resentimentară a luat-o Marius Cruceru însă acum cîţiva ani, într-o lungă misivă de mai bine de 10 pagini în care a încercat intimidarea mea într-un spirit criticist, cum l-am perceput atunci, dar pe care acum îl numesc ideologic: atunci cînd ai un oponent (şi cei care gîndesc ideologic, se ştie, trebuie să aibă întotdeuna un oponent faţă de care să se definească prin negaţie), toate aspectele vieţii lui trebuie prezentate în lumină proastă, precum, în alt registru, toţi cei din partid(ă) trebuie lăudaţi pentru realizările în cîmpul muncii (mai apare, desigur, şi autocritica, dar ca formă de limbaj dublu).

De atunci, ambii am făcut paşi de apropiere, dar, iată, eforturile nu au fost suficiente, cel puţin pentru a scuti mediul evanghelic, oricum bogat în situaţii conflictuale, de o atare polemică agresivă.

Agresivitatea apare în blogosferă, aşa cum observa un blogger la întîlnirea ocazionată de Premiile Thymos, mai puţin în postarea bloggerului şi mai mult în comentariile vizitatorilor. Lucrul acesta este cel mai evident pe blogul Pătrăţosului, unde comentariile afişate depăşesc agresivitatea unor postări.

Astfel, în cazul Comunicatului, printre comentarii se află şi obişnuitele referiri răutăcioase la persoana mea, dar sînt şi cîteva inedite.

“Uite Marius Alin si-a spus motivele clar:

Alin Cristea: amîndoi avem motive serioase pentru care continuăm aceste polemici

Interlocutor: bănuiesc….

Alin Cristea: puţini cunosc contextul

Alin Cristea: e ca un fel de bătălie în cadrul unui partid

Alin Cristea: pentru vizibilitate

Alin Cristea: autoritate

Alin Cristea: iniţiativă

Alin Cristea: reprezentativitate

Alin Cristea: dar amîndoi oponenţii fac parte totuşi din acelaşi partid

Alin Cristea: ceea ce cititorii uită deseori

by Visitor martie 15, 2008 at 8:33 am”

Iată mai jos întreaga postare de pe blogul meu: O discuţie pe Messenger

Interlocutor: ziua bună… La cum citesc acu pe blogu’ tău, mai mult staţi să vă războiţi sau răzbeliţi voi, tinerii baptişti, decît să vă împăcaţi şi să mergeţi în aceeaşi direcţie…. Debusolant pentru oamenii care îşi pun încrederea în voi, şi care v-ar fi urmat, drept modele, debusolant…

Alin Cristea: păi de ce să-şi pună încrederea în noi?

Interlocutor: nu ştiu, aşa …de fraieri… Pentru că nu puţini sunt cei ce ştiu să mobilizeze, în sensul bun, de data asta,….aşa ca voi. Poate de asta.

Alin Cristea: păi să facem distincţia între chestiuni

Alin Cristea: în primul rînd, în ceea ce mă priveşte, nu prea ai găsit din partea mea apeluri publice la înregimentare

Alin Cristea: ba nici prea multe din partea Pătrăţosului nu sînt

Alin Cristea: şi el şi eu vrem să avem libertate de exprimare

Alin Cristea: în al doilea rînd, lucrurile debusolante nu trebuie să pună în umbră lucrurile bune

Alin Cristea: cine vrea să evalueze cu adevărat trebuie să aibă în vedere ambele aspecte

Interlocutor: Alin, eu nu vorbesc de „înregimentare”…mobilizarea se referea la altele… la chestiile spre care te îndrepţi, nu ca turmă…sau haită

Alin Cristea: şi, foarte important, noi nu sîntem înlocuitori de Hristos

Interlocutor: eu nu am citit comentariile Pătrăţosului ref la familia ta… dar dacă a zis ceva de rău…e grav….

Alin Cristea: el nu a zis

Interlocutor: văd că se poartă… pe bloguri….

Alin Cristea: a zis altcineva

Alin Cristea: acum cîteva săptămîni

Alin Cristea: dar Patrăţosu a menţionat ieri

Alin Cristea: aşa că l-am sunat la 3 noaptea

Alin Cristea: dar degeaba

Interlocutor: şi nu prea înţeleg… de ce în loc să fiţi uniţi…sunteţi dezbinaţi voi între voi… asta era…uimirea mea, să zicem

Alin Cristea: ştiu

Alin Cristea: darămite a noastră…

Alin Cristea: eu am polemici cu Pătrăţosu de 3 ani

Alin Cristea: am tot amînat momentul acesta pe blog

Alin Cristea: am discutat cu el

Alin Cristea: am scris mesaje pe liste de discuţii

Alin Cristea: care totusi sînt limitate ca vizibilitate

Alin Cristea: amîndoi avem motive serioase pentru care continuăm aceste polemici

Interlocutor: bănuiesc….

Alin Cristea: puţini cunosc contextul

Alin Cristea: e ca un fel de bătălie în cadrul unui partid

Alin Cristea: pentru vizibilitate

Alin Cristea: autoritate

Alin Cristea: iniţiativă

Alin Cristea: reprezentativitate

Alin Cristea: dar amîndoi oponenţii fac parte totuşi din acelaşi partid

Alin Cristea: ceea ce cititorii uită deseori

Interlocutor: eu nu vreau să cunosc mult contextul… pentru mine este debusolant să văd cum vă bateţi… în loc să fiţi uniţi … pentru cauză

Interlocutor: tocmai….

Alin Cristea: ştii bine că scriem şi alt fel de articole

Alin Cristea: nu doar combative

Interlocutor: da, ştiu… că doar le citesc… nu pe toate, dar ce pot şi găsesc, citesc…

Alin Cristea: cînd o să am timp, o să fac o listă cu linkuri la articolele mele

Interlocutor: şi mai ştiu că se „poartă” ca şi pe liste… să îţi dai cu stîngu în dreptu ca să provoci discuţii… nu e rău… Dar voi parcă prea vă… ciondăniţi… daţi impresia că vă urâţi… iar in inimile voastre creştine parcă ura nu îşi are loc…

Interlocutor: în fine… chestia aia cu „noi nu sîntem înlocuitori de Hristos” – nici nu mă refeream la faptul că v-aş dori să fiţi aşa…sau că eu v-aş vedea aşa….departe de mine… Uneori mai fac prostia să mai îmi pun încrederea şi în oameni, nu doar în Hristos… ştiu, greşesc. Mi-ai mai zis. […]

Interlocutor: oricum, spor la discuţii… să vă fie de folos vouă şi altora, evident..

Alin Cristea: o să pun discuţia noastră pe blog, ştergînd numele tău, bineînţeles

Alin Cristea: ok?

Interlocutor: cum doreşti…

Alin Cristea: nu voiam să te surprindă

Alin Cristea: nu e nimic privat

Alin Cristea: e doar o discuţie care surprinde o chestiune importantă

Interlocutor: sigur… Rotundu versus Pătrăţosu… şi invers. Scrie şi asta: iubiţi-vă mai mult!

După cum se poate vedea, Visitor a scos fragmentul din context, care e mult mai complex decît ceea ce a vrut el să sublinieze: intenţiile mele.

La rîndul lui, Pătrăţosu, probabil fără să citească postarea mea (care poate i-ar fi dat şi lui de gîndit, ca şi mie, eu ştiind şi faptul că persoana respectivă e din afara spaţiului confesional evanghelic), se pripeşte şi “îmbogăţeşte” comentariile cu o măgărie, o glosare în afara subiectului şi o inepţie:

– “eu nu fac parte din acelaşi ‘partid’ cu Alin Cristea”

– “eu nu sînt într-o competiţie sau bătălie nici pentru vizibilitate cu Alin Cristea. nici pentru autoritate, iniţiativă sau repretentativitate.”

– “Da, văd că Alin s-a angajat într-o campanie de discreditare a mea probabil pentru ceea ce speră să cîştige, autoritate, vizibililtate, iniţiativă, reprezentativitate…”

Prima afirmaţie e o măgărie, deoarece exprimarea mea era destul de… expresivă (aleasă astfel pentru o persoană din afara mediului confesional evanghelic). În numele cui oare s-au rugat Pătrăţosu şi Rotundu cînd s-au întîlnit? Şi nu fac parte din aceeaşi tradiţie evanghelică? Nu şi-au exprimat în mai multe rînduri interesul pentru spaţiul confesional evanghelic (baptist)?

Visitor nu a priceput sau nu a vrut să priceapă ce am exprimat: nu mi-am expus motivele, ci le-am expus pe cele ale Pătrăţosului, dar am considerat că e potrivit să mă încadrez şi eu în această exprimare, deoarece nu voiam să mă constituit ca parte separată, ci doar ca parte conflictuală.

Glosarea (de tip axiologic) pe care o face Pătrăţosu despre conceptele pe care le-am amintit eu (conjunctural) – vizibilitate, autoritate, iniţiativă, reprezentativitate – e lamentabilă. Iarăşi declaraţii glorios-afirmative: “Autoritatea se obţine prin cedare, prin renunţare, nu prin luptă şi prin ‘vocalize’.” Poate am pierdut eu momentul, dar cînd a cedat Pătrăţosu? Păi tocmai asta vedea cineva din afara “partidului”: că ne războim.

Cum am arătat cîteva pagini mai sus, pentru emanuelişti Internetul era încă teritoriu virgin, aşa că Marius Cruceru a reuşit să realizeze, prin blogul lui, un cap de pod, pe care îl vor pierde o dată cu retragerea Pătrăţosului. S-o fi jucat Pătrăţosu-personaj-literar pe blog, dar a fost evident atacul său asupra lui Ionel Tuţac (care va cîştiga capital în mediul evanghelic o dată cu organizarea Festivalului Speranţei pe stadion la Timişoara) şi faptul că a reuşit distragerea atenţei publice de la evaluarea dublului mandat de 8 ani al lui Paul Negruţ. Istoria nu iartă însă, faptul că anul 2007 a fost cel mai greu an al evanghelicilor din România postedcembristă nu poate fi pus în seama noii conduceri a baptiştilor, ci în cîrca acestui dublu mandat al rectorului orădean.

A treia afirmaţie e pur şi simplu o inepţie: în primul rînd că nu m-am angajat în nici o companie de discreditare a lui Marius Cruceru (iar dacă acceptăm totuşi această exprimare, nu e nici pentru prima dată nici pentru ultima, Marius Cruceru mai făcînd astfel de afirmaţii cam de fiecare dată cînd îl confrunt în public cu chestiuni publice), şi cu atît mai puţin ar putea să fie vorba de cîştigarea vizibilităţii, întrucît am destulă, la fel cum mi se recunoaşte şi competenţa şi iniţiativa.

Ultimul venit în haita pătrăţoşilor este Mihai Ţiplea, care, din monitorizările mele, a urlat doar o dată, şi atunci Pătrăţosu a fost nevoit să-i limiteze ‘vocalizele’:

“Desi citesc de doua luni blogul d-voastra si recunosc ca imi place,am promis ca n-am sa intervin. Mai ales cand apare Alin Cristea,”rotundul” la comentarii. Nu stiu ce stomac aveti sau ficat sau cate emetiral-uri luati pe zi, dar imi amintesc ca si ieri cand ati venit sa predicati la biserica Providenta si rotundul cu un acolit, distribuiau foi volante cu anuntul ca se va tine sedinta de comitet,chiar daca acest lucru nu l-au discutat cu comitetul. m-i s-a parut un fel de greva sindicala, …..

Era o atmosfera greu de suportat. Apoi au fost alte probleme pe care le-a creat. Acest individ ar trebui dus la o verificare ……dar se pare ca reuseste sa nu faca prostii prea mari incat sa i se impuna asa ceva.

….Il cunosc destul de bine pe acest individ, care cu stupoare remarc ca nu stie sa produca ceva, doar copiaza, reactioneaza. Nu este deloc original.

Cred ca nu poate. ….

M-a frapat chiar si alegerea numelui blogului sau …rotundu.deloc original. Desi personal am reusit sa-l iert, fiecare aparitie a lui ma face sa va scriu sa va cer sa impartiti emetiralul cu mine, pt ca eu n-am un asa stomat tare.

Cu privire la el cineva a spus ca inteleptul Solomon a spus ca ceea ce e stramb nu poate fi indreptat. Votez pentru.

Eu in schimb l-as incadra la categoria “fara bun simt”. Proverbe sunt scrise 1:3 pt capatarea invaturilor de bun simt…hmmm. Poate ca el nu are acest cuvant in dictionar.

by Mihai Tiplea martie 16, 2008 at 2:41 am”

“Mihai, bine ai venit pe aici… am intervenit in comentariul tau, daca nu este cu supărare, la fel şi în al Elisei… Cine sîntem noi să punem diagnostice.

Domnul să se îndure.”

Reiau formularea INEXACTĂ a lui Mihai Ţiplea:

“rotundul cu un acolit, distribuiau foi volante cu anuntul ca se va tine sedinta de comitet,chiar daca acest lucru nu l-au discutat cu comitetul.”

Nu e vorba doar de “rotundul cu un acolit”, ci de 6 tineri, un grup de iniţiativă pe care l-am organizat în perioada conflictuală de acum 2 ani de la Biserica Baptistă Providenţa din Oradea, şi am strîns semnăturile a cel puţin o treime din membrii bisericii, conform Statutului, pentru a convoca Adunarea Generală (în condiţiile în care biserica nu avea păstor care să o convoace – imediat a fost impus un păstor girant pentru o perioadă de către Comunitatea Baptistă din Oradea), nu “şedinţă de comitet”, cum se împleticeşte în “ştiinţă” tînărul Mihai Ţiplea.

De fapt intervenţia sa agresivă la adresa “individului” Alin Cristea nu e mirare pentru cei care ştiu că e fiul lui Vasile Ţiplea, “individul” din comitet care a creat atîtea probleme în perioada respectivă bisericii Providenţa. Este de ajuns să amintesc că s-a ajuns la situaţia absurdă ca să fie înmînate Comunităţii Baptiste din Oradea, de către rămăşiţele comitetului, autorizaţia de funcţionare şi ştampilele bisericii.

Dar nu la întîmplare Pătrăţosu a lăsat totuşi aceste “istericale” pe blogul lui. Există de fapt o colecţie de jigniri şi mojicii la adresa mea şi a altora care trăiesc “angoasa existenţială” de a nu adăsta în “bătătura pătrăţoasă”.

După traseul epuizant pe care l-am făcut pînă aici, nu-mi rămîne decît să mai pun o întrebare, re-citind declaraţia Pătrăţosului: “Aici este Pătrăţosu şi pătrăţosu este un “personaj literar”. Pătrăţosu nu sînt eu, este doar o parte din mine, aia sprinţară, ludică, pusă pe glume, are cam 21 de ani. Eu am mult mai mult.”

Oare?