Trei iluminări

Îmi aduc bine aminte de primul meu semestru la Institutul Biblic Emanuel (acum Universitatea Emanuel din Oradea). În 1995 venisem, împreună cu soţia, de la Petroşani la Oradea, la 28 de ani, şi traversam pe jos, cu entuziasm, cîmpul dintre Băile Felix şi Haieu (după călătoria cu tramvai şi apoi cu autobuz), înfruntînd vîntul iernii cu gluga strînsă la bărbie şi cu bocancii pe care îi cumpărasem pentru acest traseu. Nu am rezistat decît o lună într-o casă mare din Haieu, unde nu trebuia să plătim chirie, dar trebuia, printre altele, să hrănim 49 de curci.

Şi atunci, de unde… entuziasm? Sînt mai multe motive, dar acum vreau să menţionez prima iluminare: întîlnirea cu biblioteca Institutului, care pe atunci era în aceeaşi clădire cu Societarea Misionară Română şi Radio Vocea Evangheliei (iar cursurile se ţineau în sălile Liceului Emanuel de lîngă renumita biserică cu acelaşi nume). Puţine momente în viaţă sînt comparabile cu această întîlnire încîntătoare cu cărţile de teologie, multe în engleză, dar şi dicţionare, enciclopedii şi tot felul de publicaţii periodice.

Dar ce forfotă era la recepţia bibliotecii, ce întîlniri providenţiale aveau loc, ce comentarii auzeai, vrînd-nevrînd, despre mediul în care ajunsesem, ce sarcini numeroase trebuia să îndeplinească aparatul de copiat, luat cu asalt de colegii mai mult sau mai puţin entuziasmaţi de eseurile pe care trebuiau să le scrie. Cred că în anul acela umbla vorba despre grupa noastră de teologie că noi deschidem şi închidem biblioteca, atît eram de prezenţi printre rafturile cu cărţi.

Apoi s-a terminat construcţia clădirii principale a campusului Emanuel, unde biblioteca a căpătat un sediu mult mai încăpător. Relaţia cu biblioteca a devenită mai… stilată, mai productivă, dar şi mai dezumanizată, pe măsură ce instituţia universitară s-a transformat într-una ideologizată, de nerecunoscut pentru cei care au prins vremurile bune din anii ’97-’98, o instituţie din care cei mai buni profesori au trebuit să plece (şi nu au fost chiar puţini) şi a cărei Facultate de Teologie e condusă de un profesor de… muzică (în condiţiile în care în România sînt peste 50 evanghelici doctori în teologie).

Mă gîndesc cu recunoştinţă la cei care au pus la punct biblioteca, dar şi cu antipatie la cei din conducerea Universităţii Emanuel care întreţin relaţii inadecvate cu absolvenţii, unii dintre aceştia neavînd acces la această bibliotecă probabil unică în România. Printre ei mă aflu şi eu, care locuiesc la cîteva sute de metri de bibliotecă, însă de 5 ani mi s-a refuzat accesul, probabil în urma criticii publice pe care am adus-o unor evenimente din mediul confesional baptist orădean. Spun probabil, pentru că instituţia în cauză nu obişnuieşte să facă precizările de rigoare în astfel de cazuri.

Am avut parte de a doua iluminare tot în timpul studenţiei, într-o vacanţă de vară cînd un grup de studenţi am fost pentru 3 săptămîni la Cambridge, un oraş cu o anumită atmosferă (şi curăţenie – de 3 zile n-a trebuit să-mi şterg pantofii de praf!). Şi ce bibliotecă! Nu am să uit niciodată cum stăteam în faţa colosului şi mă minunam de aşa clădire parcă nemţească… Şi cum, apoi, înăuntru, mă holbam la încăperi cum numai în filme mai văzusem şi la reguli care trebuiau respectate fără crîcnire. Ce iluminare!

Ei bine, a venit ziua în care am avut parte de încă o astfel de iluminare, în Oradea. Astăzi, fiind obligat să caut noul sediu al Bibliotecii Judeţene, pentru a împrumuta nişte cărţi de Monica Lovinescu, am găsit o clădire care m-a entuziasmat, mi-a oferit acel optimism de durată care te face să speri, care te face să te simţi la mai puţină distanţă de Europa.

Site-ul Bibliotecii Judeţene: www.bibliobihor.ro

2 răspunsuri to “Trei iluminări”

  1. CiprianS Says:

    Sa stii, Aline, ca si biblioteca judeteana clujeana e foarte bine pusa la punct, updatata la zi cu ultimele aparitii. am descoperit-o (din pacate) doar in 2006, dupa 11 ani de lectura pe meleagurile clujene, avand prejudecata ca bibliotecile sustinute de stat sunt ramase in urma. Mi-am schimbat opinia cand am gasit aici carti la raft pe care nu le gasisem in celebra si venerabila BCU.
    In ce priveste interdictia de la biblioteca UEO, esti probabil cel mai aproape ca distanta, ca mai sunt si altii. Asta la vista! din pacate. Eu chiar ma gandeam sa mai dau o raita, poate m-au uitat! Sau astia n-au amnezie niciodat’? 😀 😀 😀

  2. Cenaclul de la Biblioteca « ProLibro Says:

    […] Cristea, unul dintre cei care frecventeaza cenaclul, scria pe blogul sau despre prima intalnirea cu biblioteca: Astăzi, fiind obligat să caut noul sediu al […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: