Dragă penticostalule

Dragă penticostalule,

Consider că, în cel mai pur stil pătrăţos, ratezi un subiect care ne-ar fi interesat pe toţi. Nu prea putem aborda în spaţiul public un astfel de subiect important dacă tonul e inflamant, isteric, cu exagerări, băşcălii şi o droaie de interogaţii.

Spui: „E trist că, în această perioadă, tot mai mulţi pastori evanghelici promovează candidaţii partidelor politice.”

Mi-am adus aminte imediat de cîţiva pastori evanghelici din SUA care susţin Partidul Republican. Nu mi-ar fi trecut prin minte niciodată că au trecut de la neprihănire la fărădelege. Unul dintre ei a şi avut cîteva intervenţii pe Internet în care şi-a precizat punctul de vedere. Ce am reţinut foarte bine e că există o diferenţă între a fi membru într-un partid şi a fi implicat în politică (a fi om politic).

Desigur, ar fi instructiv să vedem, de-a lungul istoriei secolului XX, ce importanţă au avut legăturile dintre spaţiile confesionale şi cele politice.

“În lupta dintre “politic” şi Biserică, întotdeauna vor câştiga politicienii.” – aceasta e, de departe, o mare exagerare. Dacă credem asta, înseamnă că avem o părere proastă despre… Biserică!

Indiferent cîtă ticăloşie s-a adunat în ceea ce noi percepem a fi Biserică, Mireasa tot a lui Hristos Neprihănitul rămîne!

“De unde interesul “politicului” pentru bisericile evanghelice? Vă spun eu de unde, din dorinţa de a ne manipula pentru a câştiga următoarele alegeri.” – iată şi o perspectivă îngustă despre… politic. Alături, desigur, de cea despre cît de uşor sîntem manipulaţi.

Păi numai faptul că ai reacţionat (dar şi că eu comentez reacţia) arată că nu sîntem tocmai… manipulabili.

“Clasa politică e coruptă, iar când noi dăm mâna cu ei înseamnă că le dăm girul nostru.”

Aoleu… Neinspirată formulă…

Şi sistemul sanitar, se ştie, e corupt, şi universităţile sînt conduse de clanuri, iar justiţia doar n-o fi uşă de biserică… Păi nu îşi merită românii conducătorii, muzica şi WC-urile pe care le au?

De ce să ne vărsăm oful DOAR asupra clasei politice? Intelectualii nu sînt lingăi? Iată ce scria un amic:

“Noi, în România, nu avem o tradiţie a gîndirii radicale, a gîndirii critice, cu excepţia unor zone religioase, nu avem tradiţia discursului asumat care să îţi aducă prejudicii. Curajul nu e calitatea noastră de bază, iar intelighenţia noastră e străină de curajul gîndirii, căci asta ar presupune să se renunţe la conservatorismul atît de comod. […] Mie mi se pare că cel mai perfid joc al intelectualităţii române este acela că îşi transformă discursul într-o marfă foarte convenabilă şi uşor vandabilă, fără a risca nimic.” [Vasile Ernu, Noua literatură, Nr. 13, februarie 2008]

Şi presa nu e aservită, în primul rînd economic şi apoi politic?

Dar mediul de afaceri? E el necorupt?

Iată că am putea avea întrebări cu duiumul şi nemulţumiri cu nemiluita. Dar pentru a avea interogaţii şi reflecţii asupra acestor chestiuni trebuie să facem ceva efort.

Ce înseamnă că “dăm mîna cu ei”? E evident că avem diferite percepţii asupra acestei expresii. Şi aproape sigur şi asupra modului în care ar trebui să ne manifestăm nemulţumirile (în public) faţă de anumite aspecte ale unor evenimente precum cel menţionat.

Cea mai sensibilă chestiune rămîne însă următoarea: Cu vameşii şi păcătoşii nu avem nici un fel de legături?

Fîntînească-se România…

7 răspunsuri to “Dragă penticostalule”

  1. Barnaba - fiul mangaierii - Lucian Nica din Brasov Says:

    Toti avem datoria crestineasca de a ne implica in viata sociala, deci si in politica. Cei patati dintre asa-numitii crestini neoprotestanti nu au dreptul sa faca politica.

    Ar fi bine daca pocaitii s-ar uni si ar sprijini mai multi pocaiti model in politica.

    S-ar schimba mai multe lucruri in bine in viata romanilor.

    Trebuie sa ii castigam si pe vamesi si pe pacatosi – chiar si pe politicieni.

    Amin.

  2. laurentiu Says:

    Draga Rotundule,
    Mi-am asumat riscul de a scrie in acest mod, pe care tu il identifici drept “patratos”, pentru ca e dreptul meu sa-mi exprim parerea.

    Expresia “clasa politica” trebuie inteleasa la modul general. Bineinteles ca nu toti politicienii sunt corupti. Sunt si unele exceptii.

    Aminteai in comentariul tau exemplul politicienilor americani. Spune-mi te rog, de cand s-au apucat “pocaitii” din America de politica, s-a schimbat ceva in mod radical? S-a imbunatatit starea morala a americanilor? Sunt ei mai buni? Merg lucrurile mai bine? (of, iar o droaie de interogatii… Parerea mea e ca nu. Impactul evanghelicilor in politic nu duce la nici un rezultat considerabil. Nu cred ca Dumnezeu ne cheama sa schimbam lucrurile in bine, prin intermediul politicului.

    Sunt de acord cu tine atunci cand spui: “Ce am retinut foarte bine e ca exista o diferenta intre a fi membru intr-un partid si a fi implicat in politica (a fi om politic).” Bineinteles ca poti fi membru intr-un partid, tot asa de bine cum poti fi microbist, sau membru intr-un club de turism sau de pictura. Dar a fi si pastor si OM politic, mi se pare un non sens si o aberatie.

    Provocarea ta de a analiza legaturile dintre politic si spiritual, in secolul 20, este foarte interesanta. Esti mai faimos decat sunt eu, asa ca poti lansa o tema de discutii pe blogurile tale. Cred ca va duce la ceva constructiv.

    Spuneai: “In lupta dintre “politic” si Biserica, intotdeauna vor castiga politicienii.” – aceasta e, de departe, o mare exagerare. Daca credem asta, inseamna ca avem o parere proasta despre… Biserica.”
    – Despre Biserica nu am o parere proasta, dar despre unii pastori, iubitori de bani si de slava lumeasca, am o parere foarte proasta. Tu privesti lucrurile idealist, eu le privesc practic. Biserica lui Hristos este incoruptibila, dar organizatiile noastre nu sunt incoruptibile!

    Trec cu vederea anumite chestiuni si vreau sa-ti raspund la intrebarea: “Ce inseamna ca “dam mina cu ei”?
    Nu m-am referit la a nu avea legaturi amicale cu ei. Nu m-am referit la a nu sta de vorba cu ei, asa cum a stat Isus cu vamesii. Ci m-am referit la doua lucruri:
    – a cauta “pretenia” lor, pentru a imbunatati imaginea noastra.
    – a le da cuvantul in cadrul intalnirilor noastre, ceea ce cred ca nu e nici biblic, nici moral si nici eficient. Niste oameni asupra carora planeaza acuzatii de imoralitate, nu au dreptul moral sa vorbeasca in cadrul intalnirilor evanghelice.
    Tu ai considerat bascalie si isterie postarea mea, dar crezi ca Pavel i-ar invita pe mai marii tarii sa vorbeasc in cadrul intalnirilor spirituale?
    Recunosc ca uneori sunt radical, dar cred ca am motivatii corecte…”prietenia cu lumea e vrajmasie cu Dumnezeu!”

    Succes!

  3. aurelmateescu Says:

    Intr-un alt context se discuta despre politica si rugaciune.

    Sunt interesante unele din concluziile respective.

    „I now fear that while public prayer is supposed to ennoble politicians, it may just politicize, and therefore taint, prayer. Instead of uplifting politics, it downgrades religion.”

    „By offering prayer in a political context (including asking for prayers related to specific policy goals) Madison said prayer proclamations had politicized a solemn act „to the scandal of religion as well as the increase of party animosities.”

  4. Alin Cristea Says:

    Deocamdată atac doar următoarea afirmaţie: „A fi şi pastor şi OM politic, mi se pare un non sens şi o aberaţie.”

    Este evident că sînt şi alte opinii. Faptul că cineva are o altă opinie nu înseamnă că opinia lui, cu care nu sîntem de acord, e neapărat o aberaţie.

    De multe ori ne pripim să spunem despre ceva că e o aberaţie ÎNAINTE de a fi făcut efortul să înţelegem punctul acela de vedere. Dacă avea motivaţii corecte? Nu-i aşa că motivaţiile corecte nu implică neapărat şi idei corecte?

    Probabil că mediul politic românesc (şi cel ideologic-confesional) ne exasperează pînă-ntr-atîta încît e mai comod să ne exprimam public iritările noastre (cu motivaţii corecte) decît să facem efortul de a cerceta care au fost modurile în care politica şi religia s-au relaţionat (cel puţin) în secolul XX.

  5. laurentiu Says:

    Si unde e atacul impotriva afirmatiei: “A fi si pastor si OM politic, mi se pare un non sens si o aberatie.”?

    Normal ca e opinia mea. Bineinteles ca sunt subiectiv. Ca sa pot fi obiectiv ar trebui sa comand un studiu de specialitate, care sa analizeze relatia dintre “politic” si “religios”. Nu pot sa fac asa ceva. Observ niste chestiuni, mai discut cu unul si cu altul si trag niste concluzii. Nu iti inteleg “antipatia”? Probabil tot ce seamana a patratos te irita.

    Afirmatia: “Probabil ca mediul politic romanesc (si cel ideologic-confesional) ne exaspereaza pina-ntr-atita incit e mai comod sa ne exprimam public iritarile noastre (cu motivatii corecte) decit sa facem efortul de a cerceta care au fost modurile in care politica si religia s-au relationat (cel putin) in secolul XX”, mi se pare ciudata.
    In primul rand, nu sunt nici iritat si nici comod; in al doilea rand, nu trebuie sa cercetez stiintific ceva ca sa ma pot exprima; iar in al treilea rand, consider ca relatia dintre Biserica si politica este neprincipiala si antiscripturala.

    Biserica (lui Hristos) cu politica (lumii) nu se pot relationa. In schimb, religia si politica pot sa o faca. (tot parerea mea subiectiva… )

    Aurelmateescu ridica un punct de vedere interesant: „I now fear that while public prayer is supposed to ennoble politicians, it may just politicize, and therefore taint, prayer. Instead of uplifting politics, it downgrades religion”

    „Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Domnul Isus)

  6. Daniel Buda Says:

    Laurentiu spunea „Spune-mi te rog, de cand s-au apucat “pocaitii” din America de politica, s-a schimbat ceva in mod radical? S-a imbunatatit starea morala a americanilor? Sunt ei mai buni? Merg lucrurile mai bine?”

    Agreez 100% cu Laurentiu. Nimic nu se schimba de cand crestinii s-au implicat in politica Americii. Este ca un val care nu se opreste prin politica. Cateva saptamani in urma John MacArthur spunea de la amvon ca cativa prieteni apropiati care lucrau in Washington se exprimau cu privire la cat de destructiva este aceasta implicare politica a crestinilor in sensul ca creeaza mai mult resentiment impotriva bisericii decat sa ajute. Cred ca numai o viata traita exemplar poate influenta lumea si nu „invingerea” lor pe cale politica.

  7. Laurentiu Says:

    Haideti sa ne gandim putin ce s-a intamplat in istorie cand s-a amestecat religia cu politicul. Isi aduce cineva aminte de Constantin cel Mare?
    El a aliat religia cu politica. Ce bine a adus acest lucru? Evident, crestinii au putut in sfarsit sa respire usurati dupa sute de ani de martiraj. Dar a avut Biserica de castigat? Parerea mea e ca de atunci se merge tot mai in jos, nicidecum in sus.
    Pana in acest punct crestinii erau o forta, erau uniti si insufletiti de Isus spulberand orice impotrivire, ce-i drept, de cele mai multe ori prin jertfa.
    Dar cat de mult a crescut Biserica atunci? Sigur au fost si oameni politici atinsi de Cuvant, sigur au fost si doctori, vamesi, latifundiari, etc.
    Cu siguranta acestia au incercat sa faca bine crestinilor, implicit lor, insa nu asta era rezolvarea. Rezolvarea a fost raspandirea crestinismului, a credintei…
    In momentul in care crestinii s-au vazut liberi de frica, liberi sa se exprime, au rasuflat usurati si nu s-au mai vazut nevoiti sa faca totul pentru Dumnezeu, au inceput sa-si vada si de vietile lor intr-o pondere tot mai mare. Astfel ca s-a ajuns ca slujba sa o tina preotul si restul sa asiste, sa spuna o rugaciune comuna si sa mearga acasa, impacati ca si-au facut datoria de crestin.

    Asa am ajuns in situatia de fata. Credeti ca implicarea in politic ne va duce spre mai bine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: