Archive for 2 mai 2008

Dragă penticostalule

2 mai 2008

Dragă penticostalule,

Consider că, în cel mai pur stil pătrăţos, ratezi un subiect care ne-ar fi interesat pe toţi. Nu prea putem aborda în spaţiul public un astfel de subiect important dacă tonul e inflamant, isteric, cu exagerări, băşcălii şi o droaie de interogaţii.

Spui: „E trist că, în această perioadă, tot mai mulţi pastori evanghelici promovează candidaţii partidelor politice.”

Mi-am adus aminte imediat de cîţiva pastori evanghelici din SUA care susţin Partidul Republican. Nu mi-ar fi trecut prin minte niciodată că au trecut de la neprihănire la fărădelege. Unul dintre ei a şi avut cîteva intervenţii pe Internet în care şi-a precizat punctul de vedere. Ce am reţinut foarte bine e că există o diferenţă între a fi membru într-un partid şi a fi implicat în politică (a fi om politic).

Desigur, ar fi instructiv să vedem, de-a lungul istoriei secolului XX, ce importanţă au avut legăturile dintre spaţiile confesionale şi cele politice.

“În lupta dintre “politic” şi Biserică, întotdeauna vor câştiga politicienii.” – aceasta e, de departe, o mare exagerare. Dacă credem asta, înseamnă că avem o părere proastă despre… Biserică!

Indiferent cîtă ticăloşie s-a adunat în ceea ce noi percepem a fi Biserică, Mireasa tot a lui Hristos Neprihănitul rămîne!

“De unde interesul “politicului” pentru bisericile evanghelice? Vă spun eu de unde, din dorinţa de a ne manipula pentru a câştiga următoarele alegeri.” – iată şi o perspectivă îngustă despre… politic. Alături, desigur, de cea despre cît de uşor sîntem manipulaţi.

Păi numai faptul că ai reacţionat (dar şi că eu comentez reacţia) arată că nu sîntem tocmai… manipulabili.

“Clasa politică e coruptă, iar când noi dăm mâna cu ei înseamnă că le dăm girul nostru.”

Aoleu… Neinspirată formulă…

Şi sistemul sanitar, se ştie, e corupt, şi universităţile sînt conduse de clanuri, iar justiţia doar n-o fi uşă de biserică… Păi nu îşi merită românii conducătorii, muzica şi WC-urile pe care le au?

De ce să ne vărsăm oful DOAR asupra clasei politice? Intelectualii nu sînt lingăi? Iată ce scria un amic:

“Noi, în România, nu avem o tradiţie a gîndirii radicale, a gîndirii critice, cu excepţia unor zone religioase, nu avem tradiţia discursului asumat care să îţi aducă prejudicii. Curajul nu e calitatea noastră de bază, iar intelighenţia noastră e străină de curajul gîndirii, căci asta ar presupune să se renunţe la conservatorismul atît de comod. […] Mie mi se pare că cel mai perfid joc al intelectualităţii române este acela că îşi transformă discursul într-o marfă foarte convenabilă şi uşor vandabilă, fără a risca nimic.” [Vasile Ernu, Noua literatură, Nr. 13, februarie 2008]

Şi presa nu e aservită, în primul rînd economic şi apoi politic?

Dar mediul de afaceri? E el necorupt?

Iată că am putea avea întrebări cu duiumul şi nemulţumiri cu nemiluita. Dar pentru a avea interogaţii şi reflecţii asupra acestor chestiuni trebuie să facem ceva efort.

Ce înseamnă că “dăm mîna cu ei”? E evident că avem diferite percepţii asupra acestei expresii. Şi aproape sigur şi asupra modului în care ar trebui să ne manifestăm nemulţumirile (în public) faţă de anumite aspecte ale unor evenimente precum cel menţionat.

Cea mai sensibilă chestiune rămîne însă următoarea: Cu vameşii şi păcătoşii nu avem nici un fel de legături?

Fîntînească-se România…