Trei citate (11)

Josh McDowell, Mai mult decât un simplu tâmplar, Editura Scriptum, Oradea, 2008

“Mulţi oameni vor să Îl privească pe Isus nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe un om bun şi moral sa ca pe un profet deosebit de înţelept, care a spus multe adevăruri profunde. Teologii prezintă deseori această concluzie ca fiind singura acceptabilă la care se poate ajunge printr-un proces intelectual. Mulţi oameni acceptă pur şi simplu această concepţie şi nu se deranjează deloc să observe absurditatea unui astfel de raţionament. Isus a pretins că este Dumnezeu, iar pentru El era de o importanţă fundamentală ca oamenii să creadă că El este cine spune că este. Noi putem să Îl credem sau să nu Îl credem. El nu a lăsat loc pentru o cale de mijloc sau pentru o variantă diluată. Cineva care pretindea ceea ce pretindea Isus despre Sine nu putea să fie un om bun şi moral sau un profet. Nu avem această alternativă, iar Isus nu a intenţionat niciodată să ne-o lase.”

“Un lucru care m-a atras în mod deosebit la credinţa creştină este faptul că ea nu e o convingere oarbă şi caracterizată de ignoranţă, ci mai degrabă una bazată pe o inteligenţă solidă. De fiecare dată când citim că unui personaj biblic i s-a cerut să-şi pună credinţa în practică, vedem că este vorba despre o credinţă inteligentă. Isus a spus ‘veţi cunoaşte adevărul’, nu că îl veţi ignora (Ioan 8:32). Cristos a fost întrebat: ‘Care este cea mai mare poruncă din Lege?’ El a răspuns: ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău’ (Mt. 33:36-37). Problema multor oameni este că ei par să Îl iubească pe Dumnezeu numai cu inima. Faptele referitoare la Cristos nu ajung niciodată la mintea lor.”

“În climatul deschis al zilelor noastre, oamenii par jigniţi de afirmaţiile exclusiviste că Isus este singura cale spre Dumnezeu şi singura sursă a iertării de păcate şi a mântuirii. Această atitudine arată că mulţi nu înţeleg caracterul lui Dumnezeu. Putem observa esenţa felului lor greşit de a înţelege lucrurile în întrebarea pe care o pun ei de obicei: ‘Cum poate un Dumnezeu iubitor să permită ca cineva să meargă în iad?’ Eu inversez deseori întrebarea şi întreb: ‘Cum poate un Dumnezeu sfânt, drept şi neprihănit să permită unui păcătos să stea în prezenţa Sa?’ Majoritatea oamenilor Îl percep pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu iubitor, dar se opresc aici. El nu este numai un Dumnezeu al dragostei, ci de asemenea un Dumnezeu care este neprihănit, drept şi sfânt. El nu poate tolera păcatul în cerul Său, în acelaşi fel cum tu nu ai tolera ca un câine jegos, urât-mirositor şi bolnav să locuiască în casa ta. Această înţelegere greşită a naturii şi caracterului de bază ale lui Dumnezeu reprezintă cauza multor probleme teologice şi etice.”

Publicitate