Archive for 15 martie 2008

Ostrovul şi Moartea domnului Lăzărescu

15 martie 2008

Ostrovul 100

Ostrovul. Acolo unde se termină filmul…, Editura Agnos, Sibiu, 2007

Romeo Petraşciuc: “Ostrovul, un film-eveniment care a marcat oarecum cinematografia ultimelor luni de zile. Sau măcar pe cinefilii de orientare ortodoxă. Un film pe care se estimează că l-ar fi văzut jumătate din populaţia adultă a Rusiei şi, desigur, mare parte a celorlalte popoare ortodoxe şi nu numai.”

Pr. Constantin Necula: “…Moartea domnului Lăzărescu, al lui Cristian Puiu. Fie vorba între noi, este un Ostrov răsturnat, şi îmi menţin părerea. Este un Ostrov de bloc! La un moment dat, e imaginea aceluiaşi bătrânel, acelaşi ştirbuleţ care este în aceeaşi situaţie ca şi Anatolie: în loc să fie preluat de mâinile care ar trebui să-l apostolească este preluat de mâinile care, în loc să îl facă sănătos, îl îmbolnăvesc şi-l omoară, nu există suportul euharistic, să-i zicem aşa. De câte ori nu avem în minte imaginea unei Biserici care nu penetrează în spaţiile acestea pastorale, şi, în loc să însănătoşească, îmbolnăvesc?! Imaginea este copleşitoare!”

14 bloguri în Top 100 (15.03.2008)

15 martie 2008

15 martie 2008, 16.15

3) patratosu
16) rotundu
25) amintiricusfinti
26) rasvancristian
30) danutm
39) romoflorin
59) predici
64) ionatan
71) simplulgand
75) agorachristi
75) cllodvl
92) agentiacrestinadepresa
97) adamaica
99) ambasadorul

13 postări în Top 100

1) Biserica între Ghetto şi Veneţia – Cărbunii Eulaliei 8
20) traim ca sa traim
31) Intrebare…
32) Păruiala
45) Sfârşit de drum
47) Pe vîrful Toaca toacă toaca (I)
51) Caracteristicile adevaratei pocainte
52) Hai să-ţi ghicesc: te măriţi, îţi moare pisica, iubita îţi pune coarne… (1)
55) Testul lui Socrate
56) Sala Polivalenta, 20 martie
78) Andreea Marin Banica Bloghista
89) 12 bloguri în Top 100 (14.03.08)
94) Întrebare(6)

Dl. Inexactitate (4)

15 martie 2008

Rotundu ep. 4

Pătrăţosu: “La taclale cu “pătrăţoşii”? Care-s ăia? La un asemenea logo şi eu însumi m-aş feri să mai intru la taclale cu dînsul, mai ales după etichetarea ca “haită”. Oricine îi calcă dînsului blogul, ca să stea la taclale cu Rotunjimea Sa, se autoetichetează ca “pătrăţos”, nu? Asta este conform logo-ului “la taclale” cu pătrăţosii. Dar acelaşi spune că pătrăţoşii formează o haită. Pe cale de consecinţă logică (în timpul comunismului logica nu se făcea în şcoli, trebuiau lecturi separate) pe cale de consecinţă logică, toţi cei care intră la taclale cu dînsul sînt parte a haitei.” (11 martie 2008)

S-a trezit Pătrăţosu să spună asta după… mai bine de 3 luni de cînd mi-am pornit blogul de Rotund (pe care ştie bine că am vrut să-l lansez de fapt cel tîrziu în 6 iulie, cînd am împlinit rotunda vîrstă de 40 de ani).

Dar Dl. Inexactitate pare să nu-şi mai aducă aminte că NU s-a ferit să intre pe blogul meu în mai multe rînduri, nu o dată, nu de două ori, ci de… 22 de ori!

Pătrăţoşenia Sa întreabă: “Oricine îi calcă dînsului blogul, ca să stea la taclale cu Rotunjimea Sa, se autoetichetează ca “pătrăţos”, nu?” Răspunsul nu e aşa de evident cum încearcă Dl. Inexactitate să convingă în răspunsul său în “auzul” tuturor. Sînt destui care nu s-au simţit destul de “pătrăţoşi” care îmi “calcă” blogul (dar poate mai degrabă era vorba de comentarii).

Ideea “taclalelor” e însă mult mai nuanţată decît în “inexacta” tiradă pătrăţoşenică. De exemplu, un editorialist poate să publice editoriale despre chestiunea zilei, fără să petreacă timp fizic răspunzînd celor care ţin morţiş să-i comenteze ideile – nu comentatorii sînt grila de evaluare a editorialistului, ci editorialistul e cel care evaluează starea naţiunii.

De asemenea, nu orice taclale sînt binevenite, sînt destule comentarii care nu se califică pentru blogul meu, iar despre cît a tot şters comentarii neadecvate indecente de pe blogul lui Pătrăţosu ne-a spus cu alte ocazii.

Dar oare cum se aplică logica Dlui Inexactitate la o altă etichetare a pătrăţoşilor, de către Dănuţ Mănăstireanu, în 21 februarie 2008, în postarea Derutele deconspirării – pamflet stresat de sezon?

“Observ mai întâi apariţia unei noi „secte” pe plaiurile mioritice. Este vorba de secta „pătrăţoşilor”, care este gata să-şi apere guru-ul cu orice preţ, inclusiv cel al mojiciilor, al calomniei şi al ridiculizării celor care îndrăznesc a nu fi de acord cu ei. L-am avertizat pe Marius de mai multă vreme cu privire la pericolul acestui fenomen, dar se pare că orgoliul lui este măgulit de grupul de adulatori care îl înconjoară, aşa încât nu numai că îi tolerează, dar îi şi aţâţă uneori, fie asupra unor subiecte, fie asupra unor oponenţi. Cu toată modestia trebuie să vă spun cp lucrul acesta nu l-a învăţat de la mine, ci, probabil, de la mentorul lui actual. De data aceasta gazda bătăilor a fost Alin Cristea. Este drept să şi el are un talent inimitabil de a intra in gura (pătrată) a lupului.”

S-a făcut ceva tapaj la adresa expresiei pe care am folosit-o, “haita pătrăţoşilor”, dar mie mi se pare că e mult mai dură eticheta de “sectă”. Dacă unii încearcă să facă haz de necaz amintind că ar trebui să îşi facă tricouri cu “haita”, mai bine ar fi, nu-i aşa?, să-şi facă tricouri “Sectanţi pătrăţoşi”… De, să le mai piară rînjetul…

Sau ce îi scria Spaniardul aceluiaşi Pătrăţos: “Cu tristeţe îţi reamintesc că te-am avertizat în trecut că pe blogul tău se formează o şcoală, ucenici, fani. Spun “cu tristeţe” pentru că ceea ce se vede creat nu este după chipul şi asemănarea ta.” (9 martie 2008)

Pătrăţoşi sîntem cu toţii, dar în măsuri diferite şi poate doar conjunctural, la fel cum şi rotunzi sîntem (sau ne dăm) mai mult sau mai puţin. Avem nevoie unii de alţii mult mai mult decît ne place să accceptăm.

Atunci cînd am lansat blogul “La Rotundu” aveam de gînd, desigur, să reiau chestiuni de pe blogul preopinentului meu pătrăţos (la fel cum am anunţat, la lansarea listei de discuţii Confesionala acum un an, intenţia de a relua chestiuni de pe lista de discuţii Masa Rotundă). Aş putea face un blog special: “Acum un an la Pătrăţosu”.

O a doua chestiune “inexactă” (care pare tehnică) pe care o aduc în atenţie în cadrul serialului “Dl. Inexactitate” – care are toate şansele să se lungească pînă la episodul 94, de vreme ce Pătrăţosu are interpretări tot mai delirante la adresa mea, numindu-mă ba “fratele Alin Cristea”, ba, dimpreună cu gaşca, pur şi simplu “Alin” (unii îmi scriu doar iniţialele: A.C., am devenit oare un fel de “J.R.”?), de parcă aş fi puştanul vecinului de la etajul 2 – are de face cu următoarea “miorlăire” pătrăţicească:

“Fratele Alin Cristea ştie foarte bine că un comentariu poate zbura pe lîngă tine, că nimeni, nici chiar eu, dacă vă vine să credeţi, nu stau toată ziua pe blog. Ştie foarte bine că poţi scăpa un comentariu (la mine trebuie să primească aprobare cine intra pentru prima dată, după care merg de la sine)… Imediat ce am văzut comentariul respectiv l-am şters. Mai ales că dînsul m-a şi sunat la 11.30 noaptea, cam atît era dacă nu mă înşel.” (11 martie 2008)

Da, ştiu foarte bine că se poate scăpa un comentariu (imbecil, căcăcios sau care denigrează cu rea-intenţie sau, să fim totuşi indulgenţi, din cauza imaturitatăţii unor puberi întîrziaţi). Aşa s-a întîmplat cu ocazia discuţiilor despre Petru Dugulescu, cînd i-am semnalat Pătrăţosului un astfel de comentariu care încuraja linşajul mediatic. Pătrăţosu mi-a mulţumit, ba chiar m-a rugat să îi trimit un semnal pe mobil, dacă mai apare aşa ceva, că el era la… Comunitate.

Problema pe care vreau să o scot în evidenţă este că trebuie să existe responsabilitate pentru spaţiile publice. Blogul este un spaţiu public. Dacă mă culc şi în cele 8 ore ale somnului meu apar o droaie de mesaje denigratoare la adresa cuiva (sau doar unul), nu sînt oare responsabil pentru ce a apărut? Cît de mare este vinovăţia? Şi cît efort de remediere trebuie făcut? Această chestiune este una dintre cele mai arzătoare, importante şi complicate în spaţiul public (virtual).

Din felul în care Pătrăţosu se scuză – “un comentariu poate zbura pe lîngă tine” – nu rezultă că ar exista o soluţie pentru această chestiune. În cazul meu, cînd a apărut comentariul cu pricina, idiot şi grobian, despre mine şi familia mea, doar o oră a stat pînă ce Pătrăţosu l-a şters. Dar ştiu cel puţin o persoană care l-a copiat. (Din ce scrie Pătrăţosu nu se poate deduce clar dacă a şters comentariul IMEDIAT ce l-a văzut sau DUPĂ ce l-am sunat.)

Pe de altă parte, Pătrăţosu aminteşte faptul că există o sancţiune autoimpusă a comentatorului respectiv şi că şi-ar fi cerut scuze. Dar, aşa cum am mai menţionat, nu şi-a cerut scuze tocmai persoanei păgubite. Dacă l-aş jigni în gura mare pe un vecin în bloc şi mi-aş da seama ce bădăran am fost, ar trebui să-mi cer scuze faţă de vecini, că i-am deranjat cu chestiuni neadevărate şi imbecile? Sau ar trebui în primul rînd să-i cer scuze celui pe care l-am păgubit şi, mai ales în spirit creştin, să caut să-mi răscumpăr greşeala?

Felul lejer în care Pătrăţosu vorbeşte despre responsabilitatea faţă de comentarii reiese şi din următoarele afirmaţii: “Nu este problema de pocăinţă să dai drumul sau să opreşti un comentariu, este o problemă de alegere. Eu am ales să dau drumul mai uşor la comentarii, alţii mai greu, nu este nici un fel de păcat, cred eu, nici în una nici în alta.” (11 martie 2008)

La ora actuală, cum bine s-a subliniat în discuţiile ocazionate de Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, problema agresivităţii, mojiciilor, calomniei rezultă mai degrabă din comentariile lăsate la postări decît din postările însele.

Există cel puţin o soluţie (care pare tehnică): setarea blogului astfel încît comentariile să fie verificate ÎNAINTE de afişarea lor, nu după. A doua zi după ce am păţit-o pe blogul Pătrăţosului, am luat această măsură pentru blogul meu. La fel cum am luat-o pentru grupul de discuţii Confesionala încă de acum un an.

Despre comunicatul despre premiul Thymos şi “inexactităţile” şi inepţiile apărute cu această ocazie – în episodul următor.

Pe marginea drumului

15 martie 2008

Pe marginea drumului 400

Două lucruri infinite

15 martie 2008

“Două lucruri sînt infinite: Universul şi prostia omenească. De primul lucru nu sînt încă sigur.” (A.Einstein)

13 bloguri în Top 100 (15.03.2008)

15 martie 2008

15 martie 2008, 10.00

4) patratosu
18) amintiricusfinti
22) rotundu
31) rasvancristian
35) romoflorin
36) danutm
67) predici
68) simplulgand
72) agorachristi
73) ionatan
91) agentiacrestinadepresa
93) ambasadorul
98) adamaica

10 postări în Top 100

5) Biserica între Ghetto şi Veneţia – Cărbunii Eulaliei 8
10) O declaratie a baptistilor de sud din Statele Unite in legatura cu mediul si clima
21) Liviu Tiplea
38) traim ca sa traim
42) Pe vîrful Toaca toacă toaca (I)
54) Păruiala
57) Testul lui Socrate
64) Evanghelizare la Tataraseni
80) Sfârşit de drum
87) Caracteristicile adevaratei pocainte

Anunţ albastru

15 martie 2008

Păr 300