Archive for 12 martie 2008

Pavarotti din Banat în finală

12 martie 2008

Costel Busuioc va cînta în finala concursului Hijos de Babel, după ce a cîştigat şapte ediţii ale competiţiei. Astăzi, începînd cu orele 21.00, postul de televiziune Romantica va difuza, în direct, finala concursului. Costel Busuioc va interpreta „La Traviata”, iar în cazul în care va fi ales printre ultimii trei finalişti va trebui să interpreteze şi „Nessun Dorma”.

www.hotnews.ro

Reclame

10 postări în Top 100 (12 martie 2008)

12 martie 2008

12 martie 2008, 19.00

1. De ce să „Numeri” şi să „Cronici”?
10. Ce trebuie să faci ca să fii soră frumoasă. Fundamentaliştii lui Cristos (III)
15. suntem atenti la cuvinte?
18. Mă întreb…
34. Bangkok – capitala Thailandei
57. Am ajuns cu bine!
72. Renasterea vulturului
76. Update la pacatele capitale
79. Castiga intre 4 si 20.000 USD lunar din blogging!
95. Pe unde-o iei? Pe care drum e Domnul?

Raportul anual privind respectarea drepturilor omului în lume

12 martie 2008

Departamentul de Stat al SUA a dat publicităţii raportul anual privind respectarea drepturilor omului în lume. Cea mai mare problemă în România rămîne corupţia larg răspîndită, alături de abuzurile împotriva deţinutilor şi romilor.

www.hotnews.ro

O discuţie pe Messenger

12 martie 2008

Interlocutor: ziua bună… La cum citesc acu pe blogu’ tău, mai mult staţi să vă războiţi sau răzbeliţi voi, tinerii baptişti, decît să vă împăcaţi şi să mergeţi în aceeaşi direcţie…. Debusolant pentru oamenii care îşi pun încrederea în voi, şi care v-ar fi urmat, drept modele, debusolant…
Alin Cristea: păi de ce să-şi pună încrederea în noi?
Interlocutor: nu ştiu, aşa …de fraieri… Pentru că nu puţini sunt cei ce ştiu să mobilizeze, în sensul bun, de data asta,….aşa ca voi. Poate de asta.
Alin Cristea: păi să facem distincţia între chestiuni
Alin Cristea: în primul rînd, în ceea ce mă priveşte, nu prea ai găsit din partea mea apeluri publice la înregimentare
Alin Cristea: ba nici prea multe din partea Pătrăţosului nu sînt
Alin Cristea: şi el şi eu vrem să avem libertate de exprimare
Alin Cristea: în al doilea rînd, lucrurile debusolante nu trebuie să pună în umbră lucrurile bune
Alin Cristea: cine vrea să evalueze cu adevărat trebuie să aibă în vedere ambele aspecte
Interlocutor: Alin, eu nu vorbesc de „înregimentare”…mobilizarea se referea la altele… la chestiile spre care te îndrepţi, nu ca turmă…sau haită
Alin Cristea: şi, foarte important, noi nu sîntem înlocuitori de Hristos
Interlocutor: eu nu am citit comentariile Pătrăţosului ref la familia ta… dar dacă a zis ceva de rău…e grav….
Alin Cristea: el nu a zis
Interlocutor: văd că se poartă… pe bloguri….
Alin Cristea: a zis altcineva
Alin Cristea: acum cîteva săptămîni
Alin Cristea: dar Patrăţosu a menţionat ieri
Alin Cristea: aşa că l-am sunat la 3 noaptea
Alin Cristea: dar degeaba
Interlocutor: şi nu prea înţeleg… de ce în loc să fiţi uniţi…sunteţi dezbinaţi voi între voi… asta era…uimirea mea, să zicem
Alin Cristea: ştiu
Alin Cristea: darămite a noastră…
Alin Cristea: eu am polemici cu Pătrăţosu de 3 ani
Alin Cristea: am tot amînat momentul acesta pe blog
Alin Cristea: am discutat cu el
Alin Cristea: am scris mesaje pe liste de discuţii
Alin Cristea: care totusi sînt limitate ca vizibilitate
Alin Cristea: amîndoi avem motive serioase pentru care continuăm aceste polemici
Interlocutor: bănuiesc….
Alin Cristea: puţini cunosc contextul
Alin Cristea: e ca un fel de bătălie în cadrul unui partid
Alin Cristea: pentru vizibilitate
Alin Cristea: autoritate
Alin Cristea: iniţiativă
Alin Cristea: reprezentativitate
Alin Cristea: dar amîndoi oponenţii fac parte totuşi din acelaşi partid
Alin Cristea: ceea ce cititorii uită deseori
Interlocutor: eu nu vreau să cunosc mult contextul… pentru mine este debusolant să văd cum vă bateţi… în loc să fiţi uniţi … pentru cauză
Interlocutor: tocmai….
Alin Cristea: ştii bine că scriem şi alt fel de articole
Alin Cristea: nu doar combative
Interlocutor: da, ştiu… că doar le citesc… nu pe toate, dar ce pot şi găsesc, citesc…
Alin Cristea: cînd o să am timp, o să fac o listă cu linkuri la articolele mele
Interlocutor: şi mai ştiu că se „poartă” ca şi pe liste… să îţi dai cu stîngu în dreptu ca să provoci discuţii… nu e rău… Dar voi parcă prea vă… ciondăniţi… daţi impresia că vă urâţi… iar in inimile voastre creştine parcă ura nu îşi are loc…
Interlocutor: în fine… chestia aia cu „noi nu sîntem înlocuitori de Hristos” – nici nu mă refeream la faptul că v-aş dori să fiţi aşa…sau că eu v-aş vedea aşa….departe de mine… Uneori mai fac prostia să mai îmi pun încrederea şi în oameni, nu doar în Hristos… ştiu, greşesc. Mi-ai mai zis. […]
Interlocutor: oricum, spor la discuţii… să vă fie de folos vouă şi altora, evident..
Alin Cristea: o să pun discuţia noastră pe blog, ştergînd numele tău, bineînţeles
Alin Cristea: ok?
Interlocutor: cum doreşti…
Alin Cristea: nu voiam să te surprindă
Alin Cristea: nu e nimic privat
Alin Cristea: e doar o discuţie care surprinde o chestiune importantă
Interlocutor: sigur… Rotundu versus Pătrăţosu… şi invers. Scrie şi asta: iubiţi-vă mai mult!

Mă întreb…

12 martie 2008

„…mă întreb dacă avem voie să scriem orice pe bloguri, dacă am pierdut dreptul la intimitate în aceste jurnale on-line, care între timp au devenit spaţiu public, dacă aberaţiile pot fi luate în serios…”

TURNUL DE SOMN

Dl. Inexactitate (3)

12 martie 2008

Rotundu 5 100

Cu uimire citeam, în 26 ianuarie, ce scria Pătrăţosu pe blogul lui:

“Alin Cristea spunea că i-am pus ‘interdicţie pe viaţă pe blogul meu’. Nu este adevărat. Şi el a precizat că acea expresie este o inserţie a dînsului, în virtutea felului în care a înţeles prohibiţia mea de la acea dată.

Între timp am avut o discuţie particulară în care am lămurit cîteva lucruri. Am considerat că este bine să trec peste cele două chestiuni care mă ofensaseră la vremea respectivă (aşa am hotărît atunci să mă ofensez [aici apare un zîmbărilă, nota mea] ), aşa că Alin este oricînd binevenit să comenteze ce şi cum doreşte, în acelaşi regim ca oricare alt comentator.”

Eram uimit de 3 chestiuni: prima că se amintea într-un mod nepotrivit de chestiunea interdicţiei de a face comentarii, a doua că se amintea într-un mod nepotrivit (“Alin este oricînd binevenit să comenteze ce şi cum doreşte, în acelaşi regim ca oricare alt comentator.”) de încetarea sancţiunii – păi orice aş zice sînt întîmpinat de haită cu vocalize lupinomiene, dacă aş cere un pahar de apă probabil că aş fi luat la rost, ca într-un banc, că n-am cravată.

Dar chestiunea care m-a uimit cel mai tare a fost că Pătrăţosu şi Rotundu ar fi avut o discuţie particulară în care ar fi lămurit cîteva lucruri (care au dus la ridicarea sancţiunii). Am rămas cu gura căscată, dacă îmi aduc bine aminte. Dar am considerat atunci că merită să trec pentru “inexactitatea” aceasta şi, suficient de incomodat de “datoria” de a scrie un comentariu (ca să arăt, nu-i aşa?, că nu sînt băţos), m-am încumetat să îmi exprim opiniile. În scurt timp spaţiul public pătrăţoşean a devenit mizanscena unuia dintre cele mai neplăcute momente de care am avut parte în viaţă – cică cineva care mă cunoaşte dumirea publicul cine sînt eu cu expresii total inadecvate precum: “o istorie cenuşie la minele de prin Petroşani” [eu nu am lucrat la vreo mină din Petroşani], “sculatul la 11 şi statul în izmene la computer toată ziua”, “am vrut să înţelegeţi generic situaţia lui delicată” etc.

Pătrăţosu a reacţionat imediat la adresa comentatorului “avizat”: “Am fost foarte întristat de comentariul tău. Exact asta v-am sfătuit să nu faceţi. Ai avut mai multe ‘inexactităţi’ în ceea ce ai spus şi nu numai… Nu pentru asta există blogul meu, pentru jigniri aduse lui Alin, chiar dacă el jigneşte. Nici pentru discutarea problemelor existente sau inventate sau bănuite ale oricui de aici sau de oriunde.”

Ieri, 11 martie, Pătrăţosu a mai făcut încă o dată precizarea: “Acel comentator s-a retras pentru o vreme de post de comentarii de pe blogul meu şi şi-a cerut şi scuze.”

Dar nu şi-a cerut scuze tocmai celui pe care l-a ofensat!!! (sub acoperirea anonimatului).

Cu aceeaşi ocazie, Pătrăţosu, generos la vorbe aruncate în vînt, mai scria: “Eu aş fi foarte rănit dacă cineva s-ar lega de copiii şi soţia mea. Foarte rănit. M-aş face foc şi pară. Oricine ar fi, pentru mine suport tone de apăsări, dar pînă la familie, biserică, fraţi etc. Pentru asta am sărit în sus de mai multe ori. De ce crezi că Alin n-ar avea dreptul să se revolte şi să fie apăsat la o chestie de genul asta?” (21 februarie 2008)

A doua zi însă mă lua la rost, în privat, că fac pe victima!!!

Ieri, 11 martie, pe blogul Pătrăţosului apar din nou menţiuni al familia mea. De data asta tocmai el face menţiunea. Dacă data trecută l-am sunat la 11.30 (cînd mi-a spus că tocmai şterge comentariul imbecil – epitetul l-am pus eu acum), azi-noapte l-am sunat pe la 03.00, cînd am citit menţiunea care nu ar fi trebuit să apară nici dacă era vorba că familia mea ar fi cîştigat vreun premiu. Dar Pătrăţosu a ales să nu înţeleagă gravitatea unui astfel de incident dacă îl sun la ora aceea din noapte.

Cum reacţionează un gentleman cînd intră într-o budă peste o doamnă? Spune: “Mă scuzaţi, DOMNULE!”

Adică face ce poate pentru a nu amplifica incidentul!

Nu mă aşteptam să fie atît de bădăran Pătrăţosu încît să ţină mai mult la explicaţii decît la discernămîntul de nu a amplifica un incident atît de dizgraţios căruia blogul lui i-a oferit spaţiu de manifestare.

Nu numai că nu a şters menţiunea cu pricina, a amplificat-o, DAR… a încheiat în stilul “amestecat”: pe de o parte scrie că am fost iritat data trecută “pe bună dreptate probabil”, pe de altă parte scrie de “noua ‘alergie de primăvară’ a fr. Alin Cristea”. Încheierea “apoteotică” e grotesc-haotică de-a binelea: “Sper să îi treacă odată cu primăvara, pentru că deja devine plictisitor de previzibil… reacţii hipebolice, comentarii răutăcioase, înciudate etc. Regret că revenirea mea pe platforma de limbă română i-a produs din nou asemenea ‘alergii’.”

Aşadar, să priceapă cine-o poate pricepe: Agora Christi găzduieşte un articol care îl irită pe Pătrăţosu, acesta scrie pe blog o epistolă în 3 episoade, Alin Cristea îşi exprimă opiniile, un comentator “ştie-tot şi pe deasupra” scrie minciuni despre mine şi familia mea, Pătrăţosu le numeşte “inexactităţi”, după cîteva săptămîni face menţiune la familia mea (deşi consideră că oricine ar sări în sus!) şi, atenţie mare!, fiinţe gînditoare, “alergia” lui Alin Cristea are de a face cu revenirea lui Pătrăţosu pe platforma de limbă română (WordPress)!!!

Pe lîngă faptul că resping “inexactitatea” de acum cîteva săptămîni referitoare la aşa-zise lămuriri între Pătrăţosu şi Rotundu, iată că nebuloasa (informaţională) în care cei doi “convieţuiesc” e din ce în ce mai mare.

Băi, cap pătrat

12 martie 2008

Rotundu 4 100

Ce e aşa de greu de priceput că pe blogul tău (sau pe al altora) vorbeşti, dacă vrei, despre copilaşii tăi, nu despre copilaşii altora?

Dl. Inexactitate (2)

12 martie 2008

Rotundu 3 100

Deşi eram, ca de obicei, tare ocupat (cu Topul WordPress după numărul de vizite), mi-am spus că trebuie să scriu episodul 2 neapărat în noaptea asta, ca să pun o anumită poză din Oradea, că dacă las pe dimineaţă se trezeşte vreun pătrăţos să zică că m-am dus să pozez intenţionat cu ocazia acestei noi runde ping-pong AC/DC (Alin Cristea – David Cruceru).

Anul trecut Pătrăţosu încerca (neconvingător) să-i convingă pe unii ce scriau că am ceva cu el: „[AC] n-are nimic cu mine. El mă iubeşte. Eu am dragoste pentru el.” (30 iunie 2007). De atunci nu şi-a schimbat declaraţia.

Nici eu nu mi-am schimbat poziţia de acum cîţiva ani cînd m-am declarat un oponent onest al celui ce avea să devină în ultimul timp cunoscutul Pătrăţos. Titlul şi subtitlul blogului meu indică în continuare legătura (mai mult sau mai puţin polemică) cu Pătrăţosu.

Dar nu despre cum ne-am poziţionat vreau să scriu în acest episod 2, nici despre “inexactitatea” pe care am combătut-o vehement la momentul respectiv (28 iunie 2007): “Dacă pe cineva îl interesează obsesiile AC super-ultra-extra-vehiculate în ultimii 5 ani, le poate găsi pe toate pe Confesionala.”

Nici despre “inexactitatea” de acum cîţiva ani conform căreia eu aş fi publicat o broşură în care apărea şi un material semnat de Emil Bartoş fără acordul lui! Eu nu am publicat nimic (era vorba doar despre un pliant de promovare a revistei confesional@ , cu citate din articole apărute în revistă). În urma clarificărilor mele, Emil Bartoş şi-a cerut scuze faţă de mine pentru că îl crezuse pe Marius Cruceru. Dl. Inexactitate, acest impetuos D’Artagnan al baptiştilor, nu şi-a cerut scuze niciodată pentru… “inexactitate”.

Vreau însă să abordez chestiunea numelui instituţiei regionale a baptiştilor din Bihor, unde Marius Cruceru a fost şi este unul dintre vicepreşedinţi. Se numeşte Comunitatea Baptistă din Oradea (nume pe care l-am folosit şi îl folosesc în continuare) sau Comunitatea Baptistă de Oradea şi Satu Mare? Cum a pretins Marius Cruceru într-un mesaj protocolar de acum 2 ani:

«…“Comunitatea baptistă de Oradea şi Satu Mare” (acesta este numele exact, acribia şi ştiinţa detaliului sînt absolut necesare pentru a practica buna chivernisire a informaţiilor, altfel deveniţi din jurnalist „manipulant”)…»

Iată o parte din răspunsul meu (în 20 de puncte) în confesional@ 2 – februarie 2006, la Poşta revistei:

“4. În ceea ce priveşte numele exact al acestei instituţii regionale a bisericilor baptiste bihorene, Marius Cruceru mă corectează şi mai sus am folosit expresia propusă de el, însă fără a fi convins că aceasta chiar este denumirea oficială, avînd în vedere că în Repertoarul bisericilor creştine baptiste din România, Copyright Uniunea bisericilor creştine baptiste din România – 2003, este menţionată cu numele: Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Oradea. De asemenea, nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată un document oficial cu antetul acestei instituţii, nici nu ştiu unde aş putea verifica care este denumirea oficială. Astfel titulatura avansată de Marius Cruceru, unul dintre vicepreşedinţii Comunităţii de Oradea contravine titulaturii folosite de Uniunea Baptistă în Repertoarul amintit.

5. Aspectul hilar aici este că Marius Cruceru leagă amănuntul minor referitor la denumirea unei instituţii de principiul major al artei jurnalistice. Conform ciudatei logici pe care o foloseşte aici, devin jurnalist ‘manipulant’ dacă nu folosesc denumirea corectă! În consecinţă, conform aceleaşi logici ciudate folosită de preopinentul meu, ori el ori Uniunea Baptistă care a redactat Repertoarul manipulează prin folosirea unei denumiri inexacte!”

Acum pot prezenta antetul unui document (din ianuarie 2006) şi stampila instituţiei.

În antet apare denumirea: Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Oradea (la fel ca în Repertoarul bisericilor creştine baptiste din România din 2003).

Antet 400

Pe ştampilă apare denumirea: Comunitatea Bisericească Creştină Baptistă din Oradea.

Ştampilă 400

La intrarea în clădirea din Oradea unde este sediul instituţiei în discuţie este următoarea denumire: Comunitatea Bisericească Creştină Baptistă – Oradea –

Comunitatea 300

Însă Dl. Inexactitate continuă să fie “consecvent” pe blogul său de prezentare, unde apare (şi) ca Vice-preşedinte responsabil cu misiunea în cadrul Comunităţii Bisericilor Baptiste de Oradea şi Satu-Mare.

După cum am arătat, antetul şi stampila (din 2006), cît şi placa de la intrare (din 2008) nu susţin varianta Pătrăţosului.

Dacă de atunci s-au schimbat cumva antetul şi stampila, rămîne totuşi în discuţie această EXAGERARE, conform căreia dacă ai folosit o denumire inexactă înseamnă că MANIPULEZI!

În mediul evanghelic sînt, din păcate, destule “inexactităţi” şi “exagerări”, aşadar, a acorda atenţie unor astfel de cazuri nu e deloc o chestiune secundară. Dimpotrivă, e mai uşor de recunoscut greşeli evidente (de gramatică sau de numărare) sau neclarităţi CLARE decît de abordat chestiuni mult mai complicate precum cele legate, de exemplu, de deconspirare: cine, cînd, cum, cît, de ce etc. Sau de… MANIPULARE!

Dl. Inexactitate e un exemplu relevant de lider evanghelic care, copleşit de postura ideologică căreia îi este tributar, se pierde în detalii, DAR gata oricînd să exagereze greşelile oponenţilor sau ale celor care apar pe radarul neastîmpăratului orădean.

Chestiunile personale le abordăm (dacă se poate) personal, sindromurile şi reflexele decandente le identificăm şi le sancţionăm în public.