Rebel fără cauză: Baptistomanul

Răsvan Cristian: “Dănuţ Mănăstireanu continuă pe blogul său un demers ecumenic de cea mai joasă factură. Mă revolt în numele familiei mele, a stăbunilor mei baptişti, inclusiv cei germani care au întemeiat adunări baptiste în această ţară, în faţa porcăriilor pe care acest om le poate spune şi în numele meu, ca baptist.” (6 martie 2008)

Pînă zilele trecute nu mi-ar fi trecut prin cap că Răsvan Cristian ar fi baptist – în 12 ianuarie scria la Pătrăţosu: “Duminică de duminică mergem la Evanghelici, la adunarea păstorită de fr. Corneliu Almăşanu.” Nu reţinusem ce menţionase mai jos: “Nu pot să părăsesc adunarea asta şi să merg la Piatra, la fr. Marin, la noi, la baptişti, pentru că stau în spărtură aici, la ţigani, cu fr. Cornel.”

Nu o să scriu acum despre cîte feluri de baptişti sînt (oficial) sau despre tipologiile rurale sau (sub)urbane, mai mult sau mai puţin bizare, care formează straturile congregaţiilor. Dar nu vreau să pierd prilejul de a descoperi, într-o formă desăvîrşită, baptistomanul, rebel fără cauză, şi nu trebuie să ne lăsăm duşi în eroare de emfaticele lui cuvinte referitoare la “lupta noastră pentru păstrarea identităţii evanghelice, aceea pe care o ştim de atîţia ani” (8 martie).

O ştim?
De cîţi ani o ştim?
Care sîntem “noi”, care o ştim?
Cine (mai) poartă stindardul luptei?

Multe alte întrebări aş mai putea adăuga… Le aude însă oare cineva (dintre baptistomani)? Un rebel fără cauză nu ştie prea bine care îi sînt tovarăşii, darămi-te să poată să articuleze coerent o axiologie, dincolo de poziţionarea rapidă, ideologic-agresivă, ÎMPOTRIVA altora (neo-protestanţii au din plin sindromul ăsta, al definirii prin negaţie, şi mai puţin prin afirmaţie).

Că direcţia pe care îşi înscrie pamfletele Răsvan Cristian nu e cea bună doară i-a spus pînă şi “naşul” lui, Pătrăţosu. Cel puţin din respect pentru contribuţia semnificativă a lui Dănuţ Mănăstireanu în formarea lui Marius Cruceru, bisturiul Vindecătorului ar fi trebuit să fie manevrat mai cu atenţie. Dar cum să fie moderat un rebel (fără cauză)? Din nefericire, nu numai că îl ponegreşte pe Dănuţ Mănăstireanu, dar îi repezeşte şi pe cei care îi atrag atenţia asupra erorilor de gîndire şi exprimare în această “luptă” pe care o duce.

În numele familie? În numele străbunilor baptişti?

Păi ce o să facem, o să ne duelăm cu arborii genealogici sau cu tradiţiile regionale ale baptiştilor mioritici – unul moldovean, unul ungurean, iar altul… germanic – din care provenim?

Cristian Răsvan e suspicios şi la adresa teologilor “noştri”, care ar trebui, nu-i aşa?, să-i anatemizeze pe cei neînregimentaţi mişcării “noastre” evanghelice:

“E treaba teologilor noştri să stabilească cît de credibil mai poate fi dl. Mănăstireanu pentru mişcarea noastră evanghelică, deşi mă îndoiesc că o vor face, deoarece vremurile îi cam împing să accepte compromisurile globalizării.”

Păi tocmai teologii ştiu CÎT DE CREDIBIL e dl. Mănăstireanu. Baptistomanii nu ştiu. Şi, mai rău, nu vor să ştie. Ei dau gaură la macaroană şi duc lupta “în numele străbunilor baptişti”, pe care, desigur, nu ar şti să-i numească care sînt. Dar un Dorz, sau Ioanid, un Wurmbrand sau un Niculiţă (Moldoveanu, desigur) ajung să fie confiscaţi ideologic de orice românească denominaţie neo-protestantă pentru susţinerea “cauzei” confesionale. Care “cauză”? Cînd te gîndeşti ce largă respiraţie confesională aveau aceştia…

Totuşi, remarca cea mai zăpăcită pe care o trînteşte baptistomanul Răsvan Cristian e următoarea, la adresa aceluiaşi Dănuţ Mănăstireanu: “Cu domnia sa am încetat să am vreo polemică, pentru că anglicanii evanghelici (!) nu mă privesc.” (8 martie)

Păi cînd a fost vreo polemică cu Dănuţ Mănăstireanu? Am ratat un astfel de moment? Nu cred, mira-m-aş ca Dănuţ Mănăstireanu să se lase prins într-o aşa-zisă polemică cu un rebel fără cauză. Ei, de era acum 20 de ani, şi tinerică ar fi bătut la uşă căutînd un mentor, un tătic, o măslină, era altceva!

Mănăstireanul îi simte de la distanţă pe baptistomani (cum şi ei îl simt pe nenea), şi, trecut prin viaţă, ştie să-şi dozeze energiile pentru proiecte cu adevărat importante. Cum scriam cu altă ocazie, nu ştiu ca altcineva să fi avut în România un aşa impact (pe termen lung) în mediul evanghelic după 1989 (poate doar Iosif Ţon) precum Dănuţ Mănăstireanu, mai ales prin capacitatea sa relaţională, prin standardele sale înalte şi prin încurajarea diferitelor proiecte individuale şi colective.

Dar, dincolo de idiosincrasiile baptistomanului (care se bagă în seamă pe el însuşi, avem o droaie d-ăştia, predicatori-manelişti şi staruri locale surescitate de formula “omul care stă în spărtură”), rămîne o chestiune importantă de reflectat asupra ei: sînt de băgat în seamă anglicanii evanghelici?

Păi e de ajuns să-l amintesc pe John Stott, unul dintre binecunoscuţii lideri ai mişcării evanghelice mondiale. Desigur, nu e ce s-ar putea numi mişcarea “noastră”, nu e tocmai… teutonică, dar…

Un alt anglican pe care vreau neapărat să-l amintesc, unul catolic, este C.S. Lewis:

Deşi autorul a încetat din viaţă în 1963, deci acum aproape un sfert de veac, operele lui pe teme religioase au continuat să rămînă sub tipar neîncetat, ajungînd multe din ele la tiraje de milioane de exemplare. […] Deşi sînt concepute la un înalt nivel teoreticsă nu uităm că autorul lor era profesor la cele mai prestigioase universităţi ale lumiilucrările lui C.S. Lewis sînt scrise pe înţelesul tuturor. C.S. Lewis socotea că misiunea lui ca intelectual este de a explica, de a recapitula şi de a apăra valorile şi principiile centrale ale dreptei credinţe şi moralităţi. Autorul nostru apologetic a rămas toată viaţa lui fidel Bisericii anglicane în care s-a născut; el s-a declarat anglo-catolic, adică devotat acelei părţi a anglicanismului care pune accentul pe ritual şi tradiţie, pe catedrală, iar nu pe capelă. Totodată, pot spune, cu convingerea că nu greşesc, că în aşa admirabilă măsură a reuşit marele gînditor să se apropie de însuşi centrul credinţei creştine, încît am observat că scrierile sale pot fi citite cu egală plăcere şi aprobare de către neoprotestanţi şi evanghelici, ca şi de către catolici şi ortodocşi. În zilele noastre se vorbeşte mult despre ecumenism; eu însumi am judecăţi şi păreri împărţite în privinţa asta; dar cred că dacă am putea găsi un numitor comun pentru creştinism, scrierile lui C.S. Lewis ar putea destul de bine contribui la această bază comună.” (Virgil Nemoianu, în Jocurile divinităţii, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997 – texte transmise la Radio “Europa Liberă” în anii ’80. Din articolul Un mare apologet al creştinătăţii: C.S. LEWIS)

În 2000, Creştinismul redus la esenţe (Mere Christianity) a fost desemnată cea mai bună carte a secolului XX de către revista Christianity Today, după un sondaj la care au participat 100 de lideri creştini. Printre cei ce s-au convertit prin citirea ei se numără şi Chuck Colson, fost consilier al preşedintelui Nixon. Implicat în scandalul Watergate, Chuck Colson a ajuns la închisoare. Acolo a citit această carte, s-a convertit la creştinism, şi ulterior a devenit una dintre personalităţile cele mai remarcabile ale vieţii religioase americane.

Aceeaşi carte apare pe locul 3 în lista cu 50 cărţi care au contribuit semnificativ la identitatea evanghelicilor alcătuită de Christianity Today acum doi ani – vezi pagina Cărţile evanghelicilor.

E de rîsu-plînsu aroganţa baptistomanului: “Fără lecţii de la catolici sau venite din partea oricărei alte religii.”

4 răspunsuri to “Rebel fără cauză: Baptistomanul”

  1. addsalu Says:

    Mdah…

    Catolicul nu e de „alta religie”… dupa cum nici ortodoxul nu e de alta religie…

    Religia e aceeasi… iar „stramosii nostri baptisti” au stiut-o poate mai bine ca noi…

    Crestinismul este unul singur, iar daca protestantismul a incercat dintotdeauna (cel putin la nivel declarativ) o reintoarcere „ad fontes”, la origini, o incercare de dialog inter-confesional crestin nu ar trebui sa surprinda si cu atat mai putin sa revolte.

    La inceput a fost doar Biserica. Nu baptistii, nu catolicii sau ortodocsii. Iar in cer vor fi membrii aceleiasi Biserici, nu ai unui cult… Vor fi sfinti care in timpul vietii lor au facut parte din adunari locale (biserici) baptiste, catolice, ortodoxe etc.

    Pare ciudat, dar la intrare nu ti se va cere carnetul membral ori arborele genealogic, pentru a se urmari descendenta si numarul stramosilor baptisti, catolici, ortodocsi etc.

  2. Mircea Says:

    „neo-protestanţii au din plin sindromul ăsta, al definirii prin negaţie, şi mai puţin prin afirmaţie”

    asta da zicere. 🙂

    bine ar fi daca noi astia, baptisti mai conservatori, „nu mai batuti in cap”, in loc sa ne cheltuim energiile pentru a combate bisericile „relevante cultural”, ne-am bate capul cu sa ne definim „relevanta in Cristos” acolo unde ne-a pus Dumnezeu.

    Din pacate, aici, Aline ai mare dreptate. In loc sa dezvoltam, tot protestam, doar asa ne cheama, nu, de ce sa ne stricam numele „bun”? 🙂

  3. Mircea Says:

    Emanuel,
    daca intalnesti pe cineva care il cauta pe Dumnezeu si e de confesiune ortodoxa, il chemi la biserica la care mergi tu sau ii spui ca e in regula sa mearga la biserica ortodoxa unde-si plateste taxa anuala si sa citeasca scriptura, convins fiind ca el poate dobandi mantuirea si ca ortodox? Ii vorbesti de nevoia de a se boteza pe baza deciziei lui personale?

    intrebair simpliste, probabil, dar te intreb ca unul care nu intelege ca trebuie sa-i agreseze pe oameni cu „vino la biserica la noi la baptisti”, ca unul care se simte in dificultate sa raspunda, dupa ce spune ceva similar cu ce ai scris tu aici, intrebarii: „Da atunci de ce nu ai ramas ortodox, de ce te-ai facut baptist”?

  4. addsalu Says:

    Mircea,

    Oricat de tare s-ar putea sa ii ofensez pe unii, nu cred ca a-i chema pe ortodocsi la biserica ta este Solutia. Mai degraba a-i chema la ascultarea de Christos. Iar asta o poate face oriunde.

    Am mai multi prieteni, crestini deosebiti, care traiesc in continuare in mediul ortodox. Doar ca sunt crestini mai buni de cand citesc si Biblia. Biblia… in traducerea Sinodala, nu Cornilescu… pentru ca nici macar asta nu este important… Nu de putine ori discutam pe marginea celor citite.

    Chiar ma amuzam… Am o colega, ortodoxa convinsa, care, auzindu-ma ca mi-am propus sa recitesc Biblia anul asta, mi-a cerut sa ii fac si ei o copie a calendarului meu de citire (plannerul) intr-un an. I-am facut-o, si este cu mult inainte…

    Mi-a spus ca m-a respectat intotdeauna pentru ca nu i-am vorbit de rau pe ortodocsi si pentru ca nu am afirmat niciodata ca baptistii sunt mai buni, mai spirituali…

    Oare asta conteaza? Sa fii baptist? Sau sa fii crestin, urmas al lui Christos?

    Da, stiu, unele traditii si obiceiuri nu sunt bune… Dar, fie vorba intre noi, si noi le avem pe ale noastre…

    Cat despre intrebarea „de ce nu ai ramas ortodox?”, pentru mine raspunsul e simplu… Pentru ca nu am fost niciodata ortodox… Nici parintii si nici bunicii mei… De aici si o faza amuzanta… Un fost consilier al raposatului patriarh, caruia voiam la data respectiva sa ii iau un interviu, m-a chestionat atunci cu privire la convingerile mele religioase… Dupa ce a aflat detaliile de care iti spuneam, a incheiat, multumit: „din punctul meu de vedere sunteti ok… Nu v-ati schimbat religia…” 🙂

    Si azi mi se adreseaza cu „frate Adrian”, atunci cand mai vorbim la telefon, cu diverse ocazii… Si a fost invitatul meu la Radio Vocea Evangheliei Bucuresti de mai multe ori…

    In concluzie, pot sa iti spun ca am intalnit baptisti cu o teologie cat se poate de ok, dar cu o traire mizerabila, si am intalnit ortodocsi cu o teologie cu care nu sunt de acord in totalitate, dar cu o traire christica… Oare cu care dintre ei ne vom intalni „in ziua aceea”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


<span>%d</span> blogeri au apreciat: