Turul blogurilor (20 februarie 2008): Trăim din resentiment

Haita de pătrăţoşi a dat iama de îndată ce Pătrăţosul-şef a dat semnalul asupra cui a venit vremea să-şi înfigă colţii: semnatarul unui articol de pe Agora Christi, Radu Gheorghiţă, “pe care îl ştim cu toţii meticulos, atent, bun hermeneut”, “care de cele mai multe ori a fost ‘aristocratul’ între noi”. Dar toate astea nu mai contează pentru Pătrăţosu, cum nu mai contează nici că prin focalizarea exagerată asupra unui singur articol subminează cu bună ştiinţă demersul decent al blogului Agora Christi – “pînă la Radu (la care mă aşteptam cel mai puţin la ieşiri în decor) demersul Agora a fost un demers decent. Absolut.” Aşadar, cine vrea să fie la zi cu bîrfele lunii februarie are de citit articolul cu pricina: Noe şi turnătorii. Către o hermeneutică a colaboraţionismului din bisericile neo-protestante (aflat acum pe locul 30 în topul postărilor), eventual comentariile dizgraţioase de la Pătrăţosu şi de pe alte bloguri.

Tot într-un stil pătrăţos şi-a închegat Ted Doru Pope seria de 4 articole “AlGor(e)itmul baptiștilor ne-sudiști.” Prezentîndu-l pe Bill Clinton, “o personalitate deosebit de complexă, un om cu o charismă personală irezistibilă, foarte inteligent dar și stricat până în măduva oaselor”, ai impresia că e Împieliţatul întrupat. Mi-a adus aminte de filmul Avocatul diavolului, cu Keanu Reeves şi Al Pacino, “seducător, truculent, decadent, pervers, excesiv şi terifiant” (Dicţionar universal de filme, 2002). De fapt, la sfîrşitul episodului dedicat fostului preşedinte american, cu o mulţime de date selectate probabil din ziare (republicane) care nu ne conving pe cei obişnuiţi să şi reflectăm la ce citim, e dat verdictul: “Aici ne oprim că ni s-a făcut deja greață, și mie și vouă! Un astfel de invitat de onoare ar refuza și… iadul!” Ei, ce vremuri, cînd Ted Doru Pope prezenta perspective creştine şi ne făcea, cu povestiri de suflet, să lăcrimăm…

Daniel Brânzei – ca să rămînem peste ocean – scrie un articol scurt şi bun de citit în fiecare zi (dar şi de îmbogăţit cu comentarii, lacrimi de pocăinţă şi efort cotidian de relaţionare la natura umană după voia lui Dumnezeu), O demistificare necesară, care se încheie astfel:

“În ce priveşte zbaterea din discuţiile ‘deconspirărilor de pe bloguri’ sunt două posibilităţi dintre care trebuie să alegem fiecare: ‘Bătaia laptelui dă smântână’, în timp ce ‘scărpinatul în nas dă sânge’. Cred că cine nu poate rosti adevărul în dragoste ar face mult mai bine să nu vorbească.”

Hm… Pastorul din Los Angeles are sînge de evreu cumva?… Şi el are dreptate…

Tot peste ocean (încerc, pesemne, să mai zăbovesc, psihologic vorbind, la distanţă de binecunoscutul context românesc, despre care Andrei Pleşu scria anul acesta: “Diferenţa esenţială dintre Est şi Vest este – cred – diferenţa dintre mînie şi calm, dintre tensiune şi destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieţii zilnice. Există şi în Occident enervări, insatisfacţii, răsteli şi chiar atacuri de furie. Uneori, cînd riscul unei generale placidităţi este iminent, oamenii par să-şi inventeze motive de iritare sau să le îngroaşe artificial pe cele deja existente. În genere însă, strada, magazinele, instituţiile, mijloacele de transport, scena politică, ziarele nu sînt locuri ale conflictului. Nu se vociferează, nu se schimbă injurii şi îmbrînceli, nu se caută harţagul cu orice preţ. În Răsărit, dimpotrivă, aerul e apăsător, ca deasupra unui cîmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăşte pe toată lumea. Cearta este un mod de viaţă. Zgomotul de fond al convieţuirii noastre este bombăneala, recriminarea, scandalul. Trăim din resentiment.”), îl regăsim pe artzar în casă nouă, şi îi sorbim cuvintele lăsate cu inimă în postarea blogurile – ghetoul evanghelic, o altă meditaţie de citit (şi comentat) în fiecare zi, din care citez:

“există o stigmatizare pe care ne-am asumat-o şi pe care o purtăm cu frustrare prin societate…căutăm să penetrăm dar suntem la fel de lemnoşi şi sticloşi cînd ajungem să vedem problemele vieţii…părem sterili în soluţii şi formalişti în aplicarea lor…

indiferent de platformă, wordpress, blogspot…se respiră şi se transpiră într-un cadru închis…

şi ştii ceva, nu mă exclud …

există sclipiri…şi ele îmi dau speranţa unei vieţi normale, nu de periferie…

cum desenează evanghelicii români în blogosferă mi-a dat de gândit… şi nu numai mie…se creează un produs care este consumat şi mă gîndesc (foarte întrebător) ce va produce?…

cred pînă la urmă că blogosloveala va fi diferită de ceea ce m-am gândit iniţial…”

3 răspunsuri to “Turul blogurilor (20 februarie 2008): Trăim din resentiment”

  1. PERSPECTIVE CRESTINE | Răzbunarea istoriei Says:

    […] Şi părerea mea nu e formulată din România, sau citind ziare republicane (cum mă acuza deunăzi Alin Cristea) ci pe piele proprie.  Eu plătesc taxe acum, când în opinia democraţilor taxele sunt […]

  2. Ted Says:

    Aline,
    Din ce ziare ar trebui sa fie selectate niste citate ca sa te convinga? Si de ce ma rog crezi ca unii au cistigat premiul la lene, dupa bancul: „ce faci bade, stai si cugetzi? Ba io numai stau!” iar altii se numara printre cei ce au timp si sa stea, si sa cugete?

  3. ionatan Says:

    Pana la urma, „baterea laptelui” o sa „dea sange”, de care inteleptul Daniel Branzei nu e strain.

    Prin 1991 sau 1992 aparea in revista „Mesaj” de la Braila un articol semnat de Mihai Ciuca si se chema „Ghetoul evanghelic”… Imi amintesc bine, Mihai? N-avea treaba cu blogurile… Sa inteleg ca „ghetoul” s-a transferat pe net?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: