Domnule Mangaloy

Domnule Mangaloy, cu multă reţinere pentru pentru organele mele olfactive, fac efortul să încerc a vă atrage atenţia asupra opiniilor dvs. pe care le produceţi după ureche, probabil din aroganţa care caracterizează multe astfel de producţii din blogosferă.

Dacă „tot aţi dat peste blogul ăsta” – Agora Christi – poate ar trebui mai întîi să vedeţi cu cine aveţi ocazia să vă întîlniţi în articolele respective. Nu e normal să judecăm un om, un grup, un blog sau tot Internetul după un singur articol (sau după cîte ori apare cuvîntul căcat în postarea mangaloyană).

Nu doresc să intru în discuţii cu dvs. atîta timp cît n-aţi înţeles ideea articolului la care vă referiţi şi, cu atît mai mult, nici intenţiile (declarate) ale grupului respectiv pentru luna februarie.

Mă voi limita doar la a face două remarci (necesare pentru spaţiul public):

1) Orice s-ar spune despre Răsvan Cristian, dar că este „total lipsit de umor” nu e numai o exagerare, ci o tîmpenie. Şi nici „limitat în discurs” nu cred că e o formulă potrivită pentru referinţa la acest blogger.

2) Între subiect şi predicat nu se pune virgulă (e o observaţie pe care o fac oricui, oriunde, oricînd): „un anumit domn Daniel Mitrofan, face un comentariu”.

Alin Cristea

21 răspunsuri to “Domnule Mangaloy”

  1. mangaloy Says:

    Domnule, Alin, Cristea.

    First, mi se pare intr-adevăr un lucru nefondat să “judeci un om, un grup, un blog sau tot Internetul după un singur articol (sau după cîte ori apare cuvîntul căcat în postarea mangaloyană).” Din fericire sau nu, de fiece dată când ne holbăm la ecran, vedem un text, şi nu un om. Pentru că dacă am vedea un om ne-am speria.
    Io personal nu-mi aduc aminte să fi spus că domnilor Radu Gheorghiţă sau Daniel Mitrofan li se aplică, in intregul lor ontologic, noţiunea x,y,z,d,b,c,l (a se inlocui cu orice valoare morală).
    Legat de acesti doi domni, am făcut 3 sau 4 observaţii punctuale referitor la câteva paragrafe din discursul lor, paragrafe cu care nu eram de acord. Dacă asta vă produce mai multă plăcere organelor mneavoastră olfactive, vă spun acum că SUNT idei valabile în posturile aceloraşi domni.
    Referitor la înţelegerea mea existentă sau nu a postului în discuţie, mărturisesc cu mâna pe inimă că se pare că n-am înţeles nimic.
    Referitor la monsiu Rasvan Cristian, cu riscul de a rămâne în continuare tâmpit, îmi menţin părerea asupra lipsei de umor a domniei sale, asupra bigotismului său şi asupra faptului că s-a ……. pe el în reacţia sa.
    Dumneavoastră consideraţi normal dpdv al dialogului că atunci când am cerut lămuriri, monsiu Cristian mi-a blocat comentariile, pe motiv că despic firu-n-înşpe şi că îmi bat joc de o problemă ce nu e de nasul meu? Scurt. Fără explicaţii. La objectum. Principial. Înainte de a-i lua apărarea unui terţ, v-aş ruga să recitiţi comentariul meu de pe Agora şi să înţelegeţi că el se referea la câteva probleme punctuale, de stil dacă vreţi, şi nicidecum la Marea Problematică ce este dezbătută acolo.
    Cât, despre, punctuaţie, sintaxă, topică, ortografie, ortoepică, şi, pozitionarea, judicioasă, sau, nu, a, unei, amărâte, de, virgule, mea, culpa. O, să-mi, angajez, de-acum, înainte, un, redactor, un, academician, şi, un, DTP-ist, carele, să-mi, corecteze, şi, eventual, să-mi, facă, şi, un, aparat, critic, la, fiece, post, virgulă.

    Sebastian Mihăilă

  2. Alin Cristea Says:

    Domnule Sebastian Mihăilă,

    Faceţi o mare confuzie în ceea ce mă priveşte: nu am luat apărarea unui terţ, cum spuneţi. Mi-am exprimat opinia în legătură cu un fenomen public (blog).

    În ceea ce priveşte culpa dvs. – o amărîtă de virgulă – este evident nu numai că nu v-aţi asumat-o, dar aţi şi continuat în acelaşi stil băşcălios în care vorbiţi despre oricine, punînd virgulele alandala (la sfîrşit), dar, mai ales, între numele şi prenumele meu (la început).

    Şi vă mai consideraţi un partener de dialog? Sau, mă rog, unul a cărui opinie să fie luată în seamă?

  3. mangaloy Says:

    Domnule Alin Cristea,

    Îmi asum virgula. Am făcut, într-adevăr, o greşeală gravă de topică şi punctuaţie.
    Sunt perfect de acord că punctuaţia este extrem de importantă in traducerea textului biblic, unde o virgulă pusă in the wrong place poate aduce multe neintelegeri. Dacă virgula cea rea a fost condamnată prin prisma amintirii dificultăţilor frazelor ebraice şi greceşti, un tic de traducător , atunci vă înţeleg.
    Ceea ce nu inţeleg e de ce trebuia să plasaţi accentul pe o minoră greşeală de punctuaţie. Ceea ce nu înţeleg este de ce trebuie să-mi asum o virgulă în detrimentul unei păreri. Sau a unei fapte. Sau a unei blasfemii.
    Dacă puteţi să-mi explicaţi mecanismul ce a dus la combaterea infamei virgule v-aş fi recunoscător.
    Totodată ceea ce dumneavoastră consideraţi a fi băşcălie, eu consider a fi ironie. Io cred că faptul că cineva foloseşte altă topică şi alt vocabular decât domnia voastră nu ar trebui lăsată în vidul imposibilităţii comunicative din cauza asta. În special datorită faptului că textele astea n-au, propriu-zis, nici o miză. Ca o consolare, în stilul ăsta băscălios vorbesc şi despre mine, şi cu prietenii mei, deci s-ar putea să fie vorba despre o caracteristică socială a limbajului unei anumite categorii de populaţie.

  4. Alin Cristea Says:

    Domnule Sebastian Mihăilă,

    Sînt încîntat de schimbarea de ton. Nu am fost sigur că o să aibă loc, însă am fost sigur că veţi face referinţa la ironie, ironie pe care nu o recunosc.

    Pentru ironie e nevoie de efort, şi mă refer în primul rînd la efortul de a nu spune TOT ce e în minte, neprelucrat, la adresa oricui, oriunde. Şi, desigur, mai e vorba şi de alt fel de efort, cel de focalizare a atenţiei pe o chestiune (nu pe un personajul în chestiune).

    Sînt încîntat că, iată, nu mai discutăm despre terţe persoane (deşi lucrul acesta ar putea fi fermecător sau cel puţin benefic), ci conversăm direct.

    Vă atrag atenţia că eu nu am spus că aţi făcut o greşeală gravă, cum nu am folosit cuvîntul tîmpit, ci tîmpenie (ceea ce e, iarăşi, o mare diferenţă). M-aş fi bucurat să fi spus că aţi vrut să puneţi numele subiectului între paranteze, oricui i se poate întîmpla, mi s-a întîmplat şi mie.

    Chestiunea în discuţie nu e virgula, ci faptul că ne e greu să ne recunoaştem greşelile (subiect care poate deschide perspectiva unei discuţii despre natura umană). Şi mai poate fi vorba de efortul pe care trebuie să-l facem pentru a comunica unul cu celălalt.

    Accentul meu nu era pe o chestiune minoră, ci pe una majoră, dar trebuie puţină răbdare pentru a afla ce stă în spatele unei astfel de proceduri pe care nu o aplic prima oară.

    Deci nu e vorba de un tic de traducător, ci de un tic omenesc…

    „Textele astea n-au, propriu-zis, nici o miză.” – aici avem o opinie total diferită. Dacă aş considera că nu există miză, nu aş consuma atîta timp şi energie, însă sînt dispus, ca în atîtea alte situaţii similare în ultimii ani, să îmi las anumite treburi sau să dorm cu o oră în minus pentru a sta la taclale pe diferite subiecte.

    Fiinţele umane sînt absolut fascinante (şi capabile de evoluţie morală sau imorală aproape nelimitată).

  5. mangaloy Says:

    Domnule Alin Cristea,

    Si io sunt încântat de faptul că totuşi se poate purta o coversaţie cât de cât normală. Deşi deviem treptat de la subiect, carele era, pentru mine, oportunitatea unei hermeneutici pentru fenomenul colaborării, o să incerc să vă răspun.
    Tocmai în cazuri din aistea, virtuale, se poate aprecia utilitatea îndemnului descartian cu „defineşte-ţi termenii”.

    1. O să-mi permit să copy paste dintr-un post mai vechi, pentru că acolo dădeam o explicaţie coerentă a ironiei, aşa cum o înţeleg io, la sfărşitul acestui comentariu.
    2. Trebuie să admiteţi, totuşi că pentru orice SM, dacă SM posedă la momentul y proprietate T, atunci respectiva proprietate este o caracteristică a predicatului SM. Deci, pentru cel putin un SM, dacă SM(T), atunci T include existeţial SM. In limbaj natural, e adevărat că aţi spus că o anumită caracterizare pe carele am făcut-o este tâmpită, şi nu eu, SM, sunt tâmpit, dar asta se reduce la a spune că SM nu este tâmpit (T) tot timpul, ci doar în momentul x, şi se presupune, de asemenea, că SM poate fi tâmpit şi cu alte ocazii.
    După cum observaţi, cuvintele sunt muuult mai clare atunci când logica matematică li se aplică.
    3. Sunt perfect de acord cu mneavoastră referitor la dificultatea acceptării propriilor greşeli. Continui să cred că doar dialogul poate aduce imbunatăţiri acestei tendinţe oarecum naturale.Doar că nu aş merge mai departe cu dumneavoastră dacă încercaţi să deduceţi subsecvent că din faptul că nu am replicat imediat ” Da, am greşit. Am pus o virgulă aiurea” se poate trage concluzia că am aceeaşi reticenţă şi în cazul acceptării greşelilor evidente şi grave.
    4. Referitor la domnul Rasvan Cristian, v-aş întreba unde stă totuşi ascuns bine chitit umorul dumnealui, dacă el (omul, nu umorul) este capabil a crede că io, Mangalozaurul-cel-rău, fac parte dintr-o conspiraţie maleficioasă şi maledictuoasă carele vrea să-l discrimineze pe domnia lui şi biserica pe care o reprezintă. Mai mult, tăti aistea în cârdăşie satanică cu reprezentanţii Agorei! Haideţi, domnule Cristea, batjocorirea blogurilor evangheliste prin intermediul meu? Din câte mi-am dat seama, este un răzbel personal, pentru că vreun fel de controversă nu e, al domnul Cristian cu persoanele de pe Agora, răzbel cu carele io n-am nica de-a face. Ce naiba, chiar tre s-o luăm de la bastonaşe şi liniuţe? (PS. pctul 4 vă rog să-l stergeti, dacă aşa consideraţi corect referitor la problema terţului).
    5. Miza textului….pentru mine, este inexistentă. Pt mine, din urma acestui fulminant articol pe carele l-am scriiturat doar referitor la o obiecţie (hermeneia), si la reacţia unui om (RC), nu a ieşit nica benefic, nici o imbunatăţire a cunoştinţelor mele actuale, nici o ideea cât de cât nouă, nici un sentiment benefic, şi in general singurul lucru bun a fost că de la cei aprox. 30 de vizitatori cotidieni, nr. lor a crescut acum la ordinul sutelor. Iaca, fix.
    6. Fiinţele umane sunt absolut fascinante.
    Sayonara!

  6. mangaloy Says:

    Am uitat, explicaţia ironiei:

    „În “Contingenţă, ironie şi solidaritate” Rorty descrie două moduri de a privi lumea (lumea gândurilor şi a cuvintelor). Să-i urmărim argumentele:

    Acesta Rorty ne spune că fiecare dintre noi avem o mulţime de cuvinte prin care ne descriem realitatea (a noastră şi a celorlalţi). El numeşte această mulţime – vocabular final- final în sensul că reprezintă punctul cel mai îndepărtat al folosirii limbajului. “Dacă e aruncată o umbră de îndoială asupra valorii acestor cuvinte, utilizatorul lor nu are la îndemână nici un recurs argumentativ noncircular”. Apoi Rorty defineşte primul mod de a înţelege lumea, acela al ironistului. Ironistul e acel om care:

    1. Se îndoieşte permanent de vocabularul său final, deoarece a întâlnit şi alte vocabulare finale ale altor oameni, vocabulare ce l-au impresionat

    2. Ştie că nici un argument formulat în vocabularul său final nu poate nici confirma, nici dizolva aceste îndoieli

    3. Nu crede în nici un caz că vocabularul său final e mai aproape de realitate decât cel al altor oameni, şi în acelaţi timp ştie că termenii în care se descrie pe el însuşi şi lumea înconjurătoare sunt supuşi schimbării, contingenţi.

    Opusul ironistului este metafizicianul, adică acel om care îşi construieşte discursul pe baza simţului comun. Mai exact, acel individ care crede că vocabularul său final este perfect suficient pentru a se descrie pe sine şi realitatea înconjurătoare. Atunci când totuşi simţul comun este pus în discuţie, metafizicianul ajunge să se întrebe Ce este x?. “…el presupune că prezenţa unui termen în propriul vocabular final garantează că acesta se referă la ceva care are o esenţă reală. El nu redescrie, ci mai degrabă analizează vechi descrieri cu ajutorul altor vechi descrieri””

  7. www.hairomania.wordpress.com Says:

    baptisti

    stiu destui baptisti care au blog pe worpress. scriu si comenteaza zilnic. au poze de oameni decenti, care inspira incredere. imbracati in costum, cu cravate, zambitori sau afisand acea teatralitate a statului in poza. astia sunt ei, baptistii…

    invadeaza aceasta romanie virtuala, spunea cineva, compensatoriu. pentru ca in realitatea mediata trec aproape neobservati. si au gasit o nisha aici: pe blog. unde se inmultesc si isi revendica dreptul la existenta, proliferand printr-un adevar irefutabil: dumnezeu.

    din acest motiv, ei nu dezbat, propriu-zis. pentru ca nu poate exista dezbatere, si nici punere in discutie in filonul unei dogme. pe asta o accepti, sau nu. cu toate astea, ii vezi deschisi si binevoitori. nu stiu daca e o strategie a lor de manipulare a dialogului. in cele din urma pot sa se plictiseasca palavragind intre ei. sau, intrand in conflicte cu ceilalti (deseori, fiind blamati de catre ceilalti), pot si sa castige: produc contrarietate, aduc vizitatori, castiga bani. ca si ceilalti, cei mai cinici dintre profani.

    in fond, blogurile, cele mai multe, au ca trasatura principala eterogenitatea. blogurile sunt diferite, in general, de la unul la altul. fiecare este (sau vrea sa fie) altceva. de fapt, blogul e un jurnal mai mult sau mai putin intim al cuiva. e clar insa ca acest nucleu al baptistilor pe wordpress e mult mai inchegat decat altele, fapt care le da o anumita putere. asa ca mi se pare putina stranie existenta acestui grup. de fapt, ca sa fiu sincer, scopul lor.

  8. Alin Cristea Says:

    Domnule Mangaloy,

    Întrebaţi pe blogul altcuiva: „Este posibil ca wordpress.ul să cenzureze? Adică io nu.mi mai văd blogul in marele top 100…mi se pare destul de halucinant ca de pe locul 2 să dispară în neantul virtual….whatever”

    Ocazie cu care bloggerul respectiv face nişte afirmaţii de-a dreptul halucinante.

    Astăzi, miercuri, 20 februarie, la ora 18:03 postarea dvs. a reapărut pe locul 3, unde şi era acum cîteva ore. Postarea mea „Domnule Mangaloy” era pe locul 4, după ce la ora 17.00 fusese pe locul 1.

    Dar e vorba de Topul postărilor.

    Din Topul blogurilor n-aţi dispărut deloc. Acum, la 18:14, sînteţi pe locul 17.

    În ceea ce priveşte postările, acestea pot să dispară pentru 10 sau 30 de minute (mai ales dacă bloggerul are o altă postare nouă) şi apoi să revină.

    Ceea ce scrie bloggerul respectiv e de tot rîsul:

    „Nu wp vă cenzurează ci congregaţia baptistă vă manipulează!

    La două minute după ce am scris articolul despre dv. ei v-au scos din top. Există scripturi de autovoting pe care le folosesc sau votul la mai multe mâini…şi fac ceea ce vor cu ratingul.

    Astă vară a fost nebunie în top 100, când La Pătrăţosu şi Gramo’s erau pe locul 1 şi 2. Se votau în neştire ca să facă blogului nostru concurenţă, pentru că le ironizam eforturile manipulatoare.

    Asta e tot…E o grosolană şi nesimţită manipulare corporatistă.”

    Sper să apuc mîine (sau în weekend) să afişez o postare despre aceste afirmaţii absolut fantastice.

  9. Alin Cristea Says:

    Domnule Sebastian Mihăilă,

    Văd că aţi avansat o definiţie a ironistului, care provine din filosofie (mai exact din contextul, îngust, postmodern).

    Avansez şi eu nişte citate din Biblie, care stă la temelia teologiei creştine:

    „Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul. […] Limba este şi ea un foc, o lume de nelegiuire. […] Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.” (Iacov 3:2,6,9)

    „Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. […] Din cuvintele tale vei scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.” (Matei 12:34, 37)

    E evident că avem două discursuri diferite. Oare ce vom face de acum încolo? Cum vom putea dialoga?

    Oare pot să sper altceva decît că vă veţi întoarce la tema căcatului (sau altele asemenea)?

    Vă citez:

    – X „s-a căcat cu stropi mari”
    – X „s-a căcat pe el complet”
    – X „s-a căcat pe el”
    – XYZ „au cu totul alte trebuşoare decât să dea cu băţu prin căcat”
    – „Dragă creştine căcăcios!” (de două ori)
    – „te-ai căcat pe tine”

    Unde ar trebui să văd ironie în toate acestea? Dimpotrivă, văd doar vulgaritate şi alte lucruri pe care nu le mai numesc. Cine vorbeşte azi de cineva aşa mîine va vorbi la fel şi despre alţii.

    De unde atunci apelul la Rorty? De ce ar trebui să vorbim despre „recurs argumentativ noncircular”? Orice copil recunoaşte exprimarea vulgară de genul menţionat.

    Sper că nu îndrăznesc prea mult dacă vă sugerez ieşirea din acest impas (de ordin moral, nu intelectual) prin recunoaşterea publică a limbajului vulgar pe care l-aţi folosit (într-o situaţie de tip resentimentar).

    Desigur, mi-ar plăcea dacă într-o zi o să aflu că într-o noapte nu aţi putut dormi prea bine fiindcă vă reveneau în memorie cuvintele întemeietorului religiei creştine: „Din cuvintele tale vei scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.”

  10. elisa Says:

    Domnule Alin,sigur ati vazut cee ce scrie aceasta persoana?ce limbaj desfranat are,pentru ca nu stiu cum altfel i-as putea spune?

    Cum va puteti asocia cu trivialitatea? cred ca e f.f. gresit ceea ce faceti.
    puteti sa cenzurati,nu e problema ,ma gandeam ca desi arogant ,
    fapt care m-a facut sa va vad altfel,
    sunteti totusi un”frate” ,nu se poate,noi trebuie sa fugim de ceea cemacar”ni se pare rau”
    Puteti avea ceva cu cineva de „teapa”dv,dar asa?
    sau pot crede altceva?de ce il urati asa pe Marius?care e un om cu totul deosebit?
    noi trebuie sa ne iubim si dusmanii,nu?dar pe frati?

  11. Alin Cristea Says:

    Domnişorule http://www.hairomania.wordpress.com,

    Din ceea ce scrii dumneata despre baptişti, mie mi-e clar că nu poţi zice: „aştia sunt ei, baptiştii…”

    Dar ai zis-o… Ei, na, că nu moare nimeni dintr-o doză de incultură religioasă sau dintr-o gafă care se repetă periodic pe diferite bloguri ale unora care nu deschid o enciclopedie online măcar, să ştie măcar cîteva chestiuni de bază despre un subiect asupra căruia se pronunţă, din păcate, după ureche…

    Trebuie să recunosc că m-a cucerit la început toptanul de observaţii, acesta fiind şi motivul pentru care am aprobat comentariul (dar nu cred că se va mai întîmpla în viitor, dacă e scris cu aceeaşi neglijenţă). Vizitînd blogul dumitale, am văzut că ai postat şi acolo, folosind un titlu absolut neconcludent.

    Eşti sigur că nu ai vrut să scrii „Neo-protestanţi”? Sau „Evanghelici”? Te întreb, la modul serios, de unde poţi să identifici care dintre bloggerii la care te referi sînt baptişti şi care sînt penticostali sau creştini după Evanghelie? Oare să îndrăznesc să te întreb cîte culte recunoscute există în România? Poate e prea mult pentru cineva atent mai degrabă la stilul de îmbrăcăminte decît să acumuleze cîteva cunoştinţe minime despre subiectul postării sale…

    Pînă la urmă, să înţeleg că baptiştii sînt eterogeni la bloguri dar nu şi la îmbrăcăminte?

    „blogul e un jurnal mai mult sau mai putin intim al cuiva” – Doamne!, sîntem în secolul XXI, sînt cărţi, există Google, sînt festivaluri de bloguri cu diverse categorii, blogul nu înseamnă doar… jurnal mai mult sau mai puţin intim al cuiva!?!

    „Nucleu al baptiştilor pe WordPress”? Şi cine îl coordonează? Ce tactici are acest aşa-zis nucleu? Dar pe Blogspot nu e?

    Ar fi multe lucruri interesante de discutat, dar nu ştiu dacă chiar e cazul să depun eforturi atîta timp cît nu se fac temele şi cît timp perspectiva este ghidată de ochelari de cal…

  12. calatorru Says:

    „…e clar insa ca acest nucleu al baptistilor pe wordpress e mult mai inchegat decat altele, fapt care le da o anumita putere. asa ca mi se pare putina stranie existenta acestui grup. de fapt, ca sa fiu sincer, scopul lor.”

    auzi chestie, nenea cu http://www.hairomania.wordpress.com considera, i se pare putin stranie existenta nostra :)nu ma pot abtine sa nu zambesc. la cate ciudatenii sunt pe lumea asta, auzi ce i se pare lui straniu…

    ridic din spranceana, din mana, din umeri si ma mir

    citind si eu paci…

  13. Alin Cristea Says:

    Doamnă Elisa, soră în Hristos,

    Harul şi pacea să vă fie înmulţite!

    În ceea ce mă priveşte, faceţi confuzii imense, cea mai importantă este: „de ce il urâţi aşa pe Marius?”

    Nici vorbă, dimpotrivă, mi-e simpatic (într-un fel; într-altul, cel al ideologizării, mi-e tare antipatic) şi mi-am exprimat faţă de el simpatia (de prea puţine ori, cu siguranţă).

    Ca să pot comenta această chestiune, amintesc şi ce aţi scris pe blogul lui: „Se vede de la distanţă că ”ai ce ai“ cu Marius, aş spune şi de ce, oricum e prea evident.

    Dvs. puteţi să vă spuneţi opinia, iar eu o să pot să vă ironizez că vorbiţi despre ce nu ştiţi.

    Marius a afirmat pe blogul lui, cînd cel puţin o persoană a avut aceeaşi impresie greşită ca şi a dvs., că Alin nu are nimic cu el şi că îl iubesc.

    Dacă Marius îşi va schimba declaraţia, atunci voi aborda altfel problema. Dar pînă atunci, precum vedeţi, nu e cazul să susţineţi ceea ce spuneţi cu maaaaare libertate. Prea mare.

    În al doilea rînd, resping categoric afirmaţia că m-aş fi asociat cu trivialitatea. Numai şi pentru această afirmaţie neadevărată şi defăimătoare ar fi trebuit să nu accept comentariul. Neglijenţele acestea sînt acceptate pe alte bloguri, nu şi de către mine, decît dacă, iată, avem ocazia să ne întîlnim şi să clarificăm unele chestiuni.

    Evaluez mesajul dvs. ca fiind unul de tip privat, nu unul care se califică pentru spaţiul public. În general, vorbiţi nu despre idei, ci despre persoane (ceea ce de obicei se numeşte bîrfă), cel puţin pentru mine este evidentă dorinţa dvs. ca eu să adopt NEAPĂRAT poziţia dvs. faţă de un anumit comentator (ceea ce, din start, pentru mine generează un semnal de alarmă: Atenţie, agresivitate sporită datorită ideologizării!)

    Să nu uit: cu siguranţă Marius este un om cu totul deosebit (ne face şi să ne simţim bine în preajma lui, dar şi ne enervează uneori de numa…).

    Cred că şi comentatorul la care vă referiţi este un om deosebit, dar poate că încă nu s-a descoperit pe sine însuşi. Din motive care ţin de neexplicabila alchimie cotidiană a vieţii, am simţit simpatie pentru persoana respectivă. Lucru pe care nu eram nicidecum dator să vi-l spun.

    Acum, dacă vreţi să continuaţi plîngerile la adresa mea, şi, mai ales, să vă înregimentaţi de o parte a baricadei (!), ştiţi unde să o faceţi, pe blogul finului Pătrăţosului.

    Dar, dacă vă veţi acorda câteva minute pentru meditaţie, uitaţi-vă la cei doi copii, goi-goluţi, din partea de sus a blogului meu, şi spuneţi unde vedeţi vreo baricadă? Vedeţi vreun Pătrăţos? Sau vreun Rotund?

    Sîntem, fiecare, şi pătrăţos şi rotund (am mai sugerat asta cu altă ocazie), avem nevoie unul de celălalt, nu să ne poziţionăm, rapid-ideologic, în spirit de haită, nu de solidaritate, de o parte sau alta a baricadei.

    Am observat că mi-aţi acordat, totuşi, calificativul de „frate”. Să nu uităm că sîntem fraţi şi surori nu după cum ne poziţionăm de o parte sau alta a baricadei (politico-confesionale), ci am fost răscumpăraţi cu sîngele preţios al Mielului. Dacă acceptăm sîngele Lui pentru Răscumpărare, trebuie să acceptăm şi solidaritatea ca fraţi şi surori în Hristos.

    E o taină la care privesc îngerii.

    Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

  14. Alin Cristea Says:

    Călătorrule,

    Dacă am observa un grup de bloguri evreieşti dinamice pe WordPress, oare nu am spune şi noi că e interesant fenomenul? Şi, dacă în grabă, în loc de interesant, am scrie straniu, nu am ajunge şi noi să ne exprimăm cam tot la fel?

    Acum, cu acest „noi”, ai dat apă la moară ideii că ar exista un grup în care sîntem „noi”. Nu există un astfel de grup, există un fel de solidaritate iscată de sentimentul confesional, ceea ce e cu totul altceva. Şi dacă ne mai şi certăm între noi se diminuează pînă şi acest sentiment.

    Nu te cunosc, doar am întrebat pe cineva cîndva dacă eşti din spaţiul confesional neo-protestant pentru a te introduce în lista blogurilor evanghelice, poeziile tale nu au amprentă confesională, pot fi citite şi recitate de creştini din diferite ramuri confesionale, ba chiar şi de către necreştini.

    L-ai citat pe Salvatore Quasimodo, nu pe Iosif Ţon sau Al Mohler.

    Aşadar, chestiunea aceasta a unui nucleu este artificială, dar nu este cu totul străină de ceea ce ar fi vrut să spună comentatorul respectiv, dar nu a reuşit să exprime.

  15. elisa Says:

    Si eu am simtit ceva pentru acel comentator,Razvan a spus sa ne rugam,asa cam intrat pe blogul lui,sa vad ce om este ca sa ma rog pentru el,ma gandeam ca e un om pierdut la urma urmei,
    dar limbajul mult prea murdar..desi are ceva scoala,si chiar de nu ar avea..
    m-a facut sa fug..
    De asta m-am mirat ca intretineti un dialog cu el,fara ca sa fi intrat la el pe blog,ca probabil nu ati mai fi facut-o!
    Da ,comentariul meu era pentru privat,de asta ma gandeam ca il stregeti…era normal,nu va stiam emailul,ca o faceam acolo.

    Imi pare rau,nu va cunosc pe toti,dar se simte ca „aveti ceva special” pentru(contra) Marius,eu cred ca e un om special”a lui Dumnezeu,
    pentru felul in care pastoreste,cum se raporteaza la cei din jur,
    aplecarea lui ,catre cei care ii cer ajutorul.
    Eu ii multumesc lui Dumnezeu,ca mai exista asemenea oameni,folositori,dar mai ales iubitori,
    nu vreau sa se interpreteze,de aceea puteti”sa treceti asta pe privat”

    Am avut nevoie si de rugaciune si mi-a raspuns,si de imbarbatare si mi-a raspuns..nu tine la diplome,
    care astazi is prea multe ,
    si prea indepartatoare de dragostea pe care ne-o cere Dumnezeu,
    si iubeste dreptatea si adevarul,lucru f.rar azi.
    Imi cer scuze,daca v-an jignit,nu asta e intentia.
    Speram ca din toate sa aiba doar Domnul de castigat si sa nu-i dam castig celui rau.

  16. calatorru Says:

    foarte adevarat. un cuvant scris in graba poate schimba foarte mult ceea ce spun. o sa incerc sa am mai multa grija, sa imi aleg bine cuvintele:)

  17. mangaloy Says:

    Stimate domnule Alin Cristea,

    1. Tre să recunosc că eşti singurul individ carele nu mi-a cenzurat posturile şi la care am găsit o urmă de transparenţă şi deschidere spre măcar încercarea unui dialog constructiv.
    2. Io te sfătuiesc să tai prima frază a acestui comentariu, că otherwise ai să fii din acelaşi aluat comme moi şi te mănâcă prietenii tăi.
    3. Voi, creştinii sau baptiştii ce sunteţi vous, nu puteţi face nimic mai constructiv decât să vă certaţi toute la journee? Unii cu alţii? Hai, io sunt satana cea rea, cu mine merită să vă beligeraţi, da voi între voi ce treabă aveţi?
    4. Dialogul sau ce naiba o fi fost el, nostru s-o împotmolit. Am revenit exact de unde plecasem.
    Cuvântul „căcat” aşa cum îl folosesc io şi în mintea mea, nu este un cuvînt vulgar. Sincer, nici nu mă pot gândi la vreun cuvânt vulgar. Singurul lucru care îi împiedică pe politicieni, academicieni, scriitori samd sa folosească genul de cuvinte pe care le consideri vulgare, este mediul social, cutuma socială şi faptul că „e politicos să nu jignim sentimentele altor oameni”.
    Lasă-mă să-ţi expun o situaţiune: dacă prin aceste cuvinte vulgare un anumit individ poate fi făcut să înţeleagă mai repede, mai bine un anumit lucru, este justă folosirea lor?
    Arrivederci
    PS. oglindă oglinjoară, cine pierde timpul mai tare în ţară?
    PSS. te rog totuşi, dacă virgulă crezi de cuviinţă, să ştergi postul aista, pentru căcredcă o să ai numa neplăceri din cauza mea, şi nu asta era intenţia mea.

  18. elisa Says:

    Uite,Alin Cristea,am niste prieteni din Oradea plecati de putin timp in Irlanda,au circa 32 ani,au 2 copii,de fapt mama imi este prietena,pe Claudia o cunosc de cand era copil,
    m-am bucurat mult sa-mi spuna mama ei,despre cunostinta noastra comuna,ca e cu adevarat „un om a lui Dumnezeu”,la fel il apreciaza si familia tanara ,
    de aceea trebuie mare grija,sa nu luptam impotriva oamenilor Lui,e ca si cand ne-am atinge de lumina ochilor Lui(asta scrie la mine in Scriptura)

  19. Alin Cristea Says:

    Domnule Sebastian Mihăilă,

    Vă rog să nu vă faceţi nici un fel de griji pentru mine. (De fapt, nici nu cred că vă faceţi).

    Bineînţeles, răspunsul meu la întrebarea dvs. – „dacă prin aceste cuvinte vulgare un anumit individ poate fi făcut să înţeleagă mai repede, mai bine un anumit lucru, este justă folosirea lor?” – răspunsul meu e categoric NU, şi presupun că e răspunsul pe care l-ar da cei mai mulţi oameni care şi-au păstrat logica în cadrul unui context social uman.

    Dar, dincolo de discursurile diferite pe care le avem, vă contraziceţi singur, şi mă refer acum la noua dvs. postare pe blog (unde faceţi o varză cum rar îmi e dat să văd: ce caută numele din primul grup împreună? – iar nu v-aţi făcut temele – şi, mai ales, în contradicţie cu numele din cel de-al doilea grup?), unde nu admiteţi conceptele tari de Adevăr şi Fals. Atunci cum puteţi folosi conceptul de Just?

    Mai folosiţi aici, în comentariu, conceptul de „voi”!?! Sînteţi iar pe lîngă subiect. La fel cum spuneam şi altui comentator, vă întreb oare cum puteţi stabili (aşa, dintr-o ocheadă?) care sîntem baptişti şi care nu dintre cei pe care i-aţi întîlnit pînă acum şi cu care se vede treaba că vreţi în continuare să faceţi rating la blogul dvs.

    Mai presupuneţi că nu am avea altceva mai constructiv de făcut decît să ne certăm… Aici aţi putea avea oareşce dreptate dacă aţi putea vehicula concepte precum Just şi Injust, dar încă nu-mi dau seama cum aţi putea-o face, intuiesc şi mă scutur la gîndul cum veţi încerca să explicaţi, precum a fost şi la ironie.

    Din ocheadele pe care le-aţi tras pe cîteva bloguri (3-4?) e clar că nu aveţi cum să înţelegeţi anumite polemici care se stîrnesc pe anumite teme şi în anumite stiluri. Oare n-ar fi mai bine să rămîneţi la Rorty? Ar fi mai… onest. Ups! iar am folosit un concept pe care l-aţi aruncat din mapa deconstrucţiei…

    „Am revenit exact de unde plecasem.” – Cu siguranţă nu. Nu de ciclicitate e vorba aici, ci de experienţele pe care le avem cînd pornim dintr-un loc şi ajungem în acelaşi loc, geografic vorbind, dar nu şi existenţial.

    De exemplu, cu ocazia asta s-a amintit pe acest blog de Rorty, ar fi fost cîteva chestiuni pe care aş fi vrut să le abordez, dar se pare că vă luaţi la revedere deja.

    Dacă nu mă mai vizitaţi, ar trebui totuşi să nu rămîneţi cu impresia că eu aş fi ceva mai îngăduitor decît alţii (la cenzurat). Dimpotrivă, v-aş sugera să mă consideraţi cel mai sever în acest sens.

    Ce ciudată mai e şi viaţa! Chiar aţi ratat întîlnirea cu nişte tipi faini pe Internet… De, dacă vă permiteţi luxul resentimentului…

  20. Alin Cristea Says:

    Doamnă Elisa, să nu aruncăm în derizoriu chestiuni importante. Prima dată am vrut să întreb despre cine e vorba, apoi mi-am dat seama că nu poate fi vorba decît de persoana pe care o aveţi (necurmat) în minte şi în inimă. Nu pot să vă recomand decît să-i spuneţi persoanei respective aceste lucruri (că doar ştiţi ce obraznică a fost la adresa unor oameni ai lui Dumnezeu). V-aş ruga să nu mai propuneţi astfel de comentarii la o postare unde e vorba de cu totul altceva, ca să nu mă puneţi în situaţia delicată de a nu vi le accepta. Şi nu cumva să credeţi că opiniile prietenilor dvs. ar conta în discuţia noastră. Sîntem într-un spaţiu public şi trebuie să avem anumite conduite care să fie benefice pentru cititori.

  21. mangaloy Says:

    Alin Cristea
    …..o să vă răspund cât de curând…
    până atunci, scurt:
    “autorii Agorei, Alin Cristea, Răsvan Cristian, Pătrăţosu, Radu Gheorghiţă….etc,….” se vroia a fi o enumerare, ştiţi? x,y,z….etc
    …..totuşi este o greşeală pe care mi-o asum: “autorii Agorei” cu autorii Agorei n-am schimbat nici o părere, ci doar am postat un comentariu acolo, pe care ei l-au acceptat. Sunt perfect de acord că între numele de mai sus e posibil să nu fie asemănări prea mari, deci enumerarea mea este una artificială.
    Este artificială deoarece am dorit să subscriu respectivele persoane caracteristicilor identificate de mine în text ca aparţinând primei modalităţi de reprezentare a lumii, în opoziţie cu a doua.
    Mai clar, citind textele sau comentariile dumnealor, am considerat că ei împărtăşesc cel puţin câteva idei în comun.

    Tot nu vreţi de-a naibii să comprehendaţi. Ironie, domle, înseamnă pentru mine o modalitate de a concepe lumea, limbajul, şi pe tine însuţi, nu faptul că trebuie să te hlizeşti sau să răzi în hohote dacă vezi, auzi o anumită frază pe care eu, SM, sau altcineva o rosteşte. Ironia ironiei aşa cum o folosesc io este că io mai folosesc cuvântul ironie pt a exprima ce înţelege tătă lumea prin el. Adică hi hi hi hi….
    ….despre restul, cu altă ocazie.
    Io cred că totuşi ar trebui să discutăm chestiile astea la o friptură de berbec şi cu nişte vin roşu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: