De ce îşi fac evanghelicii bloguri

Pătrăţosu (11 iunie 2007): “Pentru că scrisul este un act katarhic, eliberator. Aşa m-am obişnuit. Am umplut caiete întregi pînă acum. Primul a fost prin 1984, un caiet roşu de 200 de file. Pe computer e mai uşor. […] Blogul este o chestie foarte egoistă pînă la urmă. Am descoperit că cel mai mult îmi foloseşte mie. Mărturisesc că nu m-am gîndit să slujesc altora, să fiu o lumină a secolului, să ajut prin comentariile mele la iluminarea poporului…, să ţin predici pe internet, să dau sfaturi premaritale, să ajut cu înţelepciunea foarte înaltă pe cei în căutare de pietre filozofale. […] Semnînd cu “Pătrăţosu” fac în primul rînd un exerciţiu terapeutic. Pentru mine însumi. Pot să mă asund între tineri care nu îmi bănuie vîrsta, funcţiile şi altele ca astea şi mă pot trata ca pe orice alt blogger, adică la TU!, într-un dialog fără fandoseli dumneavostreşti.”

Ionatan (17 iulie 2007): “Ca orice om care nu poate dacă nu scrie, am tot scris. Nu numai poezii, ci şi articole, povestiri, eseuri diverse, am notat gânduri şi idei care au rămas la stadiul de note… […] Blogul mi s-a părut o soluţie excelentă – şi s-a dovedit a fi, cel puţin până acum, o soluţie excelentă! Nu numai că pot publica ce scriu, dar mă şi obligă să scriu. Eu îl văd ca pe un angajament asumat înaintea Domnului, în primul rând, apoi înaintea voastră, a cititorilor.”

Adamaica (5 octombrie 2007): “Am blog pentru că m-a convins Alin Cristea să îmi fac unul.

Am blog pentru că cei care m-au citit mi-au spus:
+ Azi m-am odihnit în blogul tău.
+ Totdeauna se va găsi un tâmpit care să te creadă genial(ă).
+ Poeziile tale sunt diferite, articolele tale au în ele un fel de tristă realitate.
+ Am râs cu lacrimi citind perlele studenţilor. Trebuia să te sun să-ţi spun…
+ E fain, poţi şi mai fain, de la fain în sus.
+ Blogul tău e o oază de relaxare pentru mine.
+ Mi-a plăcut iniţial descrierea de pe pagina « Să vă spun de A.Dama ». Şi-am zis că trebuie să fie mişto ce urmează, aşa că am continuat să citesc. Fără pic de intenţie de a flata, dar chiar aşa fu, adică urmă ceva mişto.
+ Asta e lumea blogului. Dacă nu te păzeşte Dumnezeu, te mănâncă bloggerii şi comentatorii.

Am blog pentru că unii mi-au spus să mă retrag în turnul meu.

Posibilitatea de a veni în public cu trăirea-ţi se potriveşte ca o mănuşă spiritului veacului, fragmentarismului postmodern, paradigmelor răsturnate. Paradoxal, individualizării excesive i se dă un răspuns prin această aducere în faţă a vécu-ului personal, totul e să alegi tipul de discurs blogjurnalistic care îţi convine cel mai mult.”

Reclame

Etichete: , , ,

5 răspunsuri to “De ce îşi fac evanghelicii bloguri”

  1. ionatan Says:

    Selectă companie mi-ai găsit!

  2. A.Dama Says:

    Da, Aline, te poţi considera şi tu naş de blog, deşi într-un fel aparte!… Eforturile tale persuasive au dat roadă şi aşa veni pe lume „lumea adam(a)ică!!! 😉
    Totuşi, la mine pe blog ai un singur comentariu… Răsvan are mai multe de la naşul lui. 😛 😀

    Am glumit!

    Mă voi alătura lui Ionatan. „Selectă companie” ne-ai găsit!

    Zâmbind,
    A.Dama

  3. Doru Says:

    de ce isi fac crestinii blog?
    uite asa unii nu au loc la …. in biserica se de aia au gasit ca e mai bine asa
    altora le e frica sa nu ii huiduie cineva in public si uite asa scriu pe blog
    pentru mine … mi-am dorit de ceva vreme sa comunic lucrurile pe care Dumnezeu ma invatat si doar acum dupa ceva timp am reusit. acum cand celor mai multi le e greu sa deschida o carte si sa o citeasca, dar le e mai usor sa caute lucruri „faine” pe net, am zis ca decat sa suport costul schierii unei carti mai bine scriu pe net
    oricum toate lucrurile importante vor aparea intr-o carte mai incolo…

  4. mariuszarnescu Says:

    „In Alpii din Elvetia, exista un sat obscur cu un castel si o biserica veche, la care se ajunga mai greu, pe poteci vechi de munte. Un lucru ciudat la aceasta e faptul ca nu avea vre-un sistem de iluminat, si nici nu a avut vreodata, pentru ca asa fusese proiectata. Un calator a auzit la un moment dat un clopot de biserica sunand si apoi oameni cu lampi cu ulei, urcand spre ea. S-a apropriat de un satean si l-a intrebat „”De ce mergeti toti cu lampile la biserica?
    „Eh, cu ani in urma, un duce traia in castelul de langa. El a construit biserica si a cerut fiecarui om care o viziteaza sa-si aduca candela sa.
    Este numita Biserica Lampilor Aprinse. Cu fiecare persoana care vine se face si mai multa lumina, si daca sunt ispititi sa nu vina, isi aduc aminte ca daca lampa lor nu e acolo nu mai este atata lumina.

    Cred ca asta a fost motivul pentru care, de curand, am intrat si eu in aceast spatiu. Cu fiecare nou intrat in blogosfera dintre evanghelici, se face din ce in ce mai multa lumina.
    „Noi suntem lumina lumii. O cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramana ascunsa. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in blogosfera, si lumineaza tuturor celor de pe net.”

  5. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: