Către Patroclus Pătrăţescu

Şi eu consider că blogul La Pătrăţosu a prea lăsat la îndemîna oricui libertate de exprimare nedigerată prin maturizare şi responsabilitate. Cît despre capacitatea de analiză ne-am putea lăsa duşi în ispita de a eluda chestiunea, spunînd că doară sîntem la Pătrăţosu, nu la… Centrul de istorie!

Mi-am adus aminte de o intervenţie pe lista Masa Rotundă din 6 septembrie 2006 a celui care pe atunci era doar… Marius Cruceru:

“Am tot respectul pentru fiecare dintre profesii, dar, dacă cineva dintre dumneavoastră este lăcătuş mecanic iar altcineva frizer, nu intru în atelierul respectiv şi nici în frizerie pentru a încerca să îmi îndrept bretonul cu dalta şi să îmi repar maşina cu foen-ul. Cred că în dreptul unor subiecte cu toţii am simţit acea siguranţă „românească” care ne face să credem că toţi ne pricepem la fotbal, agricultură, politică şi, iată … la teologie. Ştiind cu cine „stau la masă” vom şti dacă se poate aşeza pe masă lapte duhovnicesc sau hrană tare. Luaţi acest lucru ca pe un reflex pastoral. S-ar putea ca unii de pe această listă să nu aibe mai mult de doi sau trei ani de experienţe cu Domnul şi să nu fi trecut decît prin cursul de caticheză. Nu există shortcuts, oricît de dotaţi ne-am naşte din punct de vedere spiritual.”

Mă aştept, aşadar, ca Agora Christi să ofere un spaţiu de dezbatere inedit faţă de cele de pînă acum, prin competenţele pe care le au cei din grupul respectiv şi prin intenţiile pe care le-au declarat, dar mai ales datorită faptului că sînt deja aproape doi ani de “analize” şi replici pe liste de discuţii şi bloguri, în scrisori deschise şi pe site-uri, din care se pot trage anumite concluzii despre cît de “spirituali” sîntem.

Blogurile par să aducă prea multă nivelare şi standardizare, ca şi cum am fi într-o nouă etapă a istoriei umane, în care a ne adresa unuia altuia direct, indiferent de stadiul vieţii în care sîntem şi, din păcate, indiferent de experienţele spirituale acumulate, şi a ne interoga despre orice, oricum, oricît (ne lasă bloggerul) ar trebui să devină o chestiune de la sine înţeleasă.

Nu, nicidecum. Dacă sîntem dispuşi să jonglăm cu cuvintele şi cu subiectele, sîntem destui care nu sîntem însă dispuşi să ne lăsăm abordaţi ca şi cum, cîndva, toţi ne-am tras de şireturi (desigur, expresia consacrată este alta, dar ţinînd cont de pudibonderia lui Patroclus sînt nevoit să-mi limitez libertatea de expresie).

M-am bucurat că Patroclus a creat un orizont de aşteptare prin prezentarea intenţiilor grupului Agora Christi (curtoazie care cred că se datorează mai degrabă unei relaţii de lungă durată cu cel mai cunoscut dintre iniţiatorii grupului, cît şi unei flebeţi relativ recente faţă de ultimul doctor din grup, decît grupului în sine), probabil singurul spaţiu de sorginte evanghelică care poate atrage atenţia unor cititori (de marcă) neevanghelici.

Ca prolegomene la tema deconspirării (în februarie pe Agora Christi) propun (re-)citirea – dacă se poate în spiritul bloggerului care a consacrat conceptul – următoarelor materiale:

– Dănuţ Mănăstireanu (26 ianuarie 2008): Deconspirare – Lecţia poloneză II (Memorandumul Episcopatului Polonez cu privire la colaborarea unor membri ai clerului)

– Daniel Brânzei (22 ianuarie 2008): Al 10-lea comentariu (postat însă de addsalu) la Problema colaborarii. Ce este de facut?

– Caius Obeadă (ianuarie 2008): DECONSPIRAREA: “Every action has a re-action”

– Alin Cristea (ianuarie 2007): Dosariada (a treia parte din articolul “Presa noastră cea de toate zilele”)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: