Archive for 20 ianuarie 2008

A treia conferinţă pe Messenger

20 ianuarie 2008

Duminică, 20 ianuarie, începînd cu ora 22.00 are loc a treia conferinţă pe Messenger cu bloggeri evanghelici pentru propuneri (şi comentarii) pentru Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice.

La conferinţă pot participa şi persoane care nu sînt bloggeri, dacă îmi comunică numele real şi legătura cu mediul evanghelic.

ID-ul meu pe Yahoo Messenger este: alinpm.

Propuneri pot fi făcute şi pe blog sau prin email: alincristea@thymos.ro

Cu această ocazie vor fi precizate: locul şi data cînd va avea loc evenimentul în Oradea şi ce cărţi s-au mai adăugat pentru premii.

Premiile au ajuns la cifra de 50. Aşa că orice sugestie pentru acordarea lor, orice ajutor, oricît de mic, îmi este de folos.

Turul blogurilor (20 ianuarie 2008) sau Pe cine să mai aşteptăm în blogosferă

20 ianuarie 2008

Dacă în prima decadă a lunii ianuarie atenţia a fost focalizată asupra decesului şi funeraliilor “capului bisericii baptiste”, ceea ce i-a obligat pe laici să consemneze / comenteze cîte ceva despre spaţiul confesional neo-protestant (în general cu ignoranţă şi rea intenţie, sau cel puţin spirit ludic inconsistent), decada post-Dugulescu a cunoscut încă o perioadă de vizibilitate a bloggerilor evanghelici de pe platforma WordPress, care a culminat, în 18 ianuarie, cu ocuparea primelor trei poziţii de către Marius Cruceru, Dănuţ Mănăstireanu şi Vasile Taloş.

Acum aproape un an, Iosif Ţon, “patriarhul baptiştilor români”, încheia un experiment care, prin amploarea lui, atrăgea atenţia evanghelicilor români asupra noilor forme de comunicare: grupul de discuţii Masa Rotundă. A urmat Anul Pătrăţosului, jurnalul zilnic al neastîmpăratului pastor-conferenţiar-blogger devenind binecunoscut atît în mediul evanghelic cît şi în rîndul tinerilor WP din Second Life.

Un alt treilea fenomen senzaţional – lansarea, în 15 ianuarie, a blogului pastorului Vasile Taloş, preşedinte al Uniunii Baptiste în perioada 1991-1999 – contribuie decisiv la reducerea numărului evanghelicilor care luau mai puţin în seamă spaţiul virtual. A devenit evident că pe Internet se discută lucruri importante (chiar dacă nu de puţine ori în mod dizgraţios). Iar fenomenul blogurilor evanghelice a căpătat amploare mult mai mare decît au intenţionat iniţiatorii lor.

În contextul mediatizării ample de care a avut parte Ion Iliescu la intrarea în blogosferă, Pătrăţosu’ lansa o întrebare (şi răspunsuri), acum 2 luni, referitoare la mediul baptist:

“Care sînt cele mai aşteptate persoane din mediul nostru în blogosferă la ora actuală?

Fost preşedinte al Cultului – Vasile Taloş

Fostul Preşedinte al Cultului – dr. Paul Negruţ

Actualul Preşedinte al Cultului – dr. Otniel Bunaciu

Fostul director al Uniunii – Mihai Suciu (am motive să cred că acest blog ar fi o “lovitură de piaţă”. Mihai are talent la scris. are şi ce spune!)

Autorul cărţii Pigmei şi Uriaşi – Daniel Mitrofan.

Un blog oficial al cultului, dacă nu o pagina web serioasă.

Mai spuneţi voi alţii. Eu de aceştia am auzit.”

Cum de luni bune eu nu sînt acceptat la comentarii pe blogul Pătrăţosului, în urma unei decizii ininteligibilă (de genul celor întîlnite uneori la nivel… pastoral), am avansat propunerile mele pe lista de discuţii Cuvinte la schimb:

“Din păcate, Marius Cruceru, aflat mereu în campanie electorală (sau, mai rău, ideologică), cu pauze de respiro puseuri de blagoslovire a Mioriţei sau de reverie pastorală, aminteşte DOAR nume cu rezonanţă politică (baptistă), care ar putea, nu-i aşa?, să confirme (public) obsesiile lui.

Nu l-a nominalizat însă pe Doru Hnatiuc, eminenţa cenuşie de la UEO, care ar avea multe de spus, dar cîte nu i-ar spune studenţii şi absolvenţii. ..

Dar să nu ne iluzionăm, comentariile pe astfel de bloguri nu sînt lăsate la îndemîna oricui… Vezi interdicţia pe viaţă pe care mi-a aplicat-o Pătrăţosul pentru blogul lui (unde mă numeşte prietenul lui). Dacă mai este cineva care mi-a pus astfel de interdicţie pe blogul lui? Da. Bastrix.

Oricum, înaintea celor 5 nume menţionate aş pune, la o primă impresie: Petru Dugulescu (ale cărui locvacitate şi spirit întreprinzător se apropie de cele ale Pătrăţosului) , Pavel Niculescu (că doar are atîtea de spus, nu?), Vasile Talpoş (de ce doar Paul Negruţ, şi nu şi celălalt director baptist?), Beniamin Poplăceanu (?), Nelu Ţutac (!).

Lărgind „mediul nostru” la spaţiul confesional neo-protestant, iată care ar fi cei cu adevărat aşteptaţi în blogosferă:

Dănuţ Mănăstireanu
Beni Fărăgău
Emil Bartoş
Beniamin Cocar
Cristian Bărbosu
Vladimir Pustan
Petru Lascău
Lazăr Gog
Danuţ Jemna
Radu Ţîrle
Ioan Ceuţă
Mihai Chiriguţ
Vasilică Croitor
Dorin Dobrincu
Cristian Ionescu
Iacob Coman
Pavel Memete
Christian Sălcianu
Nicu Butoi
Cătălin Lata
Samuil Mitra
Caius Obeadă
Corneliu Simuţ
Cătălin Dupu”

PRECIZARE: Pătrăţosu nu a folosit expresia “interdicţie pe viaţă”, expresia îmi aparţine. Asta a fost concluzia mea în faţa condiţiilor puse pentru a mi se permite din nou postarea de comentarii pe blogul Pătrăţosului.

Trei citate (5)

20 ianuarie 2008

“Dacă alungarea lui Dumnezeu din conştiinţa noastră a dus la lipsa noastră de pricepere, care a adus după sine pleiada de nelegiuiri descrise mai sus, ciudăţenia este că omul nu pare să găsească drumul înapoi. Dacă problemele lui au pornit de la alienarea de Dumnezeu, rezolvarea lor ar trebui să plece de la reîmpăcarea cu Dumnezeu. După cum afirmă sfîntul Augustin, sufletele noastre fiind din Dumnezeu, în fiecare om există o anumită căutare a lui Dumnezeu, o tînjire după transcendent. John Stott a mers pînă acolo încît a afirmat, după un studiu de peste douăzeci şi cinci de ani, că în tot ceea ce face omul se pot distinge trei strigăte majore: primul, după Dumnezeu, al doilea, după semnificaţie, şi al treilea, după oameni. Dar aici [Romani 3:11] Pavel vorbeşte despre o căutare cu tot dinadinsul (εκζητεω), despre o căutare hotărîtă, o căutare în care am aruncat întreaga nostră fiinţă şi energie, pentru că am înţeles că obiectul ei preţuieşte mai mult decît orice. Atunci cînd cineva care-L caută cu tot dinadinsul pe Dumnezeu Îl găseşte, Îl va iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul. Acela care căutîndu-L astfel pe Dumnezeu L-a găsit va înţelehe cuvintele Domnului Isus: ‘Cine iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine’ (Mat. 10:37).”

“O dată ce am înţeles că Dumnezeu a trebuit să-Şi plătească Sieşi preţul răscumpărării noastre, am înţeles şi de ce începe Pavel aşa cum începe propovăduirea Evangheliei lui Hristos: ‘Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor’ (1:18, s.n.). Întreaga noastră viaţă trebuie să avem ochii aţintiţi asupra acestui adevăr. El ne va ajuta să nu uităm că relaţia cu Dumnezeu trebuie luată în serios. Iar lucrul acesta este posibil doar dacă respectăm cu întreaga noastră fiinţă lucrarea Domnului Isus Hristos, revenind, prin credinţa materializată în mprturisirea păcatului, în singurul spaţiu de existenţă în care ne putem bucura de viaţa veşnică: ‘în Hristos’ sau ‘sub har’.”

“Pentru deciziile care trebuie luate pe loc, bătălia mare trebuie să fie pe trăirea în conformitate cu crezul. Dacă păstrăm acest raport, înseamnă că, atunci cînd se îndreaptă crezul nostru, automat se va îndrepta şi viaţa noastră. Iar crezul nostru se poate îndrepta doar prin înţelegerea corectă a Cuvîntului lui Dumnezeu. În concluzie, esenţa luccrurilor este legată de tiparul în baza căruia trebuie să ne trăim viaţa: teologia trebuie să ne modeleze trăirea, crezul trebuie să ne modeleze umblarea. Acest tipar nu trebuie călcat în picioare nici cu riscul de a continua să fim încă o vreme slbi în credinţă. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui de faptul că ceea ce face este în conformitate cu ceea ce crede.”

Beniamin Fărăgău, Epistola lui Pavel către Romani, Editura Logos, Cluj-Napoca, 1999

Cum m-a (re)găsit Epistola către Romani

20 ianuarie 2008

Beniamin Faragau 380 

Evanghelia lui Hristoseste puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crededeoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă.” (Romani 1:16-17)

Sîmbătă, 19 ianuarie, Beniamin Fărăgău a ţinut o conferinţă despre Epistola către Romani (de fapt o întreagă apologie pentru căutarea rădăcinilor Evangheliei în Vechiul Testament) la Biserica Baptistă Sion din Oradea (10.00-16.00). Au participat cca 250 de persoane (din Oradea, Tinăud, Sibiu, Timişoara), dublu faţă de aşteptările pastorului Gheorghe Pădure, precum a mărturisit.

Cu această ocazie o cantitate imensă de informaţie a fost direcţionată spre audienţă, în stilul binecunoscut al clujeanului, cu dezinvoltură, vorbă dulce şi ironie subtilă. În acelaşi timp, şi nicidecum pentru prima dată, unul dintre parametrii demersului ideatic l-a constituit subminarea unei mentalităţi superficiale:

“O evanghelie care începe cu Jesus Loves You nu e decît un simplu analgezic pentru păcatele noastre.”

Încă din primul capitol, Pavel le scrie creştinilor din Roma:

“Mînia lui Dumenzeu se descoperă din cer împoriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”

Iar Luca menţiona în evanghelia sa: “De ce-Mi ziceţi ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?”

Dar Epistola către Romani nu m-a regăsit în această zi de sîmbătă, ci în seara zilei de vineri, cînd am avut plăcerea să particip la o întîlnire destinsă cu cîţiva poeţi orădeni din grupul Cuvinte la schimb. Cu această ocazie l-am ascultat, fascinat, pe Sami Mitra vorbind din… Epistola către Romani, capitolul 8.

Nici el, slavă Domnului!, nu s-a limitat la o analiză contabilă a unui capitol, ci a zburdat în Scriptură precum căpriorul în pădurice. Nimeni nu ştia ce e în sufletul meu în acele momente… Mă regăsea Epistola către Romani.

Şi Sami Mitra şi Beni Fărăgău au avut ca fundament pentru excursul lor conceptul întîlnirii omului cu el însuşi, care, de fapt, nu are loc decît în contextul întîlnirii cu Dumnezeu.

În aceste două zile mi-am adus aminte de ce îmi spunea o prietenă acum 10-15 ani: Beni Fărăgău creează limbaj. Acum, am adăugat eu în mintea mea, aveam ocazia, unică în viaţa mea, să ascult, încîntat, cum Sami Mitra poetiza o epistolă. Parcă Dumnezeu îmi făcea (iarăşi) o declaraţie de dragoste… Mînios, desigur…

Am mai avut totuşi vlagă să cînt din versurile lui Ionatan Piroşca:

Spune-mi iar şi spune-mi cum
Împleteşti un om c-un drum
O fiinţă cu o cale
Pînă-n faţa Feţei Tale