Trei citate (4)

“Concepţia lui Luther despre credinţă este completată de noţiunea Sa despre păcat. El credea că păcatul este o obsesie faţă de sine sau, aşa cum o spune el, ‘încovoiere’, aplecarea nenaturală a unei persoane spre sine, nu spre ceilalţi. Şi consideră că aceasta este starea universală a umanităţii. În ceea ce priveşte concepţia despre natura umană, Luther este şi mai negativist decît Augustin. El susţine că este cu desăvîrşire imposibil ca cineva să facă o faptă bună prin sine. […] Dar, ca la Augustin, accentul lui Luther nu este pus pe pervertirea patologică a naturii umane, ci pe harul eliberator al lui Dumnezeu. Prin credinţă, păcătosul poate să îşi deschidă orizonturile, deschizîndu-se în fala lui Dumnezeu şi, prin El, faţă de alţii. Nu mai este închis în sine însuşi.”

“Momentul definitoriu al mişcării evanghelice a survenit între 1910 şi 1915, cînd s-au publicat o serie de pamflete, numite Fundamentele. Aceste broşuri, unele scrise chiar de Warfield, consideră anumite doctrine ‘fundamentale’ pentru credinţa creştină. Cei care le resping se pare că nu sînt creştini adevăraţi. Ele cuprind inspiraţia divină şi infailibilitatea totală a Bibliei; divinitatea lui Cristos şi naşterea din fecioară; moartea Lui substitutivă ca pedeapsă pentru păcatele noastre; şi învierea Sa trupească. Ele reprezintă un tip de calvinism post-ştiinţific. Termenul ‘fundamentalism’, cu sens negativ pentru versiuni extreme ale mişcării evanghelice, provine de la titlul acestor pamflete; iar cuvîntul este folosit pentru a-i descrie atît pe cei care respectă aceste doctrine, cît şi pe cei care nu au legături cu persoanele care nu au aceleaşi doctrine.”

“Într-un anumit fel, Bonhoeffer repezintă o reîntoarcere la Schleiermacher, care a încercat să arate că religia se află în centrul vieţii umane de zi cu zi şi nu este doar un lucru pentru misticii ezoterici, superstiţioşi. Dar Bonhoeffer combină această abordare cu accentul barthian pus pe Dumnezeu şi nu pe religie. Bonhoeffer aprobă programul lui Bultmann privind ‘demitizarea’, dar îl consideră nefinalizat. În loc să propunem o falsă distincţie între aspectele ‘mitice’ ale religiei şi elementele ei centrale, ar trebui să găsim o cale de a transcende religia în întregime. Aceasta este ceea ce el înţelege prin ‘creştinism nereligios’, o expresie greşit înţeleasă. El nu are în vedere un creştinism fără Dumnezeu; nici un creştinism fără lucrători şi ritual. Ar trebui să ne aducem aminte că Bonhoeffer nu a fost numai un cleric, ci şi lider al unui seminar care funcţiona aproape ca un aşezămînt monahal. El propune o nouă concepţie creştină care evită distincţia dintre ‘viaţa de zi cu zi’ şi ‘activităţile religioase’. Nu ar trebui să trăim normal şase zile pe săptămînă, iar duminica s-o petrecem gîndindu-ne la Dumnezeu; noi ar trebui să-L punem pe Dumnezeu în centrul activităţilor zilnice.”

Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007

Reclame

Un răspuns to “Trei citate (4)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: