Trei citate (3)

“Pierderea subită şi tragică ne aruncă într-un întuneric teribil. Şi nu putem scăpa de coşmarurile provocate de febra puternică. Bezna ne învăluie oricît am lupta s-o ţinem la distanţă. Şi, oricît ar fi de înfricoşătoare, trebuie s-o înfruntăm, şi, mai ales, s-o înfruntăm singuri. Am simţit că mă cuprinde acest fel de întuneric la scurt timp după accident. […] Privirile mi s-au oprit, nevenindu-mi parcă să cred, asupra celor trei sicrie deschise din faţa mea. În momentul acela m-am simţit alunecînd într-un hău negru al groazei şi uitării. Parcă pluteam în spaţiu, cu desăvîrşire singur printre miliarde de stele îndepărtate, fără nume. Oamenii se retrăgeau treptat din cîmpul meu vizual pînă cînd abia se mai zăreau undeva, într-un orizont tot mai îndepărtat. Abia le auzeam cuvintele, atît de slab le era glasul. Niciodată nu mă mai simţisem atît de chinuit şi pustiit. Era prima mea întîlnire cu întunericul existenţial, dar nu şi ultima.”

“Pierderea teribilă pe care am suferit-o m-a pus faţă în faţă cu puterea incredibilă a alegerii – să intru în întuneric şi să simt toată durerea cum, de altfel, am şi făcut după accident, continuîndu-mi totodată munca şi grija pentru oameni, în primul rînd pentru copiii mei. Voiam să transform pierderea într-un cîştig cît mai mare fără a-mi neglija responsabilităţile obişnuite. Voiam să integrez suferinţa în viaţă astfel încît împunsătura ei să nu mai fie atît de dureroasă. Voiam să deprind înţelepciunea şi să cresc în caracter. Viaţa îmi era atît de distrusă încît nu voiam ca prin reacţia mea la acea tragedie să sporesc răul deja existent. Ştiam că fuga de întuneric avea să ducă mai tîrziu la un întuneric şi mai mare. Mai ştiam însă şi că sufletul meu avea capacitatea de a creşte – de a absorbi răul şi binele, de a muri şi a trăi din nou, de a suporta sentimentul că a fost abandonat cu totul şi de a-L găsi pe Dumnezeu. Cînd am hotărît să mă cufund în noapte, am făcut şi primii paşi spre lumina zilei.”

“Nu voi putea înţelege niciodată pe deplin suveranitatea lui Dumnezeu. Ideea în sine întrece orice închipuire a minţii omeneşti. Totuşi, am ajuns, în parte, la o soluţie. M-am împăcat cu suveranitatea Lui şi mi-am găsit mîngîiere în ea. Nu mi se mai pare ceva sinistru. Pacea a venit sub forma unei viziuni. Aşa cum am mai spus deja, amintire accidentului s-a întipărit în mintea mea în clipa în care s-a întîmplat. Multă vreme a fost pentru mine un adevărat supliciu. Apoi, într-o noapte, cum stăteam treaz, în pat, am văzut accidentul într-o nouă lumină. Mă aflam pe un cîmp, împreună cu cei trei copii, aproape de locul unde s-a petrecut accidentul. Toţi patru urmăream microbuzul nostru luînd curba de dinainte de accident. O maşină cae venea din direcţia opusă a sărit de pe banda ei de mers, exact aşa cum se întîmplase în accident, şi s-a izbit de microbuzul nostru. Am fost martorii acelei scene violente, a infernului, morţii, exact aşa cum le trăisem în realitate. Deodată o lumină neasumuită a învăluit locul. Totul era luminat. Lumina ne-a permis să vedem în detaliu întreg dezastrul produs de accident. Dar tot ea ne-a permis şi să-L vedem pe Dumnezeu acolo. Am ştiut în clipa aceea că Dumnezeu era prezent la accident. Dumnezeu era acolo să le ureze bun venit dragilor noştri în ceruri. Dumnezeu era acolo să ne mîngîie. Dumnezeu era acolo ca să ne trimită pe noi, cei rămaşi în viaţă, într-o nouă direcţie.”

Jerry Sittser, Har ascuns, Editura Kerigma, Oradea, 2007

Reclame

Un răspuns to “Trei citate (3)”

  1. Amelie Says:

    Impresionant!
    Mi-au dat lacrimile..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: