Archive for 4 ianuarie 2008

Bloggerii i-au descoperit pe… baptişti

4 ianuarie 2008

Mesajul de mai jos constituie un comentariu la postarea
P. Dugulescu, Aurul, Catedrala si Machedonii + Bonus: Lupul Singuratic, în 4 ianuarie 2008, ziua cînd, la un moment dat (17.40), primele 4 postări în blogosfera wordpress (lb. română) anunţau că a murit Petru Dugulescu. Astfel, bloggerii i-au descoperit pebaptişti.

Acum doi ani, un alt eveniment similar celui de acum producea stupefacţie în societatea românească: Cine e Richard Wurmbrand? (care a fost pînă în penultima zi pe locul 1 la Mari Români).

În vara de acum doi, am contribuit cu informaţii semnificative, într-un spirit de dialog, pe lista discuţii romania_eu_list (probabil lista cu cei mai mulţi români – 6.400). Vă stau la dispoziţie cu informaţii, în spirit de dialog (şi de ironie, dacă doriţi) şi pentru cazul Petru Dugulescu.

Tot în acelaşi an, cineva îmi spunea pe Messenger: Dar cum se poate compara Wurmbrand cu Eminescu (acest duel care i-a fost hărăzit nu l-a clintit pe Wurmbrand de pe locul 1, cum spuneam). Întrebarea mea a fost: Dar ştii ceva despre Wurmbrand? Nu? Atunci cum compari pe cineva (Eminescu) cu altcineva despre care nu ştii… nimic?

Chestiunea ignoranţei se repetă şi în cazul Dugulescu (şi, în general, în societatea românească, cum nu obosesc destule vedete culturale să repete), care, împreună cu cazul Richard Wurmbrand, confirmă diagnosticul pe care îl dădea Ioana Pârvulescu:

“Faţă de intelectualul occidental, cel român ar avea – într-o posibilă analiză statistică – un avantaj şi două handicapuri. La capitolul literatură, românii stau mai bine decît occidentalii şi se pot impune cu eleganţă într-o discuţie pe temă, în schimb cultura muzicală şi cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin şcoală în vestul Europei sînt, la noi, inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobşte ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roşească.” (România literară, Nr. 47, 26 noiembrie – 2 decembrie 2003)

Un jurnalist precum Lucian Mîndruţă spunea, exagerat, că “mai mult de jumătate dintre preşedinţii SUA din secolul acesta au fost baptişti” (Dilema, nr. 698, 27 sept. – 3 oct. 2002)!

Aşadar, prima propunere pe care o am e să asimilaţi minime informaţii, care, de obicei, pentru ochişori micuţi, se găsesc într-un comunicat al unei agenţii de presă. Astăzi a apărut aşa ceva:

AmosNews: Pastorul Dugulescu va fi înmormîntat luni la Timişoara

Eu voi menţiona trei lucruri despre Petru Dugulescu, care explică, pe scurt, de ce se acordă aşa atenţie plecării lui dintre noi.

– este, alături de Iosif Ţon şi Paul Negruţ, unul dintre cei mai cunoscuţi pastori baptişti din România (şi SUA).
– este un simbol al Timişoarei decembriste (’89).
– a fost deputat de Timiş în perioada 1992-2000, a fost propus pentru postul de ambasador al Romaniei la Washington în 1996 de către grupul parlamentar PNŢCD, iar în 2005 era, din nou, o variantă pentru acest post, după cum scria România liberă, 23 aprilie 2005 (“Pastorul Petru Dugulescu, fost deputat PNŢCD, este cel mai influent om politic român în America”).

Aşadar, nu e vorba de un “guru de blegosferă” sau de “războinic viking”, cum scrie zeflemitor Insurgiam. După cum nu e vorba nici de ceea ce scrie Proclet: “Baptiştii au descoperit WordPress-ul.”

De fapt, bloggerii i-au descoperit pe… baptişti.

Îmi aduc aminte că în 1998, cînd am avut prima bursa Soros la Şcoala de vară de la Tescani, un tînăr profesor de istorie s-a aşezat cu mine la masă, la cină, şi m-a întrebat: “Spune-mi, te rog, cine sînt baptiştii?”. De atunci încoace nu mă mai mir de ignoranţa unora şi altora, sînt gata să ofer informaţiile minime care sînt necesare pentru un dialog decent.

Prostioarele de pe bloguri nu sînt, totuşi, scuzabile.