“Dacă liderii “istorici” ai PSD-ului ştiu cum să-ţi execuţi inamicul şi cum să întorci în folos propriu situaţii disperate, Ponta a dovedit un singur lucru: că poate pierde o partidă de poker chiar dacă are în mână toţi aşii. Victoriile lui Iliescu şi Năstase au fost posibile tocmai pentru că, absolvenţi ai şcolilor conspiraţioniste ale bolşevismului, reuşeau să-şi mascheze foarte bine intenţiile. Ponta e produsul epocii exhibiţioniste, a lăudăroşeniei şi-a non-acţiunii: o lume în care e mai important să-i comunici inamicului “că-l faci” decât să-i provoci cu adevărat pierderi. Ponta n-a depăşit vârsta tricourilor cu Che Guevara, a şepcuţelor roşii comuniste şi-a curselor automobilistice.”
