Prezidențiale (5)

Peste 1.300 de incidente electorale
Peste 100 de infracțiuni
92 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de peste 188.000 de lei

Realitatea.net

Mezzoforte: Trumpet solo – Evolution

22 noiembrie: Cea mai realistă poziție a serii

“Fostul premier Tăriceanu, înainte de a pleca acasă, ţine o “prelegere” în faţa unor foarte tineri liberali, aduşi la partid pe post de “public”. “Nu este o înfrîngere rezultatul de astăzi. El pune bazele victoriei cînd voi veţi fi în primele rînduri în PNL”, le-a spus Tăriceanu junilor liberali. A fost cea mai realistă poziţie a serii, de la PNL.”

Cotidianul.ro

Politice (35)

“După 20 de ani, ne înnoim cu foşti.” (Cotidianul)

Costin Ilie: Gogoașa Crin

“Crin Antonescu nu era o alternativă, cred asta cât se poate de sincer. Cu un Băsescu dezamăgitor şi un Geoană secondat de Iliescu & Vanghelie, el era doar expresia autoiluzionării unora dintre noi că poate fi şi altfel.”

voxpublica.realitatea.net

Laurențiu Matei: Cum s-a ratat revoluția bunului simț

“Revoluția bunului simț a avut un impact deosebit. Am simțit asta în discuții cu oameni de toate felurile. Se simte nevoia de bun simț în politica românească. [...]

Dacă revoluția lui Crin nu a prins pe scară largă a fost datorită exceselor sale de discurs. Care de prea multe ori au ieșit din ceea ce numim un discurs de bun simț.”

voxpublica.realitatea.net

Politice (34)

“Numai eu pot salva țara asta.” (Corneliu Vadim Tudor, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale – turul 1)

Politice (33)

“E o minciună ordinară. Ce nu se fură în țara asta?” (Corneliu Vadim Tudor, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale – turul 1)

Politice (32)

“Dacă domnul Geoană vrea să piardă în decembrie, nu trebuie decît să-i lase pe domnii Năstase, Iliescu, Vanghelie să-i pledeze cauza.” (Emil Hurezeanu)

Politice (31)

“Este o victorie a țării împotriva unui despot potențial.” (Ion Iliescu, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale – turul 1)

Top 10 postări WordPress (ro) – 22 noiembrie 2009

22 noiembrie 2009, 21.00

1. Despre simpatie si antipatie in alegerile prezidentiale
2. Horoscop Urania 21 – 27 noiembrie
3. CONFRUNTAREA. ComentĂm LIVE. Crin Suntem Noi
4. Film 2012 – Am fost avertizati – subtitrare download, Official Trailer
5. EU Cu Cine Votez?
6. Alianta PSD+Patriarhie… Geoana, comunistul ce-l idolatrizeaza pe patriarhul Daniel
7. Nu Mergeti La Vot
8. Dinamica zilei electorale
9. Incepe “razboiul” romanesc in Siberia: Nisipeanu – Lupulescu
10. Un tinar canadian din patru “mananca” pe credit

Pastila de joi: Cântec patriotic

Am găsit pe un blog o ‘mioriță’ care se încheie astfel:

Toţi pe toţi se păcălesc
şi ne spun că ne iubesc.
Trăiţi bine, fraţi români!
Am scăpat de Ceaşcă -
dar am dat de câini!

14 dec 08

http://pastiladejoi.blogspot.com

Politice (30)

“Cozile la vot sunt o palmă pe obrazul specialiștilor în defectologie, scârbiților de alegători și mogulilor disperați să reducă România la o masă de activiști manipulabili de partid.” (Dan Tapalagă)

Herr Blaesner (german de la Biroul de legături economice germano-române și L-Bank): “Atâția români n-am văzut în Stuttgart de când sunt și o asemenea avalanță la vot n-a prevăzut nimeni. Trebuia să chemăm televiziunea locală germană și să pregătim ceva gustări și răcoritoare pentru copii și votanți, care au stat ore în șir la coadă.”

Politice (29)

“Indiferent ce președinte va ieși, în afară de mine, este un hoț.” (Corneliu Vadim Tudor)

Politice (28)

“Oferta pentru aceste alegeri prezidenţiale, în ciuda inerentelor zbuciumări şi pasiuni, este câtă este. Nici mai bună, nici mai rea decât este, în ansamblu, societatea românească, după scurgerea celor 20 de ani brucanieni.” (Rodica Palade)

Prezidențiale (4)

Pronosticul meu:

Traian Băsescu – 30%
Mircea Geoană – 25%
Crin Antonescu – 20%

Sînt foarte curios ce procentaj va obține Remus Cernea.

Politice (27)

“Democrația nu înseamnă doar proces electoral.” (Liviu Antonesei)

Filme românești (15): Asfalt Tango

Sîmbătă – 21 noiembrie, PRO Cinema, 22.05

Asfalt Tango (1996)
Regia: Nae Caranfil
Cu: Mircea Diaconu

“Nae Caranfil a creat un tip de comedie uşoară, spumoasă, antrenantă, cu trimiteri la actualitate, dar fără scrîşneli, încrîncenări sau vulgarităţi.” (Adevărul) (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

“Filmul acesta mai are o calitate: este emblematic pentru fuga de romantism în cinematografia noastră actuală. De la Declaraţie de dragoste, un succes uriaş de public în ciuda amprentei şabloanelor ideologice ale timpului, nu a mai apărut un film românesc romantic. Se vorbeşte de teama de superficialitate, de grosier, de kitsch. Dar pare mai degrabă o teamă de dragoste. De sinceritatea cu care se poate reda acest sentiment. Este din nou paradoxal, poate, că tocmai Mircea Diaconu este cel care joacă aproape de fiecare dată un personaj cu o aură de romantism. Tocmai el care nu pare a avea datele iniţiale de a se plasa în galeria tipologică de la macho la un latin lover. Şi totuşi, cu inocenţă, cu privirea sa plină de uimire, cu zâmbetul timid, cu un corp lucrat, cu propria sa personalitate de om bun, a fost de fiecare dată un bărbat cuceritor.” (Marius Dobrin) (LiterNet)

Filme românești (14): Rochia albă de dantelă

Sîmbătă – 21 noiembrie, PRO Cinema, 17.00

Rochia albă de dantelă (1989)
Regia: Dan Pița
Cu: Claudiu Bleonț

“Un medic, un fotbalist şi un sculptor îşi dispută dragostea unei desenatoare de modele, roasă de o maladie fără leac, dar muncind fără precupeţire într-o fabrică de confecţii. Dintre pretendenţi, ea îl alege pe modestul Mitică, întemeind o familie care de mult s-ar fi cerut statornicită. Broderie cinematografică împodobind zdrenţe de impresii şi idei, mozaicată, pentru a disimula simplismul penibil al story-ului. Într-un scenariu semnat de un dramaturg de talia lui D.R. Popescu întîlneşti replici inepte: ‘Dacă nu s-a stricat lumina din ceara ei, i s-a stricat lumina din cap’, Mintea mea a devenit fricoasă!’ sau banalităţi crase precum ‘Plîng, pentru că mi-am pierdut iluziile!’ – învălmăşite într-un ghiveci cu ifose de meditaţie despre artă şi dragoste. Filmul ‘de fabrică’, garnisit cu pretenţii de stil, e o melodramă frigidă în jurul căreia gravitează Mitică, îndărătnicul soţ care refuză să-şi abandoneze soţia, bătrînul profesor, artistul pe care ea îl admiră şi tînărul medic pe care l-a iubit cîndva. Portativul pune în situaţii penibile actori remarcabili: Repan e ridicol în scena în care – ‘maestru nebun’ – îşi sfarmă uneltele, iar Bleonţ e pus să-şi plimbe ciocănelul de cauciuc prin parcul spitalului, agitîndu-l mereu, să se vadă bine că e medic. Variaţii pe tema rochiilor de mireasă, multiplicate în oglinzi, în ambianţa sonoră a unui cor flecar de fete, nu pot ascunde caracterul preţios, calofil şi insignifiant al operei, produs provincial de serie pentru flatarea gustului derizoriu. Prilej doar pentru Călin Ghibu (Pr. ACIN) să-şi exprime categoria de operator prin compoziţii originale care dau viţă ansamblului inert, cadre puse în valoare de monteza Cristina Ionescu (Pr. ACIN).” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

“Rochia albă de dantelă, chiar dacă nu are un… titlu premonitoriu, anunţa – prin fondul de idei, prin intensitatea trăirilor – revoluţia izbăvitoare din decembrie, fiind, la rîndul lui, o peliculă neverosimilă pentru anul de graţie 1989. Conexiunile morale şi filozofice ale filmului propun un mesaj existenţial de mare încredere în capacitatea omului de a-şi înnobila condiţia propriului destin. Astfel se face că acest film, care îşi propune să înfăţişeze un implacabil destin tragic, est, înainte de toate, un elogiu adus vieţii, omului, ca entitate spirituală în măsură să reacţioneze împotriva forţelor iraţionalului. Un merit principal în construcţia eşafodajului ideatic, metaforic şi poetic al filmului revine scenaristului D.R. Popescu: poetul ‘îngerilor trişti’ şi-a propus o ‘replică’ la ‘fatum’-ul tragic din locul în care nu s-a întîmplat nimic (cele două filme fac parte dintr-un ciclu ‘programatic’ intitulat ‘Oameni şi timpuri’). În consecinţă, şi-a ales cîteva personaje-semn, pe care le-a implicat într-o dramatică încleştare de contrarii. O tînără iubitoare de frumos, cu dragoste de frumos, cu dragoste intensă de viaţă, este condamnată de o boală incurabilă. În jurul principalului personaj al filmului, o ‘creatoare de modă’, Doina (interpretată – fără teamă de cuvinte mari – senzaţional de Diana Gheorghian), gravitează trei bărbaţi ale căror destine se interferează: un ‘Mitică’ fotbalist (Andrei Finţi), care ascunde, sub aparenţe de superficialitate, o afecţiune totală; un medic, profesionist de excepţie dar foarte dificil ca om, cu aparenţe cinice şi agresive, dar cu o sensibilitate ieşită din comun (Claudiu Bleonţ); un sculptor care disimulează, sub faldurile siguranţei de sine, spectrul nerostit al ratării (Alexandru Repan). Încă de la începutul acţiunii, o clipă de lacrimă, izvorîtă din senin, anunţă deznodămîntul tragic. Pe urmă, lumina interioară a personajelor îşi descoperă treptat nuanţele, iar filmul acesta, al unei stingeri dureroase, devine – din aproape în aproape – un drum al cunoaşterii de sine, al purificării prin crez, al împlinirii prin cei apropiaţi, un poem al iubirii, al încrederii, al responsabilităţii faţă de sine, faţă de semeni, faţă de viaţă. Universul peliculei este de o tulburătoare bogăţie semantică, spre care conduc toate elementele constitutive ale faptului de creaţie. Spaţiile de intersecţie a destinelor angrenate în conflict sînt cîteva: ambianţa în care-şi desfăşoară activitatea eroina (o casă de modă profilată pe rochii de mireasă), spitalul, cu recuzita sa avertizantă, cu pădurea verde (‘în care nimeni nu se pierde’) şi cu apele liniştite, prevestind furtuni, ale lacului din preajmă, marea – ca semn de aduceri aminte –, stadionul de fotbal – ca ecou al ‘lumii de afară’ –, şi cadrul de natură cu dealuri, poieni şi apus de soare în care debutează şi se încheie acţiunea – ca semn al triumfului vieţii după moartea iminentă. În aceste spaţii generoase (cărora scenograful Nicolae Ularu le conferă culori afective, potenţate de spiritul creator manifestat de autoarea costumelor Cătălina Ghibu) se desfăşoară marile bătălii ale eroinei: bătălia cu moartea şi bătălia cu sine. În ‘dantela’ filmului sînt intercalate, cu semnul lor, unitar şi organic, aduceri aminte şi peisaje de gînd, spaime, împăcări cu sine, prin contrapuncte dramatice şi poetice (susţinute aplicat de tînărul compozitor Marcel Octav Costea, de înzestratul inginer de sunet Sorin Caragaţă, de montajul exact al Cristinei Ionescu). La toate acestea, o contribuţie esenţială are operatorul Călin Ghibu, care, ca totdeauna şi întrecîndu-se mereu pe sine, propune de data aceasta o lume imagistică cu un freamăt tragic mereu neliniştitor, multiplu semnificativ.” (Istoria filmului românesc 1897-2000)

Filme românești (13): Duios Anastasia trecea

Vineri – 20 noiembrie, TVR Cultural, 20.30

Duios Anastasia trecea (1979)
Regia: Alexandru Tatos
Cu: Anda Onesa

“Ecranizare a nuvelei cu titlu omonim de D.R. Popescu. Acţiunea se petrece într-un sat dunărean, în anii de la începutul celui de al doilea război mondial: tînăra învăţătoare Anastasia îşi riscă viaţa, în anii ocupaţiei naziste, pornind să-l îngroape creştineşte pe partizanul sîrb, expus de nemţi în piaţa satului, pentru a servi de pildă celor care se ridică împotriva armatei germane. Filmul, cu accente tragice – tînara învăţătoare va fi lichidată de consăteni, care acţionează sub impulsul terorii şi fricii de moarte –, este, totodată, un portret de epocă; lumea bezmetică a laşilor şi profitorilor din anii războiului este înfăţişată în culori ‘tari’, într-un tablou grotesc, care scoate în evidenţă, prin contrast, gestul eroinei, pregătită să înfrunte moartea pentru a împlini datina şi datoria omenmească în faţa morții, cu moartea pre moarte călcînd. ‘Cine nu dă doi bani pe moarte nu dă nici un ban pe viaţă’, spune Anastasia, şi personajul său dobîndeşte statură simbolică, ecouri de personaj antic.” (Istoria filmului românesc 1897-2000)