Perspectivism (19)

Filme (18-24 septembrie 2009)

Mic dejun la Tiffany – Vineri, Prima, 09.15
“Comedie care îmbină umorul cu eleganţa şi o impresionantă frumuseţe a plasticii.” (Dicţionar universal de filme, 2002) Cu Audrey Hepburn – nom. Oscar, nom. Globul de Aur

Schimbare de roluri – Vineri, HBO, 11.35
O comedie (2008) despre viața de familie. Cu Sophie Marceau.

Profu’ de engleză – Sîmbătă, HBO, 13.05
O comedie… instructivă. Danny De Vito e plin de energie, ca de obicei.

Little Miss Sunshine – Sîmbătă, HBO, 21.40
“Ironia acidă a filmului, poantele sale care sapă adînc în conceptele sacre ale societăţii americane, nu în ultimul rînd jocul foarte bun al actorilor conduşi sigur de cei doi regizori pînă mai ieri cunoscuţi ca realizatori de videoclipuri au asigurat succesul filmului la Festivalul de la Sundance, dar au cucerit şi publicul de la San Sebastian, care i-a dat premiul său.” (Iulia Blaga) (România liberă, 5 ianuarie 2007)

Un rege la New York – Sîmbătă, TVR Cultural, 14.00
“Pentru prima oară, Chaplin nu mai este şomer, muncitor sau revoltat, ci este, ca şi în viaţă, un stăpîn protejat de lege. Îi mai apără încă pe cei oprimaţi, dar este, în acelaşi timp, un rege feudal, anacronic, care cochetează cu o sărăcie care nu-l va atinge niciodată. Chaplin acceptă să se vadă aşa cum este şi să se placă doar pe jumătate.” (R. Vogel) (Cinema… un secol şi ceva, 2002) Pelicula din 1957 îl are în rolul principal pe Charles Chaplin.

Întîlnire cu Joe Black – Sîmbătă, Cinemax, 16.25
Măcar pentru Anthony Hopkins și Brad Pitt, ultimul interpretînd… Moartea.

Insomnia – Sîmbătă, Național, 22.15
“Al Pacino este excelent în rolul detectivului, dar la ce ne aşteptam? Iar Robin Williams este formidabil într-un rol care începe cînd nici nu credeai că mai începe…” (Alex. Leo Şerban) (www.cinemagia.ro)

Directorul nostru – Sîmbătă, B1, 22.45
“Primul film cu adevărat disident al cinematografiei românești [1955]. [...] Un tandem memorabil fac Giugariu, cu răscoliri greoaie de conștiință, și Birlic, încecînd să-și înțeleagă rolul și locul în intriga ce se țese, poate cel mai uman portret satiric pe care l-a zugrăvit comicul în activitatea sa cinematografică.” (Dicționar de filme românești, 2002)

Simpsonii – Filmul – Duminică, HBO, 20.00; Miercuri, 20.00
Film de animație din 2007.

Furia – Duminică, PRO Cinema, 22.45
“Furia lui Radu Muntean – combinaţie reuşită de apocalipsă socială şi antifeerie ‘trash’ – este propulsat de o energie contestatară care-l recomandă drept cel mai disperat film autohton de la Patul conjugal încoace; un pumn în plexul societăţii – brutal, direct şi la ţintă. (Alex. Leo Şerban) (Dilema, nr. 509, 13-19 decembrie 2002)

Armata celor 21 de maimuțe – Marți, Cinemax, 21.00
“Gilliam reia motivul catapultării unui emisar din viitor, în trecutul-prezent, care să-i avertizeze pe contemporani de primejdiile ce pîndesc. Sindromul Cassandrei naşte monştri, ca acest film-labirint gen Caligari, în care nimeni nu mai poate conchide cine-i nebunul: psihiatrul sau pacientul, dar care explorează angoasele şi îndoielile existenţiale ale sfîrşitului de mileniu. Willis tund chilug, tumefiat, cu spune la gură, exhibă cu voluptate noul său ‘look’. Dar nici Pitt nu mai e seducătorul pe care-l ştiam. Operă fascinantă!” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Nașul 2 – Miercuri, Prima, 23.00
“Cauzele succesului erau, în bună măsură, aceleaşi: dramaturgie complex orchestrată, personaje forte, simţul reconstituirii şi al detaliului, la care se adăuga tema centrală: succesiunea puterii, care înlocuise pe cea a ascensiunii la putere.” (Mirajul statuetei de aur, 1985) Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Culoarea purpurie – Miercuri, Cinemax, 23.45
“Pentru prima oară Hollywoodul se concentrează atît de hotărît asupra unei asemenea teme (relaţiile dintre bărbatul şi femeia neagră), dovedind cît de departe în urmă a rămas stereotipul doicii de culoare grase şi blînde. Cu toate acestea, abordarea suportă discuţii, mai ales pentru că la mijloc se află mîna lui Spielberg, care, în stilul caracteristic, manipulează cu multă eficienţă conţinutul emotiv al dramei.” (Jim Pines) (Cinema… un secol şi ceva, 2002) 11 nominalizări Oscar.

La vie en rose – Joi, HBO, 12.40
Un film biografic despre viaţa ieşită din comun a legendarei cîntăreţe Edith Piaf. Interpretarea actriței Marion Cotillard a fost răsplătită cu Oscar și Globul de Aur.

Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute – Joi, HBO, 20.00
“Balans între mit, film de călătorie, aventuri exotice, basm, ocultism și chiar elemente de western, fantasme ale adolescenței cineastului [Steven Spielberg] adaptate cerințelor publicului american: ritm demențial și situații dramatice, servite în sos burlesc.” (Dicționar universal de filme, 2002)

Matrix – Joi, Kanal D, 20.00
“Un soi de Vînător de recompense al anilor ’90, care încorporează cele mai distopice tendinţe ale SF-ului, lăsîndu-se virusat de tot ceea ce a dat mai bun cinematograful de gen al ultimelor două decenii. O combinaţie, aproape suprarealistă, între western, comic book, Kafka, Mortal Kombat, «Frumoasa din pădurea adormită», John Woo, desenele animate manga şi, de ce nu, «Alice în Ţara Minunilor».” (Mihai Chirilov) (Cinema… un secol şi ceva, 2002) De văzut de 3x.

Cultura anunțului (16)

Bloguri orădene în topuri – 17 septembrie 2009

Top ZeList cuprinde 34.406 de bloguri româneşti.

40. oradeanul.com
226. te.stiu.info
306. coolest-concepts.net
312. lilisor.net
406. bucatareselevesele.blogspot.com
415. dani-hellgaming.com
474. academianae.wordpress.com
498. romaniaevanghelica.wordpress.com
529. rotundu.wordpress.com
542. mariuscruceru.ro

Lista cu 388 de bloguri orădene prezente în Top ZeList se găseşte pe pagina Oradea în Top ZeList.

Actualizarea topului se face o dată pe săptămînă (joia).

Top ZeList Dinamic cuprinde 4.381 de bloguri româneşti.

42. oradeanul.com
90. blogurievanghelice.blogspot.com
161. lilisor.net
167. alexandruseres.com
212. studentclub.ro/tudorg
309. romaniaevanghelica.wordpress.com
371. rimel.ro
423. mossad.ro
584. wassupady.com
610. greyheart.net

Lista cu 54 de bloguri orădene prezente în Top ZeList Dinamic se găseşte pe pagina Oradea în Top Dinamic.

Actualizarea topului se face o dată pe săptămînă (joia).

Top BlogRank cuprinde 8.056 de bloguri (şi 40.137 de bloguri inactive).

72. romaniaevanghelica.wordpress.com
94. oradeanul.com
110. rotundu.wordpress.com
132. mariuscruceru.ro
153. adamaica.wordpress.com
212. academianae.wordpress.com
246. coolest-concepts.net
306. alexandruseres.com
311. statu.wordpress.com
326. bucatareselevesele.blogspot.com

Lista cu 85 de bloguri orădene prezente în Top BlogRank se găseşte pe pagina Oradea în Top BlogRank.

Actualizarea topului se face o dată pe săptămînă (sîmbăta).

Graffiti (18)

Andreea: Pauzele sînt cam scurte…

În seara aceasta, la filarmonică, unde programul (aniversar) a constat în Simfonia a IX-a de Beethoven:

Andreea (la a doua pauză): Pauzele sînt cam scurte…
Rotundu (la a treia pauză): Dar sînt dese, nu?
Andreea: Da…

filarmonic@ – 38/2009

Deschiderea stagiunii – 60 de ani de existență a Filarmonicii din Oradea

Joi, 17 septembrie 2009, 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert simfonic – Festival Beethoven
Dirijor: Romeo Rîmbu
Dirijorul corului: Lászlóffy Zsolt

În program: Simfonia a IX-a

Simfonia a IX-a – Ludwig van Beethoven

“Locul Simfoniei a IX-a în istoria compoziţiei este greu de fixat. Ca substanţă ideatică ea este ilustrarea aspiraţiei supreme a gîndirii omeneşti. Ca realizare artistică, muzica ultimei simfonii beethoveniene poate fi plasată pe culmea idealului clasic de unitate. Felul în care se înfiripă ideea primară din nebulosul unei paste sonore informe şi în care este pulverizat suflul devenirii ei în dramaturgia celor patru părţi ale întregului (pînă la formarea clară a soluţiei finale) este deasupra oricărui model existent, ca şi a tehnicii ‘leit-motivului’ şi a ‘leit-temelor’ pe care le vor cultiva urmaşii săi romantici, de la Berlioz la Wagner.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

“…celebra temă în re major, poate cea mai cunoscută dintre toate melodiile ce s-au desprins din muzica vreunei simfonii. Ideea melodică va creşte treptat, va cuprinde glasurile orchestrei şi va deschide cea de a doua secţiune a părţii a patra, cea în care ideile vor fi purtate de vocile omeneşti. La baza lor – Oda bucuriei pe care Schiller o crease cu mulţi ani în urmă (în 1785). Este cunoscută transformarea pe care poetul a fost nevoit să o facă titlului iniţial (“An der Freihei”) pentru a înfrînge constrîngerile cenzurei.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

“Din punctul de vedere al romanticilor, Simfonia a noua a fost o adevărată desfătare. Reprezenta tot ceea ce romantismul considera că este esenţa lui Beethoven – sfidarea formei, apelul la fraternitate, o explozie titanică, o experienţă spirituală. Simfonia a noua i-a influenţat cel mai mult pe Berlioz şi pe Wagner. Ea a rămas idealul intangibil pentru Brahms, Bruckner şi Mahler. Romanticii şi mulţi oameni din zilele noastre consideră că Simfonia a noua este mai mult decît muzică. Reprezintă un etos şi Debussy nu greşea întru totul cînd spunea că măreaţa partitură a devenit un ‘coşmar universal’. Constituia o povară prea mare pentru muzica secolului.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

Ludwig van Beethoven (1770-1827)

“Beethoven era cel mai redutabil pianist al vremii sale şi probabil cel mai mare improvizator care a existat vreodată. […] În Viena sa, Beethoven era o figură vestită, recunoscut drept cel mai mare compozitor din lume. […] Beethoven e considerat adesea o punte între perioada clasică şi cea romantică, dar aceasta reprezintă doar o etichetă, şi nici măcar una foarte exactă. […] Beethoven nu vorbea limba romanticilor. A început ca un compozitor fidel tradiţiei clasice şi a încheiat ca un compozitor dincolo de timp şi spaţiu, folosind un limbaj pe care şi l-a creat chiar el: un limbaj comprimat, criptic şi exploziv, exprimat în forme inventate de el.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

“În ultimă analiză, Beethoven este asemenea lui Moise, un intermediar între voinţa divină şi recalcitranţa omenească, un muritor devenit nemuritor, nemaicitînd pe alţii. Poate că Dumnezeu grăise mai înainte ceea ce avea de spus, şi Beethoven era mulţumit să-l citeze pe Dumnezeu.” (Yehudi Menuhin, Muzica omului)

“Unul din aspectele cele mai uluitoare ale lui Beethoven este faptul că foloseşte tăcerea. Pauzele sale sînt printre cele mai pregnante viduri din univers: ca şi golurile din spaţiu, sînt pline de puterea tensiunii magnetice pusă în evidenţă de masa fiecărui corp ceresc. Asemenea pauze, pentru muzică, sînt esenţiale. Cînd le experimentăm, simţim prezenţa pulsului, iar felul în care continuă muzica este minunat.” (Yehudi Menuhin, Muzica omului)

“Majoritatea oamenilor îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor. De ce aceasta? Pentru că Beethoven a luat toate regulile clasice ale lui Haydn şi Mozart şi le-a dezvoltat pînă cînd muzica sa a devenit mai cuprinzătoare din toate punctele de vedere. Acolo unde Haydn a făcut o glumă care putea fi spusă într-un salon, Beethoven face glume bărbăteşti, de hohotul cărora se cutremură lumea, şi care trebuie ţipate în toiul furtunii urlătoare. Acolo unde Haydn făcea mici surprize amuzante, Beethoven îţi face surprize cutremurătoare, care te lasă cu gura căscată, fără surîs [“în legătură cu aceasta, ar trebui să asculţi ‘Scherzo’ din Simfonia a VII-a de Beethoven”]. Acolo unde Mozart era vesel, Beethoven e nebun de bucurie. E ca şi cum ai privi muzica clasică printr-o lupă – e dintr-o dată mult mai mare. Însă lucrul principal pe care Beethoven l-a adăugat muzicii clasice a fost o mult mai mare cantitate de emoţie personală. Emoţiile sale sînt mai puternice, şi mai vizibile.

Numim aceasta romantism; şi acesta este numele pe care-l dăm muzicii scrise în următorii o sută de ani după Beethoven. Aceasta înseamnă în primul rînd o mai mare libertate în privinţa emoţiilor proprii, să laşi deoparte atitudinea de rezervă şi timiditate, să-ţi mărturiseşti sentimentele cele mai adînci fără să te mai gîndeşti nici o clipă că aşa ceva se face sau nu se face.” (Leonard Bernstein, Cum să înţelegem muzica)

“Nu uitaţi că el provine din secolul al XVIII-lea, chiar dacă a trăit mai bine de un sfert de secol în cel de al XIX-lea; şi că normele sale, chiar dacă le încalcă, sînt încă norme clasice. El încerca însă să perfecţioneze aceste norme; şi în muzica sa cea mai bună el a ajuns atît aproape de perfecţiune, cît a putut ajunge vreun om de la începuturile lumii încoace.” (Leonard Bernstein, Cum să înţelegem muzica)

“Muzica lui Beethoven poate fi împărţită în trei perioade. La început a lucrat aproape numai în formele zilei. Primele lui douăzeci de lucrări testează vechile forme, le măresc, prefigurînd forţa explozivă de mai tîrziu. Chiar şi aici se întrezăresc umorul dur şi înaltul grad de expresivitate care aveau să marcheze lucrările de maturitate ale lui Beethoven.”

“Beethoven lucra foarte încet. În situaţiile în care lui Mozart îi trebuiau cîteva zile sau săptămîni, Beethoven avea nevoie de luni sau ani de zile. Mozart şi-a compus cele trei mari simfonii în şase săptămîni din vara anului 1788. Beethoven a avut nevoie de cel puţin trei ani, pe parcursul cărora a cizelat şi a rescris pînă cînd a considerat că lucrarea sa Op. 1, un set de trei triouri cu pian, este gata pentru. Publicare. Purta mult timp ideile în minte înainte de a începe lupta pentru transcrierea lor pe hîrtie.”

“După momentul de cotitură marcat de Eroica începe a doua perioadă. Beethoven era încrezător în sine, ajunsese un maestru al formei, cu o minte fertilă şi o individualitate care îşi stabilea propriile reguli. Sub pana lui, forma de sonată a suferit o metamorfoză. Beethoven a luat forma de sonată de la Haydn şi de la Mozart, şi majoritatea marilor lui lucrări – simfoniile, concertele, cvartetele, sonatele pentru pian şi vioară, troiurile şi alte piese de muzică de cameră – se exprimă în forma de sonată, forma lui de sonată, nu cea din manuale. […] Lipsit de simţul superrafinat al armoniei lui Mozart, a adus altceva în muzică – un gen de ritm propulsor, o lărgire a structurilor muzicale, un soi de dezvoltare care stoarce totul din material, un fel de accentuare, adesea şi de bătaie, care aruncă muzica în modele ciudate şi neaşteptate, conferindu-i o independenţă reală. Muzica lui Beethoven nu este politicoasă. El a prezentat ca nimeni altul înaintea lui sentimentul dramei, al conflictului şi al hotărîrii. Dar este un conflict exprimat în termeni pur muzicali. Beethoven a gîndit numai în tonuri, în arhitectură muzicală.”

“După un răstimp de stagnare au urmat lucrările din aşa-numita ultima perioadă – ultimele cinci cvartete pentru coarde şi sonatele pentru pian, Variaţiunile Diabelli, Missa solemnis, Simfonia a noua. Aici ne aflăm într-o atmosferă rarefiată. Nimic asemănător nu s-a mai compus vreodată, nimic nu se va mai compune. Este muzica unui om care a văzut totul şi a trăit totul, un om cufundat în lumea suferinţei sale silenţioase, care nu mai scrie ca să facă pe placul cuiva, ci pentru a-şi justifica existenţa artistică şi intelelectuală. Muzica nu este frumoasă şi nici măcar atrăgătoare. E pur şi simplu sublimă. În acest punct al carierei sale, Beethoven pare să aibă de-a face la fel de mult cu concepte şi simboluri ca şi cu note. Temele pot fi scurte şi abrupte sau, în lucrări precum cavatina din Cvartetul de coarde în si bemol major, o lungă efuziune fără sfîrşit. Chiar şi pauzele joacă un rol în muzica lui. Brusc, trilul dobîndeşte o importanţă ameninţătoare. Muzica lui Beethoven din ultima sa perioadă este plină de triluri lungi, nărăvaşe, care trebuie să fi avut vreo semnificaţie extramuzicală pentru el. Acum forma nu mai este dictată de profesori sau de epocă, ci de însăşi muzică. Sonata pentru pian în do minor (Op. 111) are numai două mişcări – ultima mişcare dintr-o serie de variaţiuni terminîndu-se cu un lanţ de triluri susţinute, misterioase, foşnitoare. Cvartetul în do diez minor cuprinde şapte mişcări clar definite, cîntate fără pauze. Simfonia a noua are o mişcare finală în care se folosesc corul şi soliştii vocali. Toată această muzică este întoarsă spre interior, spre ea însăşi, e o muzică a spiritului, a unei subiectivităţi extreme şi a unei grandori extraordinare.” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori)

Johnny (22)

Chestiuni: Cinci lucruri pe care bloggerii trebuie să le înveţe de la copiii de 3 ani

http://chestiuni.info/2009/09/17/cinci-lucruri-pe-care-bloggerii-trebuie-sa-le-invete-de-la-copiii-de-3-ani

Graffiti (17)

Facebook – 300 de milioane de membri

http://economie.hotnews.ro/stiri-it-6159129-facebook-are-numar-utilizatori-aproape-egal-populatia-sua.htm

Cenaclul de la Bibliotecă – 17 septembrie 2009

The World’s Bravest Mouse

http://www.sonnyradio.com/bravemouse.htm

Medi.co Varadinum

Cristian Bădiliță – volume on-line

• Serafita – Concert pentru harfă şi ghilotină (Curtea Veche, 2009)
• Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea Veche, 2008)
• Stiinta dragoste credinta – Convorbiri cu patrologi europeni (Curtea Veche, 2008)
• Regele cu o harfă în mâini (Curtea Veche, 2007)
• Nodul gordian (editia a III-a, Curtea Veche, 2005)

Johnny (21)

Românul Eduard Karoly Novak – campion mondial la ciclism pentru sportivii cu handicap

Am aflat de pe blogul Dani’s Corner:

http://dani-hellgaming.com/2009/09/eduard-karoly-novak-campion-mondial-la-ciclism

Săptămâna Mobilității – Oradea, 16-22 septembrie

Vorbe memorabile (33)

“Puțini oameni sînt destul de înțelepți pentru a prefera critica ce le este folositoare, laudei care îi trădează.” (François de La Rochefoucauld)

Via: gindul.wordpress.com

WordPress – 14 septembrie 2009

14 septembrie 2009, 11.05