Primăvara Poeţilor (15): Lucian Scurtu

Primăvara Poeţilor (14): Gheorghe Vidican

Primăvara Poeţilor (13): Iulia Nedea

Opera Group Project

28 martie, 19.00 – Filarmonica de Stat

Oradea în ZeList (26.03.2009)

Top ZeList cuprinde 30.922 de bloguri româneşti.

Bloguri orădene prezente într-un anumit eşantion:

1.000 – 15
2.000 – 33
5.000 – 83
10.000 – 137
25.000 – 266

Lista cu 350 de bloguri orădene prezente în Top ZeList se găseşte pe pagina Oradea în Top ZeList.

Actualizarea topului se face o dată pe săptămînă (joia).

În paranteză: poziţia în Blog Rank (10.911 de bloguri româneşti)

48. oradeanul.com (72)
243. rotundu.wordpress.com (97)
357. bucatareselevesele.blogspot.com (480)
361. wassupady.com (255
426. te.stiu.info (426)
486. academianae.wordpress.com (280)
495. patratosu.wordpress.com
503. dani-hellgaming.com (433)
549. coolest-concepts.net (507)
743. adamaica.wordpress.com (150)
821. mortu.eu (629)
829. throughlifelightandlens.blogspot.com (762)
852. rimel.ro
858. romaniaevanghelica.wordpress.com (119)
906. vudu84.net

Nori (6)

Andreea: Rabla şi buburuza

1 – Lîngă poşta din Cantemir, unde o Dacie 1300 din 1997 avea un anunţ de vînzare: 40 de milioane.

Andreea: Tati, uite o lablă. Aşa îi zice mami la maşina asta.
Rotundu: Rrablă!
Andreea: Rrablă! Am reuşit!

2 – Pe drum spre Lotus.

Andreea: Tati, uite un taxi-rablă!
Rotundu: Dacă aveam o rablă, mergeam cu ea acum.
Andreea: Cînd eraţi mici, umblaţi numai cu rable?
Rotundu: Da… Numai cu rable…

3 – Acasă, la geam.

Andreea: Tati, uite o buburuză. Aşa îi zice mami la maşina aia mică roşie.
Rotundu: Ia să văd şi eu cum arată o buburuză!

4 – Seara

Rotundu: Andreea, spune-i lu’ mami ce ai văzut azi lîngă poştă!
Andreea: O rablă! Costa 4 milioane!
Rotundu: 40.

Nori (5)

Permis de căsătorie

Joi, HBO, 18.25
Vineri, HBO, 12.20

Permis de căsătorie / License to wed (2007), cu Robin Williams

“Locul în care Sadie vrea să se vadă cununată în faţa lui Dumnezeu este biserica de care familia ei este legată printr-o lungă tradiţie. Biserica Sfîntul Augustin. Instituţie foarte respectabilă, biserica are o listă de aşteptare pentru căsătorii lungă de doi ani, iar reverendul care păstoreşte lăcaşul, reverendul Frank (Robin Williams) nu crede în săritul peste rînd, cum nu crede nici în căsătoria fără pregătire.

Un personaj excentric şi cu o natură extrem de fermă şi determinată, reverendul se dovedeşte a fi piatra de încercare pentru cei doi amorezaţi. Fie vor urma un curs intensiv prenupţial la finalul căruia, daca trec testele, se vor vedea soţ şi soţie, fie vor continua să trăiască în păcat şi numai Dumnezeu ştie ce se va alege de sufletele lor. Sadie şi Ben acceptă propunerea ca pe o provocare şi încep să urmeze regulile impuse de reverend între care în cap de listă stă înterzicerea sexului înainte de căsătorie, iar printre activităţile zilnice se numără mersul la neobişnuitele cursuri de la biserică, teme pentru acasă şi tot felul de activităţi special gîndite astfel încît viitorii soţi să se enerveze unul pe celălalt şi să descopere dacă relaţia lor rezistentă mai departe de îndrăgosteala iniţială.

Desigur, provocarea se dovedeşte a fi mai grea decît părea la început, iar fisurile încep să se arate, dar nu aşa cum s-ar fi aşteptat reverendul. Pînă la urmă el este cel care, o dată zăpăcite piesele puzzle-ului, va trebui să le reaşeze aşa cum se pricepe mai bine.

Un mare succes de box-office, License to wed este o comedie romantică înţesată cu situaţii care uimesc la tot pasul, iar personajul creat de Robin Williams merge ca un acrobat pe linia dintre film horror şi film comic.”

www.port.ro

Nori (4)

Poeţii…

“Poeţii sunt cei care ştiu unde locuiesc cuvintele
Şi au voie să le cheme oricând de-acasă.
Pe unele cuvinte e bine să nu le deranjezi niciodată.”

georgebalan.wordpress.com

Cenaclul de la Bibliotecă – 26 martie 2009

Primăvara Poeţilor (12): Ion Davideanu

Primăvara Poeţilor (11): Ioan Moldovan

Primăvara Poeţilor (10): Ioan F. Pop

filarmonic@ – 13/2009

Joi, 2009, 26 martie 19.00
Filarmonica din Oradea
Concert vocal-simfonic cu participarea corului Osaka Consort (Japonia)
Dirijor: Ken Tomioka
Solistă: Kyoto Tagawa

În program:

M. Nakazawa: Oribe-Yaki-Monyo, uvertură
A. Vivaldi: Gloria, pentru solişti, cor şi orchestră
L.v. Beethoven: Concert nr. 5 pentru pian şi orchestră

Antonio Vivadi (1678 – 1741)

“Vivaldi nu a rămas în istoria muzicii prin operele cu care a entuziasmat publicul veneţian timpde cîteva decenii. Mai durabilă s-a dovedit prezenţa artei sale în repertoriul religios catolic, prin motetele, psalmii, laudele, rugăciunile corale create pentru formaţia de la Pietà, din rîndul cărora se detaşează ca frumuseţe melodică şi măiestrie a scriiturii vocal-instrumentale, un Sabat Mater pentru alto, orchestră şi orgă şi un Credo pentru cor şi o formaţie de opt instrumente.

Celebritatea pe care o are astăzi numele său se datorează cu exclusivitate vastei şi valoroasei creaţii instrumentale. […] Vivaldi a compus cu rară pasiune aproximativ 600 de asemenea lucrări (în jur de 460 de concerte, 80 de sonate, 70 ‘‘sinfonii’), dominate solistic de vioară, alături de care apar diferite combinaţii instrumentale.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

Concert nr. 5 pentru pian si orchestra în Mi bemol major – Ludwig van Beethoven

“Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale. […] S-ar părea că şi denumirea de Imperialul ar fi fost de pus în legătură cu evenimentele timpului. Dar nici unul dintre eforturile făcute de cercetători pentru a găsi urma unei asemenea asociaţii nu a fost concludent. Şi cum ar putea fi explicată dedicaţia pe care Beethoven a făcut-o acestei creaţii tot arhiducelui Rudolph, devotatul său prieten, refugiat din mijlocul unei invazii dictată de o forţă ‘imperială’? Titlul ei – cucerit în timp – se datorează grandoarei lui emoţionale, şi nu trecerii lui Napoleon sau a altui împărat al vremii prin istorie. O îndrăzneală ce depăşeşte concepţia oricăruia dintre debuturile vreunui concert pînă atunci este de semnalat în stilul improvizatoric – asemenea unei cadenţe – încredinţat pianului la începutul mişcării Allegro (partea întîi), care anunţă caracterul energic, triumfal, al acestei ultime compoziţii concertante beethoveniene. Sentimentul eroic, de impresionantă luminozitate, este cel ce creează marea unitate a lucrării, captînd în substanţa lui orice val de lirism apărut. […] Scriitura pianistică de bravură – caracteristică în general acestei creaţii (cu lanţuri de arpegii, de triluri, de game în terţe şi octave, de pasagii cu dificultăţi tehnice greu de învins) – spune, cu evident rol de surpriză, un ultim cuvînt scînteietor în fraza ce încheie muzica, o alergare vijelioasă în unison pe întreaga claviatură a pianului, ca un rămas-bun încărcat de exurberanţă. Era, într-adevăr, ‘rămasul-bun’ luat de compozitor de la genul concertului, gen încununat de el printr-o spectaculoasă demonstraţie de realizare a vechii idei de ‘concerte’ într-un suflu înaripat de avînturile îndrăznelii romantice.” (Ioana Ştefănescu, O istorie a muzicii universale)

Şi pe bon-uri, pentru tort-uri

3x: Truman Show (26.03.2009)

Un film pe care îl recomand a fi vizionat de 3 ori:

Joi – 26 martie, Prima, 10.00
Truman Show
Dramă, SUA, 1998
Regia: Peter Weir – nom. Oscar
Cu:
Jim Carrey – Globul de Aur
Ed Harris – Globul de Aur şi nom. Oscar pt. rol secundar

3 premii Globul de Aur [3]
[3] nom. Oscar

“Povestea unui om care trăieşte, 24 de ore din 24, într-un serial de televiziune. Doar atît că nu ştie; nu i-a spus nimeni că lumea lui simplă, însorită şi prietenoasă are o particularitate sinistră: nu-i reală.” (Andrei Gorzo)

“Pînă unde ne poate invada mass-media vieţile? De unde această maladivă atracţie pentru emoţiile prefabricate oferite de televiziune? Iată întrebări care, grefate pe clasicele teme ale manipulării, moralităţii jocului de-a Dumnezeu sau falsificării realităţii, învecinează The Truman Show celor mai bune romane ale regretatului Philip K. Dick.” (Cristian Lăzărescu)

“’The show must go on.’ Cei o mie de ochi ai doctorilor Mabuse ai zilelor noastre sînt camerele de luat vederi de tot felul şi toate dimensiunile, ascunse unde nu te duce mintea, în spatele oglinzii din baie, în piatra bombată a inelului de nuntă. Eroul lui Fritz Lang controla conştiinţa colectivă. Personajul-regizor al show-ului din Truman… impune imaginarului colectiv cea mai la îndemînă hrană: viaţa oamenilor aşa cum este ea, luată direct din stradă, din intimitatea caselor, numai bună de digerat. Trebuia să se ajungă şi aici. În imensa maşinărie de montat divertismente a cinematografului american se produce cîte o breşă ce ne pune pe gînduri. Răsar din cînd în cînd filme care fără a fi neapărat capodopere, pun punctul pe i de parcă ar fi fost create în colaborare cu teoreticienii audiovizualului: nu mai trăim în epoca imaginii pur şi simplu, ci în cea a spectacolului, a ecranului, a micului ecran, un Moloh ce înghite laolaltă viaţă şi moartea. Televiziunea care ne învaţă în fiecare moment cum să ne vindem experienţa oricare ar fi ea, penibilă sau glorioasă (totul este să fie povestită fără pudoare), televiziunea care vrea să ne transforme în naţiuni de cîştigători este astăzi un soi de Big Brother într-o variantă liber consimţită de audienţă. Privirea lui bate peste tot nu pentru a manipula, ci pentru a culege tot ceea ce poate deveni show. […] Un film ca Truman Show este extensia paroxistică, metaforică, a acelor reality-shows după care alerga Victoria Abril în Kika lui Almodovar, motorizată, cu un echipament futurist desenat de Gaultier şi o cameră de luat vederi ce ţîşnea din casca de motociclist. Mirosea de la distanţă scandalul, încăierarea, murdăria şi, cu puţin noroc, avea parte chiar şi de un viol transmis în direct. Nu contează unde e înfipt aparatul, în creier sau într-un copac, totul este să fie conectat cu piaţa (citeşte studioul) ce va desface marfa cea mai ieftină: viaţa altora. Atenţie însă: chiar în Truman Show, pe unul dintre panourile publicitare de pe o stradă se află scris, ca din întîmplare: ‘It could happen to you.’.” (Magda Mihăilescu) (Cinema, decembrie 1998)

“Filmul iese mai bine povestit decît văzut. E genul de idee generoasă care poate entuziasma intelectuali şi critici atîta vreme cît rămîne în stadiul de sinopsis. Un joc mental drăguţ şi interesant de explorat la o bere. Pe ecran însă, vedem că avem de a face cu o instigare la revoluţie, scrisă chiar de poliţia secretă. Trădată tocmai de patosul şi grandilocvenţa ei. […] Periodic, Hollywood-ul simulează remuşcarea şi produce autocritici de pus la dosar. Truman Show e din stirpea anunţurilor-sperietoare puse pe pachetele de ţigări. Inutile, ineficiente şi servind drept scuză/justificare: ‘Noi i-am avertizat, sîntem acoperiţi. Ce mai vreţi?’ Încercînd din răsputeri să fie ‘profund’ (vezi secvenţa intervenţiei televizate a creatorului serialului), filmul frizează o sumedenie de nemuritoare teme foarte dragi criticii (relaţia autor-personaj, demiurg-‘luceafăr’, societate-individ, bla-bla-bla). Dar asta nu cred că poate sau că trebuie să-i acopere ipocrizia fundamentală.” (Şerban Alexandrescu) (Cinema, decembrie 1998)

Urbanistice (20)

Ziua Poliţiei Române

25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române în 2002. Alegerea acestei date este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii (1822), simbol ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române.

www.igpr.ro/ziua_politiei.htm