Menţionează un citat (sau definiţie) despre fericire.
Concursul are un premiu constînd în 3 cărţi:
Flux: psihologia fericirii – Mihaly Csikszentmihaly
În una dintre marile cărţi clasice ale psihologiei secolului XX, salutată ca o lucrare de referinţă în SUA, în anii ’90, şi tradusă, de atunci, în aproape 20 de limbi, psihologul american de origine maghiară, renumit pe plan internaţional pentru introducerea conceptului de flux şi a unei întregi teorii bazate pe el, propune o soluţie practică pentru problema fericirii: motivare, atenţie, concentrare, ordonarea gîndurilor, folosirea tuturor aptitudinilor disponibile, nu numai atunci cînd ne distrăm, ci şi atunci cînd muncim – astfel se ajunge în stare de flux, de armonie interioară, cînd timpul şi problemele curente par a se volatiza, pentru a lăsa loc unui îmbietor sentiment de transcendenţă. (Adaptare după prezentarea de pe ultima copertă)
Cerul văzut prin lentilă – H.-R. Patapievici
Dan C. Mihăilescu: “Patapievici este o investiţie spirituală de rang european. […] Optimismul i se afişează pe fonduri prăbuşite, nu e capabil de cinism, iar neastîmpărul întreprinzător, subtilitatea abuzivă şi bunul-simţ înnăscut îi sînt dublate de tentaţia sesemnării, directeţea dură a verdictului şi ispitele iconoclaste. Pagina lui pare un laborator unde totul e aseptic, luminat necruţător, numai albeţuri şi metale – dar este o rană. Spectacolul inteligenţei, vibraţia tensionată care face ca rîndurile să pară circumvoluţiuni trans-scrise în pagină nu pot ascunde miezul amar al unei sensibilităţi profund ultragiate… de destinul românesc.”
De ce, Doamne? – Abatele Pierre
Pe un ton confidenţial, cu o libertate de spirit totală, abatele Pierre ne oferă aici, aşa cum nu a mai făcut-o niciodată, întrebările, convingerile şi indignările sale în privinţa credinţei creştine şi a sensului vieţii în general. Păcatul originar, Isus şi Maria Magdalena, celibatul şi castitatea preoţilor, fanatismul religios, cruciada lui George Bush, locul femeii în Biserică, căsătoria homosexuală, problema răului şi a suferinţei, locul creştinismului alături de celelalte religii: tot atîtea chestiuni esenţiale pe care fondatorul mişcării Emmaüs le abordează fără a face concesii. (Prezentare pe ultima copertă)
14 februarie 2009 la 12:38 |
” Fericirea nu este determinata de nivelul nostru de prosperitate, ci de caldura relatiei dintre inimi si de modul in care percepem lumea. Ambele atitudini sunt in puterea noastra. Fiecare din noi este fericit atunci cand decide sa fie fericit, si nimeni nu ne poate impiedica.” ( Alexandr Solzhenitsyn- dramaturg rus)
P.S. “[...] Invidia noastra ne devoreaza cel mai mult!”(Alexandr Solzhenitsyn)
14 februarie 2009 la 14:13 |
“Fericit e chiar in mijlocul spaimelor cel caruia Dumnezeu i-a dat un suflet vrednic de dragoste si de nefericire, cel care n-a vazut lumea si inima oamenilor sub aceasta indoita lumina n-a vazut nimic adevarat si nu stie nimic. Sufletul care iubeste si care sufera traieste o stare sublima.” Victor Hugo
14 februarie 2009 la 15:00 |
“Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place,ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci” ( James M. Barrie)
14 februarie 2009 la 16:04 |
“Nihil est ab omni parte beatum” – Horatiu (“nu exista fericire desavarsita”)
“Nu condiţia noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiţi.” Voltaire
14 februarie 2009 la 16:30 |
“Fericirea e o stare cu neputinta de atins; ea e asemeni ecoului: o auzi ,o chemi, raspunde, dar nu vine. E mereu mai departe, intotdeauna DINCOLO”
Cea Biblica ex .Iov 22:21
14 februarie 2009 la 16:49 |
“Cursul dragostei adevărate nu a fost niciodată neted.” (William Shakespeare)
14 februarie 2009 la 16:54 |
Ruben, călătorrule, te-aş provoca (mai ales că e 14 februarie) la o discuţie: ce relaţie ar fi între fericire şi dragoste?
14 februarie 2009 la 16:54 |
“Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numeşte fericire” (D.Rianu)…imi place vorba asta
14 februarie 2009 la 16:57 |
vai vai… ca un indragostit ma port (azi)
) citatul e de R. Dianu, nu cum am scris eu… iertaciune!
14 februarie 2009 la 17:03 |
Nu-i nimic…
Dar noi, ăştialalţi, cu vîrsta rotundă (de 41 de ani), care rămînem lucizi, înseamnă cumva că nu (mai) sîntem îndrăgostiţi?!
14 februarie 2009 la 17:06 |
” indragosteala” nu are varsta, este o stare, care te mentine mereu tanar, … si atunci de ce nu am fi mereu indragostiti? e mai bine decat a irosi viata noastra prin invidie, comparatie si nemultumire.
14 februarie 2009 la 17:16 |
Mda, asa se zice…
Dar îndrăgosteala înseamnă fericire?
14 februarie 2009 la 17:26 |
ma gandeam, ca ne place sa dam citate despre fericire ( si e bine) , iubire, indragosteala, dar nu stiu cat stim sa dam valoare acestor cuvinte, si mai ales sa le practicam, suntem mult prea ocupati si stresati de a ne judeca, de a ne critica, de fi nemultumitori, de a ne bate joc unii de altii, de a fi preocupat mult timp de ” acel de mine…”
… pana la un moment dat, indragosteala este fericire,si ar mai putea fi fericire cand trece de urmatoarea etapa, cea mai mare, tainica, si frumoasa: dragostea adevarata,
imi cer scuze daca nu m-am facut inteleasa… si daca am batut campii
14 februarie 2009 la 17:29 |
ADEVARATA FERICIRE ESTE SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU CU TOATA FIINTA TA!
———————————
FERICIRE – FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
———————————
- Psalmii 73:28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
- Proverbele 16:20 Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit.
- Proverbele 18:22 Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.
- Proverbele 19:8 Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.
- Eclesiastul 8:12 Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.
———————————-
- Secretul fericirii este: să fericeşti !
- Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
- Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt.
- Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.
- Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.
———————————-
Fericire rod al biruinţei
Prin obstacole şi vijelii
Fericire rodul umilinţei
Te-mulţeşti ca struguri în vii!
Fericire clipă neuitată
Când găsit-am eu pe Dumnezeu,
Când găsit-am ţara mult visată
Şi în ea este Iubitul meu.
Fericire Biblia te cântă
Şi-l prezintă-n ea pe credincios,
Fericirea nu se dă înfrântă,
Ci învinge prin Isus Cristos.
Fericire cântec de iubire
Ce-i cântat ades de pământean,
Al tău cântec sfarmă-orice zidire
Construită de acel viclea.
Fericire cântul bucuriei
Cât de mult doresc ca să te cânt
Simt în mine-o clipă-a veşniciei
Când prezent în mine-I Duhul sfânt.
Fericire inima te cântă
Când deschizi în ea un nou izvor
Patria cerească mă frământă,
Vreau s-ajung în ţara fără nor.
14 februarie 2009 la 17:50 |
mi-a placut mult definitia data de Kundera, cum ca fericirea ar fi dorul de repetare. cred ca asa era cumva.
14 februarie 2009 la 20:17 |
cand am citit articolul direct mi-a sarit mintea la “Psalmii 73:28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” dar a fost scris mai sus.
A fi fericit inseamna a fi iertat (de Dumnezeu) , a fi iertat inseamna a fi mantuit , a fi mantuit inseamna A FI MOSTENITOR AL CERULUI. (by turn2christ)
14 februarie 2009 la 22:10 |
Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.
-Albert Camus-
Fericirea… un episod trecător în marea dramă a durerii.
-Dostoievski-
Fericirea este plăcere fără regret.
-Lev Tolstoi-
Fericirea este sensul şi scopul vieţii, traiectoria şi finalul existenţei umane.
-Aristotel-
15 februarie 2009 la 00:41 |
“Simplificaţi-vă viaţa cât mai mult.
Întotdeauna învaţă-te să te mulţumeşti
cu puţin, învaţă-te a te jertfi pe
tine însuţi pentru binele aproapelui…
Rugăciunea este expresia cea mai
curată a iubirii de Dumnezeu şi de
aproapele. Când vei ajunge să te rogi
cu adevărat, ai realizat pacea,
fericirea… am ajuns să văd la fiecare
pas făcându-se o minune… am avut
momente în viaţa mea de închisoare
când am plâns cu lacrimi nestăvilite,
dându-mi seama de nimicnicia firii
mele omeneşti, de slava lui Dumnezeu,
de iubire. În aceste lacrimi am găsit
cea mai mare fericire trăită de mine
vreodată.”
Sf Valeriu Gafencu (in cartea “Intoarcerea la Hristos” -Ioan Ianolide)
15 februarie 2009 la 04:31 |
Fericirea mea e ceea ce vreau eu sa fie. Fericirea ta e ceea ce vrei tu sa fie. (parerea mea)
15 februarie 2009 la 09:13 |
Cred că e cea mai îndrăzneaţă formulă de pînă acum.
Pe mine mă face să-mi pun următoarele întrebări:
1. Sînt fericit în funcţie de definiţia pe care o dau EU fericirii?
2. Sau îmi clădesc fericirea în funcţie de definiţia fericirii pe care am dobîndit-o din afara personalităţii mele?
3. Definiţia fericirii este relativă sau relativistă? Are o doză de relativitate sau mai degrabă este CU TOTUL subiectivă, fără vreun apel la concepte, principii, experienţa omenirii, tradiţii culturale, religioase? (Anul trecut, parcă, am văzut un documentar despre Omul-pisică, care avea tatuaje tematice, gheare şi mustăţi lungi implantate în buza superioară – astfel va fi fericit el, devenind tot mai mult pisică?)
4. Dacă fericirea are de a face cu EU, şi mai puţin cu alteritatea, atunci nu e vorba de… egocentrism? Fericirea e centrifugă sau centripetă?
15 februarie 2009 la 09:56 |
Nu am cunostinte prea “rasarite”, motiv pentru care unele formulari imi sunt neintelese, dar as vrea sa spun asa:
1. Intrucit sunt atat de multe definitii pentru fericire si fiecare dintre ele data de oameni, de ce sa nu spun si eu doua vorbe care pentru mine sunt rezultatul experientei si sa le consider definitia mea pentru fericire? Nu stiu cine spunea: libertatea mea se termina acolo unde incepe a altuia. In spatiul asta al meu, unde sunt “libera” (relativ si asta), fericirea inseamna ce vreau eu. Doar fericirea mea. Tu nu poti fi fericit in spatiul meu, e drept, nici nu-l poti cunoaste intregime.
2. “Fericirea dobindita din afara” nu a fost pe placul meu, si tocmai pentru ca nu se potrivea la mine, am dat o alta definitie. Dar nu definitia fericirii a venit intai; mai intai caut ce duce la fericirea mea si apoi am definit-o, in cuvinte adica. Era definita undeva in interior, nu stiu de cand, din moment ce fericirea altora nu s-a potrivit cu mine.
3. Cind spun ca ceva e “relativ”, pentru mine inseamna ca “nu este batut in cuie”, si oricind poate deveni altceva. E posibil ca fericirea mea de la 17 ani, sa nu fie la fel cu cea de la 40. Gandesc ca e din cauza ca in interiorul meu se mai schimba unele idei, principii, sentimente, motiv pentru care probabil va aparea si o alta definitie. Deocamdata, ceea ce consider eu fericire este “ceea ce vreau eu sa fie”. Dar daca la un moment dat ma voi afla intr-o dilema si voi avea de ales intre doua lucruri pe care le vreau inseamna ca voi renunta la unul dintre ele. Si atunci voi fi fericita pentru ca am unul din cele doua, si nefericita pentru ca nu il am si pe celalalt. Posibil. Posibil si sa apara o a treia varianta, care acum sa nu o cunosc. De asta cred ca totul e relativ.
4. Ba cred ca da, si altruismul e intrucatva egoist. Altruism inseamna sa actionezi in favoarea altuia, sa actionezi “dezinteresat” (DEX). Eu am constatat ca atunci cind fac un bine altuia, eu ma simt bine, ma simt mai “de treaba”; in plus, eu cred ca cei intr-adevar altruisti sunt oamenii care actioneaza in favoarea altora iar acest lucru este in dezavantajul lor. In ce sens? Sa presupunem urmatoarea situatie: vad pe cineva ca se ineaca intr-o apa plina de vartejuri. Eu imi iubesc foarte mult viata si am un viitor promitator. Daca sunt un altruist “dezinteresat”, ma arunc in apa si caut sa-l salvez pe celalalt, desi e foarte putin probabil si stiu ca am sanse mari sa ma inec. Dar RENUNT la tot ce iubesc (viata mea) si incerc sa fac ceva pentru el. Asta cred eu acum ca e altruismul “dezinteresat”. E putin si prostesc, parerea mea.
Cred ca fericirea e si centripeta si centrifuga. Adica pleaca de la mine, merge in afara, inspre ceilalti, apoi tot la mine se intoarce, eventual cu “noutati” care vor duce la metamorfozarea ei.
(Aici am voie sa scriu cat vreau eu? M-a cam luat valul…)
15 februarie 2009 la 14:05 |
Fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi, iubiţi pentru noi sau, mai curând, în ciuda noastră.
Victor Hugo
15 februarie 2009 la 14:20 |
Eu cred ca exista o samanta initiala, innascuta, instinctiva, a idealului nostru de fericire, si modele de fericire din exterior cu care relationam fiecare in parte, in functie de preferinte: ni le insusim, le modificam, ne modificam pe noi in asa fel incat sa ne potrivim lor, sau le respingem si ne cream modelul propriu.
Mai simplu pus: un genotip si un fenotip al fericirii.
As mai precia ca dupa parerea mea, exista mai multe nivele de fericire. Poate ca Maslow avea un inceput de dreptate.
Citatul MEU preferat despre fericire: Fericirile
15 februarie 2009 la 14:55 |
uhm… m-am gandit mai bine la chestiunea asta cu Maslow si la ce inseamna fericirea in raport cu scara dumnealui.
Poate ca e o chestiune de vocabular, dar in lumea mea as vrea sa fac diferentierea dintre satisfactie si fericire. daca e sa ne uitam la inceputul de scara al lui Maslow, toate nivelele:
bological needs
safety
love, affection, acceptedness
self esteem
pana la self actualisation sunt nevoi, care implica fie a supravietui dupa cum ne e noua firea, a ne topi in cum ne e noua firea, fie a dovedi ceva- noua sau altora.
pe cand ultimul ‘self actualization’ se refera la a ne descoperi pe noi, a ne schimba, a trai sau a incerca sa traim idealul suprem de fericire, in functie de ce inseamna el pt fiecare. un fel de transcendenta a sinelui inspre ceva ce ne e destinat ca fiinte umane.
gata. am vrut sa scot asta din mine
nu stiu daca vbesc prostii sau nu, sau daca asta e scopul (initial sau devenit) al forumului astuia.
dar as vrea sa aflu. o zi buna tuturor. cititorilor si necititorilor.
15 februarie 2009 la 14:59 |
Fericirea noastra depinde de context si imprezurari si de propria-mi scara de valori. Ceea ce pe mine ma face fericit, pe altul poate nici nu-l sensibilizeaza. Fericirea adevarata esti in Cristos Isus. Restul sunt surogate!
15 februarie 2009 la 17:52 |
Desigur, se pot scrie şi epistole aici.
Eu le citesc, ba chiar intuiesc că şi vizitatorii le citesc.
Dacă apare un (astfel de) subiect interesant, e de dorit, nu-i aşa?, să conversăm pe marginea lui, să zburdăm puţin, dar şi să ne întoarcem la punctul de unde am pornit, cu perspective îmbogăţite.
15 februarie 2009 la 18:02 |
Da, ne intoarecem. Personal, nu cred ca “indragosteala” si fericirea se refera la acelasi lucru. Desi ambele tin de o stare sufleteasca, eu le-as reprezenta cam asa: a fi indragostit e ca o lumanare care arde pina la “epuizare”, iar fericirea e ca o lumanare din aceea care nu se consuma, arde chiar si cind s-a topit, arde chiar… “cenusa” ei.
)
(Am observat tarziu ca e vorba despre un concurs; scuze pentru … lunga “zburdalnicie”
15 februarie 2009 la 18:07 |
Nu e nevoie de scuze, concursul e un pretext (bun), dimpotrivă, mulţumesc pentru dialog, pe care îl consider în continuare interesant.
15 februarie 2009 la 21:35 |
Referitor la subiectul acesta cu fericirea, si la ce scria SuziQ, in viziunea mea fericirea este ca o pasare Phoenix, care renaste din propria cenusa. Fericirea se stinge ca apoi sa para iara, fiind contextuala, dar fericirea suprema e atunci cand Il cunosti pe Cel care esre fericirea deplina. Domnul Isus incepe Predica de pe munte (Matei 5-7) cu FERICIRILE. Deci dragii mei, nu uitati sa traiti fericiti si sa fiti fericiti!
15 februarie 2009 la 23:03 |
“Fericirea este plăcere fără regret.” Lev Tolstoi
15 februarie 2009 la 23:18 |
[...] Concurs Rotund – februarie 2009 Menţionează un citat (sau definiţie) despre fericire. Concursul are un premiu constînd în 3 cărţi: Flux: [...] [...]
16 februarie 2009 la 01:49 |
Fericirea nu e o stare . E un drum. Care se intampla sa nu aiba capat
16 februarie 2009 la 14:57 |
“Fericit eu voi fi cu tine Isus”
Multumesc ca m-ai invatat devreme.
Ca fericirea depinde de TINE, si nu de lume, de succes, de banii mei sau frumusetea mea.
Fericirea mea nu depinde de ce studii am, ce facultate am terminat, cate mastere reusesc in viata, fericirea nu depinde de bunatatea mea sau de cata “inteligenta” si intelepciune am, nu depinde de o femeie sau de prietenii mei.
Fericirea mea depinde de increderea in Dumnezeu.
Esti un Dumnezeu fericit care ma fericesti nespus.
( Ioan Alexandru Tantar)
Psalm 73
25. Pe CINE altul am eu in cer afara de TINE?
Si pe Pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in TINE.
28. Cat pentru mine, Fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu-pe Domnul Dumnezeu il fac locul meu de adapost
ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
17 februarie 2009 la 14:27 |
“Cel mai fericit nu este cel care are ce-i mai bun din toate, ci acela care stie sa ia ce-i mai bun din tot ce-i iese in cale…”
17 februarie 2009 la 16:26 |
sunt oameni care au parte de fericire toata viata dar nu stiu sa o valorifice si sa se bucure de ea si altii care cred ca nu meria sa o cunosca dar pretuiesc fiecare clipa cat ar fi de neansemnata.
Spun unii ca nebunii sunt fericiti pentru k sunt ei si lumea lor. Au dreptate acesti “unii”, dar tot ei inclestati si frustrati k nebunii sunt fericiti, desi nu stiu sa o asimileze rational, lasa sa scape fericirea printre degete.
Unii au, dar nu vad, altii vad, dar nu prea au. Acei oamneni “etichetati”ca nebuni, anormali sau “debili mintali” vad ceea ce tu nu vezi. Asa k daca vrei sa gasesti fericirea, nu ai decat sa fi nebun……un nebun de alb!
Chiar voiam sa transmit un asemenea mesaj si acest concurs cred ca este ocazia cea mai buna
17 februarie 2009 la 16:38 |
fericit e cel ce se ofera pe el insusi fara sa se imputineasca
17 februarie 2009 la 18:26 |
Fericirea este masura puterii spirituale a omului.
Ea devine evidenta atunci cand omul reuseste sa priveasca lumea cu zambet, mai ales cand este constient de imperfectiunea ei.
17 februarie 2009 la 20:21 |
“Fericirea:…a nu te gandi la tine, a lucra pentru altii, a te darui unei opere in care crezi” (N.D. Fustel de Coulanges)
acum o sa comentez chiar citatul ales: o sa iau ca sens pentru termenul “lucra” a face bine cuiva, ceea ce, in opinia mea contrazice prima parte, deoarece daca faci un bine altuia te simti mai implinit, mai fericit;consider ca daca faci ceva o faci din placere (mai putin constrangerile), din dorinta de a te multumi pe tine sau altul, de a darui, impartasi ganduri, sentimente, idei etc si de a primi, tocmai pentru intelegere si fericire sufleteasca. se spune ca fericirea e greu de atins, ca poate n-o gasesti vreodata, dar eu zic ca orice om e fericit! ca nu realizeaza la timp, asta e alta problema. fericit esti si daca privesti soarele cum rasare, copacii cum infloresc, copiii cum se joaca, sau mama cand ne pupa pe frunte, un examen luat etc. avem de toate ca sa fim fericiti si trebuie sa multumim pentru asta!in schimb nu apreciem nimica si ne plangem ce grea e viata, cu atata frumusete in jur!
am citit mesajele anterioare si as avea multe de zis, dar ma limitez la acela ce prezenta diferenta intre fericire si dragoste. eu spun ca sunt intr-o interdependenta totala: numai daca iubesti tot ce te-nconjoara poti fi fericit!
17 februarie 2009 la 21:11 |
O definitie personala de moment: A fi fericit nu inseamna a avea ceea ce vrei, ci a face ceva cu ceea ce ai si a fi multumitor cu atat.
18 februarie 2009 la 10:23 |
[...] Eu am cumpărat “Cerul văzut prin lentilă” (ediţia a V-a revăzută), de H.-R. Patapievici, pe care am oferit-o premiu la Concurs Rotund – februarie 2009. [...]
18 februarie 2009 la 15:12 |
O compozitie de moment, dar necizelata, pentru ca n-am pretentia de poet.
Idealul tau in viata
E sa fii ferice
Insa poate niciodata
Nu vei intelege
Ce inseamna oare
Sa fii fericit
Ca numai in El afla-vei
Cum sa fii-mplinit.
Fericitea tu ti-o cauti
In surogate efemere
Insa El ti-o da indata
Pentru vesnicii eterne.
A fi ferice nu inseamna
A avea ceea ce vrei
Ci a sti sa faci in viata
Tot ce poti si unde vrei.
Insa fericirea toata
O vei intelege
Numai cand Isus intra-va
Ca deplinul Rege.
Si inima ta, de pacate
El o va spala
Si-o vesnicie intreaga
Fericirea iti va da!
19 februarie 2009 la 12:10 |
Bucuriile-s trecătore, dispar repede-n zare;
Fericirea cea eternă e atunci cînd pui capul în pernă
Și ești sigur fără-ndoială, că nu-i o amăgeală
Că pe tine El te cunoaște și-n verzi pășuni, te paște.
23 februarie 2009 la 08:36 |
Fericirea e ca o lumanare ce iti lumineaza intunericul atunci cand reusesti sa obtii ceea ce ti-ai propus. Fara dezamagiri, fara esecuri si fara suferinte noi nu am stii ce inseamna.
23 februarie 2009 la 13:32 |
Cea mai mare fericire, dupa aceea de a iubi, e sa-ti marturisesti iubirea!
-Octavian Paler-
Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete!
-Octavian Paler-
Personala: Fericirea implinita e cand te daruiesti neconditionat celorlati!
28 februarie 2009 la 12:44 |
[...] Concursurile Februarie se apropie de final By Alin Cristea Concurs Rotund Februarie – pînă la 1 martie Premiu: 3 cărţi rotundu.wordpress.com [...]
28 februarie 2009 la 15:25 |
Lasă-mi toamnă-n amintire
Al tău voal înmiresmat,
Să mă-nham la fericire
Ca un mânz înaripat.
citat din “Mi-e toamnă” de George Bălan
http://georgebalan.wordpress.com/2009/01/25/mi-e-toamna/
28 februarie 2009 la 17:07 |
Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.
28 februarie 2009 la 17:08 |
“Fericiti cei ce dorm fara sa se teama de vise”
28 februarie 2009 la 19:00 |
Fericirea este rodul propriei noastre imaginatii; noi ii dam sens si fond, noi ii dam o conotatie si tot noi renuntam la ea in favoarea nefericii…fericirea este autosugestie, este creatie proprie, este intangibila si totusi credem ca exista! Pentru mine fericirea o regasesc in cele mai simple momente si lucruri, atunci cand imi primesc cafeaua la pat dimineata, cand privesc luna in secera chiar in momentul in care va scriu, cand sun un prieten pt a-l intreba de sanatate, cand ii vad zambetul proaspat al mamei, cand ma plimb printre oameni cu muzica la maxim in ureche si am impresia ca lumea e a mea, cand aud o melodie pe care o cautam de mult, cand ma trezesc dimineata in cearsafurile albe si sunt recunoascatoare ca sunt sanatoasa si implinita, cand aud vocea “lui” in telefon si uit pt o clipa de fiinta mea…Fericirea e ceea ce vrem noi sa fie, este unica si persoanala si cine ii cauta o definitie generala si universal valabila nu a aflat inca ce este fericirea lui.
1 martie 2009 la 18:30 |
“Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza.”
1 martie 2009 la 20:49 |
Nu sunt de acord cu partea in care fericirea este “rodul imaginatiei” sau “credem ca exista”. Fericirea e reala, nu-i o fantasma sau ceva imposibil de atins, iar cei ce o traiesc simt asta. Fericirea e ca vantul: n-o poti vedea, dar o poti simti, bate din/in toate directiile, iar tu trebuie sa-ti alegi drumul corect; daca gresesti astepti un alt val…Intr-adevar, fericirea e privita in multe sensuri, dar e si comuna, trebuie s-o imparti cu cei dragi, pentru ca suntem meniti sa traim impreuna. Daca esti fericit sigur celui ce te zareste i se va schita un zambet pe fata, se va bucura pentru tine, va fi mai implinit, si implicit, ii vei aduce un strop de fericire!
3 martie 2009 la 12:20 |
“Într-un moment de fericire
Stelele s-au umplut de dor
Şi, printr-o perlă de iubire
Mi-au revărsat razele lor”
9 martie 2009 la 00:10 |
Chiar daca suntem deja de ceva vreme in martie, pentru ca am vazut tema aceasta a “fericirii” aici as reda o fraza care mi-a ramas in minte de ani buni. Nu stiu cine a spus-o. Eu am auzit-o in urma cu ceva ani – sa fie vreo 12 – citata de unul din cei care au contribuit la formarea mea spirituala: “Fericirea adevarata nu este sa ai ceea ce poftesti, ci sa poftesti ceea ce ai!”
31 martie 2009 la 18:04 |
[...] trimis premiile de la diverse concursuri: Thymos, Rotund, Concordia), am tot amînat finalul pentru Concurs Rotund Februarie (şi lansarea celui pe [...]
31 martie 2009 la 18:11 |
Am anunţat cîştigătorul:
http://rotundu.wordpress.com/2009/03/31/concurs-rotund-februarie-%E2%80%93-cistigator