Turul blogurilor (10 februarie 2008)

Îndrăznesc să numesc evenimentul primei decade a lunii februarie ca fiind Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2007). Cîndva în primele zile ale lunii blogul La Rotundu ajunsese pe locul 10 în Top 100 WordPress, fiind primul dintre cele circa 10 de bloguri evanghelice situate atunci în topul respectiv.

Pătrăţosu, care a renunţat să mai fie cotat în Top 100, a obţinut premiul pentru Blogul Anului. Acum două zile, confratele virtual menţiona că a primit “unul dintre cele mai frumoase complimente, în urma unor discuţii tensionate despre rolul şi rostul blogului meu”:

“M-am uitat şi eu de curiozitate pe blogul tău, după interviul de la Radio Vocea Evangheliei din Cluj, cel realizat de Anca B. şi mai în spate… este un amestec de toate felurile, reţete, muzică, pagini personale la care mi-au lacrimile, faze la care am râs, psalmi de imprecaţie, este ca un instrument care are mai multe voci cu o apertură foarte largă… dar un amestec… aşa este viaţa ta?

Mă tem că nu te pot încadra în nici un sertar, cum spui tu, nu ţi se poate pune nicio etichetă, încerc să mi te imaginez ca pastor baptist şi nu reuşesc, ca profesor şi nu reuşesc, ca singer şi nu reuşesc …… ce eşti de fapt? Nimeni nu poate îndeplini toate rolurile în acelaşi timp. …..

Cum de ai ajuns la un asemenea amestec în viaţa ta?”

Unii punem, cu tristeţe, aceeaşi întrebare…

Vindecătoru – al cărui blog l-a năşit Pătrăţosu – scrie în 5 februarie un neinspirat articol “Din şutul de la mina Lupbeni, în coptul Zilei”, a cărui mînie pamfletară de tip Mircea Mihăieş aminteşte de zilele cele mai aprige ale jurnalistului-scriitor. Cunoştinţele culturale ale Vindecătorului sînt folosite din plin pentru a-l ţintui la zid, din nou, pe Beni Lup, după ce acesta fusese pus la stîlpul infamiei de către pătrăţoşi (Pătrăţosul scria, în cheie mesianică, în 25 ianuarie: “Tocmai asta este riscul acestui demers al meu, că oricine are voie şi libertate să scrie… asta duce la încărcarea mea cu toate păcatele voastre… Ce să-i faci, mai există un precedent”.)

De reţinut poziţia pătrăsciană (oficială):

“În fond fr. Beni a făcut şi el ceva, a luat atitudine. A făcut ceea ce mulţi din bisericile noastre nu au curajul să facă. Unii bîrfesc pe la colţuri, doar atît, el cel puţin a făcut un pas în faţă. Pentru asta trebuie admirat şi felicitat. Nu discut acum conţinutul scrisorii şi acuzele, ci numai atitudinea. Haideţi să vedem şi ceva pozitiv în toată povestea asta.” (23 ianuarie)

“Deşi nu sînt fericit cu acuzele conţinute în scrisoare şi cu stilul acesteia, merită să admirăm faptul că fratele a luat atitudine publică şi nu a discutat pe la colţuri, cum au făcut atîţia alţii. Cred că această scrisoare este o premieră şi ne oferă posibilitatea de a aborda problema bloggingului, a deconspirării, relaţia cu media, cu lumea din jurul nostru la modul oficial.” (23 ianuarie)

Care contrazice poziţia “finului”: “Vai de capul nostru ca ţară şi baptişti cu asemenea jalbagii” (23 ianuarie).

Agora Christi a început cu succes luna februarie, căreia îi dedică subiectul deconspirării (un vizitator consideră articolul Biserica şi memoria colaborării, semnat de Adi Vidu, a fi “cel mai bun articol în limba română pe care l-am citit în anul 2008”, spre deosebire de Vindecătoru, care nu găseşte altceva de spus decît: “Este expandat şi expirat. Ar fi fost cazul, spun eu, să înveleşti frumos nişte imortele cu el şi să-l depui la picioarele statuii Securistului Necunoscut.”)

Persona a publicat un interviu cu Radu Gheorghiţă în 13 episoade şi a postat prima parte din interviul cu Dănuţ Jemna. Ciprians a generat o discuţie cu postarea Pocăit sau neo-protestant?. Iar Adamaica a postat Speak-uiri cu ocazia Premiilor Thymos.